Delta. Music. Fest. Part 5. Si cred ca ultima.
8 Sep
In ultima noastra zi in Delta a plouat ca dracu facandu-mi fleasca sosetele pe care le intinsesem la uscat dupa ploaia din ziua precedenta. Partea buna e ca apa de ploaie mi le-a spalat mai bine decat orice detergent. Si cum ploua asa fumos ne-am decis sa ne ducem cu barca pe Dunare.
Si Delta pe timp de ploaie arata cam asa:



Pai se pare ca organizatorii Delta Fest.
Sfinti si dumnezei.
In fine. Ne-am uitat la Banco de Gaia.
Care mi-a placut foarte tare cum a inceput dar m-a cam pierdut pe drum. A avut niste visualsuri foarte misto totusi. De fapt tot modul in care era aranjata scena mi s-a parut foarte interesant.
Si dupa aceea au venit Grand si Nemo. Bai, au fost super tari. Ajutati si de nenea MC -ul care prestase cu Coldcut mai devreme, au cam rupt. Nu cred ca se astepta nimeni sa mai dantuie gramada de oameni la 3 dimineata in ploaie cand la 7 marea majoritate trebuia sa fie pe vapor. Si totusi s-a intamplat. Si eu am reusit din nou performanta de a dormi o ora.
Hai scularea urrgh, aargh, bagaj, baporu, baporu sa prindem baporu, am prins chiar nava rapida, adica 3 ore pana in Tulcea in loc de 5, ahh da beauty of travellin’. Partea proasta a fost ca pe nava asta rapida aveai prea putin open space (iar vorbesc mult in engleza) majoritate locurilor fiind intr-un fel de cabina mareata inchisa si cu multe scaune. Si multi copii. Mici.
Am pus eu din nou rucsacul intr-un fel in care sa pot dormi dar de unde…Forfota, zbenguiala, oameni care vorbeau, plozi care tipau…voiam sa ii omor pe toti cu lingurita. Cea mai tare era o fetita din spatele meu, genul ala cu aspect de papusa blonda cu ochi albastri pe care o iubeste toata lumea. Si care se pare ca facuse drumul ala de foarte multe ori din simplul motiv ca tot numara milele marine. “Tati, de aici mai avem x kilometri nu-i asa?” “Da tati”, “Si uite acuma cotim spre dreapta, trecem pe langa satul y si canalul z si ajungem in punctul w, nu-i asa?” “Da tati”. Cred ca daca o intrebam stia si cotele apele Dunarii: centcinquantecinq centimetres -stationeaza.
Grr.
Dupa ce am recuperat masinile din Tulcea am renuntat la drumul clasic si am taiat-o printre sate pe ruta Ceamurlia-Beidaud-Gradina-Mihail Kogalniceanu. Va dau un sfat: daca sunteti in excursie si nu va grabiti lasati rutele cunoscute si taiati-o aiurea. O sa va rupeti putin masina prin sosele de tara dar aveti sansa de a descoperi niste locuri cel putin incredibile. Noi am gasit o cariera de piatra si pentru prima data in Romania mori de vant.


Autostradaaaa…take me home.
Atat. Pentru poze un pic mai profi vizitati:Mr. Orcula
Beat Factor 1 si 2


















Comentarii