Povesteam cu o prietenă bulgăroaică despre est şi vest, noi şi ei, Balcicul şi Vama Giurgiu şi îmi spunea că ea nu s-ar mai întoarce acasă pentru că sunt mult prea mulţi oameni care ascultă “chalga”. Ei bine, în caz că mai aveţi îndoieli, “chalga” asta nu este altceva decât maneaua bulgărească, muzică la fel de îndragită la ei ca şi la noi, la sârbi, machidoni şi orice alte neamuri din imprejurimi. “Investigând” puţin situaţia am descoperit că manelele bulgăreşti nu sunt cu absolut nimic deosebite de ale noastre: aceleaşi vechi poveşti despre bani, duşmani, merţane şi gipane, aceleaşi ritmuri ţigano-turco-bulgaro-balcano, aceleaşi femei vopsite senzual cu sclipici în decolteu.
Diferenţa însă e că bulgarii nu aruncă cu bani ci cu.. şerveţele. Serios. Cică ultimul trend în ţara vecină este să cumperi o bax de hârtie de şters la nas de la supermarket apoi te îmbraci frumos la costum Armani (tu) şi la mini cu Svarovschi (ea) şi te duci în club de chalga. Unde când se încinge atmosfera şi guristu le zice mai cu foc scoţi neică baxu şi arunci peste el şerveţele.
Acuma nu ştiu dacă maneleştii bulgari sunt mai săraci sau pur şi simplu mai economi cert e că asta cu şerveţelele a devenit un adevărat fenomen ajugând până în curte la BBC, unde, ca toţi străinii fascinaţi de exoticul est european, au scos şi un reportaj:
Apropo de România şi de ţiganii lui Borat. Ştiţi cum e la noi mai aruncă ăştia cu pietre în tren sau în maşini când treci pe lângă satele lor.
Ei bine aici ţiganii irlandezi (aşa numiţii “travellers” – îi potretizează Brad Pitt în “Snatch”), ne-au atacat maşina cu un tir de balegă în centrul Limerick-ului.
Eu, român cu obrazul gros, mă distram colosal, şoferul, german sadea plin de draci şi de corectitudine dă-i să se ducă după ei să-i alerge. Evident dracu i-a prins.
N-am carnet si masinile pentru mine sunt de doua feluri “frumoase” si “urate”, prin urmare nu aveam habar ca aia de la Top Gear au filmat in Romania. Dar asa de bine m-au nimerit duminica seara cand, pe o ploaie din aia clasic irlandeza adica de rahat, frunzaream in depresie televizorul si pac! ii vad pe englezi ca se dau cu masinile prin Bucuresti. Asa se umflase pipota in mine si imi trecusera toate necazurile de nu pot sa va povestesc…
Acu, mai ales de la partea cu Transfagarasanul, au sarit toti strainezii pe mine. Ca uau ce tare, uau ce spectaculos, cand ne iei in Romania, ca nu stiam ca e asa interesant ca etc etc etc
Numa romanii nene catraniti..ca a zis de tigani, ca a zis de Borat, ca a aratat drumurile proaste ca nu stiu ce.
In viata mea nu am vazut o natie atat de dornica sa-si dea singura cu tesla-n coaie. Nici nu stiu daca am folosit expresia bine dar imi place cum suna. Serios. Parca ati fi toti calugari din aia care sunt fericiti numai cand primesc bice pe spate. Ma, cand se chinuie omul sa iti explice ca nu esti chiar atat de cacat tu de ce trebuie neaparat sa incerci sa-l convingi ca esti??
Cake nu a facut nimic extrem de special in ultima perioada, a muncit ca nebuna si cam atat. Ii place sa creada ca a meritat, o dadura astia la ziar, veri important person chestii, adevarul e ca munca asta incepe sa sune a spalatura pe creier si nu e bine.
Cum ma sa nu mai scriu eu pe blog de doua luni? Ati ‘nebunit??
In fine acum sunt in Romania de fo doua saptamani, ca de obicei numa pe fuga, nu reusesc sa ma vad cu nimeni mai lung de doua ore sau sa stau cu ai mei dar macar de data asta am facut excese. Ca mi-era pofta de o bere si am zis sa beau una in Timisoara si una in Brasov si dusa am fost si le-am baut pe amandoua.
Uaaai si ca veni vorba sa va povestesc niste povestiri:
1. Cristi
Cristi este un taximetrist cam fara dinti pe care l-am rugat sa ma duca la gara. Problema este ca de cand am plecat in Tara Unde Curge Lapte si Miere m-am obisnuit sa vorbesc cu taximetristii, ca irlandezii, mai ales aia in varsta, sunt super simpatici te intreaba de unde esti si cum e vremea in Romania si iti povestesc tot felul de chestii faine. Asa ca atunci cand Cristi a inceput sa vorbeasca nu mi-am mai luat atitudinea de bucurestean normal la cap adica privire ucigasa cu ochii pe ceas ca sa nu te faca ci i-am raspuns.
Ca cum e traficul ca cum e patronul ca etc.
Si, mama, vede Cristi ca e rost de palavrageala si da-i si povesteste cu taximetria, cu Bucurestiul, cu politica si…
- Da’ unde mergeti?
- La Brasov
- Asa, singura?
Sa ma-nec.
- Nu, nu singura si daca eram sunt om mare merg spre 30 ma descurc.
- Aaa, dar cati ani aveti?
Sa ma-nec partea a doua. Deja incepuse sa fie distractiv.
- 27.
Moama si incepe Cristi sa se dea cu capu de pereti, vai 27, dar eu credeam ca 20 ca facultate ca una ca alta, vai dar ce tanara pari si x si igrec, ce sa mai, eram numa bun de reclama la crema antirid.
Noah, multumesc ce sa-i zic.
- Auzi, da’ cand te intorci? (acuma ca se linistise ca aveam 27 si nu 20 puteam sa ne tutuim).
- Duminica.
- Are cine sa te ia de la gara?
- Metroul.
- Ei lasa, te iau eu.
Nu pot sa descriu cu cata greutate imi ascundeam ranjeala, i-am zis ca nu stiu cand ajung inapoi, nu-i bai suna-ma si vin ca imi face placere ca asa o fata deschisa de cand nu am mai vazut, de obicei sunt numa din alea fitzoase care stau cu nasu-n telefon si suna-ma cand ajungi la Ploiesti si vin de oriunde vin.
Mi-a dat numarul lui de telefon daca aveti nevoie de un taximetrist pe nume Cristi. Eu am uitat sa il sun la Ploiesti.
2. Nea Caisa
Pe Nea Caisa nu stiu cum il cheama ca nu s-a prezentat asa prietenos caCristi, stiu doar ca e de la taxi Total si poarta sacou. L-am cules de la TNB si mi-a povestit ca era cald si acu e frig si a pus sacoul si nu-sh ce.
Pe mine evident ma manca in cur si ii raspund. Caci mie-mi place sa vorbesc cu taximetristii.
Si nu zici ca incepe Nea Caisa sa povesteasca cum a dus-o el pe una la Cluj o data (judetul Cluj), sa duca 70 de mii de euro la parinti ca ea lucra in Australia si au ajuns ei in Cluj acolo in sat si tanti s-a dus sa faca un dus. Si nu zici cum statea el acolo in masina l-a intrebat si pe el daca vrea sa faca dus, si cum facea el dush (aici deja ma intrebam pe care dintre filmele porno cunoscute le vazuse), si cum facea el dush vine tanti aia cu un prosop si intra peste el!(aici mi-am raspuns singura la intrebare: orice fel de pornache pentru babalaci, cel mai probabil din ala nemtesc din anii 90 de vedeam noi pe VHS cu aia de au freza ca Ricky Dandel)…asa si vine tanti aia cu prosopul si el nu stia daca sa se sperie sau nu ca era la lulu gol.
Mai departe nu mai stiu cum a evoluat povestea ca am ajuns acasa si a trebuit sa cobor. Eram asa distrata ca am si uitat sa ii iau indicativul sa-i fac reclamatie, dar asta e cu banii de amenda isi mai ia si el un film.
Daca va intrebati unde am fugit si nu era deja evident va spun acu: acasa.
Cum e acasa? Carnati, sarmale, tuica, vin, prieteni vechi, pus in cap, prieteni mai noi, pus in cap, Adrian Ciubotaru care mi-a zis ca arat bine (s-a umflat pipota intr-o secunda si-a dat roseata in obraji), prieteni cu care nu am apucat sa ma vad (din nou), alergatura, cadouri, claxoane, tigani, romani, metrou, panouri la Unirii (misto), beculete in pomi, alergatura iar, neamuri, messenger (heaven), telefoane, la multi ani, Taxi Meridian care a uitat sa vina la comanda (masina A24 sa vezi ce reclamatie iti iei), camera mea, parcul Tineretului, tuns la 50 de lei (nu la 80 de euro), circ la televizor, brazi in piata, trei fulgi de zapada pe “carosabil” si inca doua zile de stat in Romania.
E bine acasa. E bine rau.
Mai am de facut un drum pana la munte, inainte sa iau avionul inapoi spre Dublin ca sa petrecem revelionul in coloratul Amsterdam.
La anul o sa scriu mai des aici. Ma jur. La Multi Ani.
ps pt Petru: nu am scris cu diacritice pentru ca mi-a fost leneeeeeee
Cred că numai cineva care a stat în străinătate ceva vreme poate explica bucuria pachetelor de acasă. Ălea pe care le primeşti prin poştă tocmai când credeai că nu mai vin, că s-au pierdut, că s-au dus naibii. Ălea care ajung tocmai când erai cea mai deprimată persoană din lume. Ălea care conţin cărţi în limba ta, filme româneşti, reviste, borş magic şi borcanul de zacuscă plus alte lucruri pe care nu ai cum să le găseşti oriunde te-ai afla. Ălea în care, pe lângă lucrurile la care te aştepţi, găseşti şi o mică surpriză pe care a strecurat-o expeditorul în ultimul moment cu un foarte mare zâmbet pe faţă “să vezi ce se bucură când vede asta”.
Mulţumesc tuturor celor care mi-au trimis pachete până acum. Şi dacă voi cei care citiţi aveţi prieteni sau rude plecaţi cine ştie pe unde poate cândva reuşiţi să le trimiteţi un pachet de acasă. Să le faceţi ziua un pic mai frumoasă.
Eu mă duc să împart cu o altă româncă o ciocolată ROM. De la Bucureşti.
Scrie peste tot ca vin nametii si eu ma uit cu ciuda pe geam cum ploua, ploua si iar ploua in Irlanda, frumoasa tara dar asa imi vine sa o dau dracului cateodata si sa ma duc acasa de nu-i adevarat.
Citesc tot timpul pe internet ce se mai intampla pe plaiurile mioritice si ma distrez in continuare cum se ofuscheaza lumea ca vai s-a mai trezit unul nustiucepersoanaimportanta ca nu stia unde e Romania pe harta si a confundat-o cu Bulgaria si a zis de tigani si Mailat in loc sa zica de Nadia si de cele 4 penalty-uri aparate de Duckadam.
Mai oameni buni.
Inteleg ca nu e placut sa fie Bucuresht Budapesht si toate cele dar de aici pana a face o adevarata tragedie din asta si cauza tuturor problemelor noastre hai sa fim seriosi. Hai de exemplu sa vorbim despre..Ghana. Cati dintre voi stiu istoria acestei tari? Cine e presedinte, ce limba sa vorbeste, ce traditii au? Sau stiti doar ca au niste negri care alearga bine si faceti bancuri ca ii fugareste leopardul in jungla?
Nu vreti Ghana? Atunci hai sa vorbim despre Gibraltar. Sau Estonia.
Ideea e ca sunt multe lucruri pe lume si nimeni nu le stie pe toate. Si toti suntem mai mult sau mai putin ignoranti in diverse domenii. Nu e un capat de tara. Si ca sa nu ma luati cu “nu, eu nu sunt” va dau numa cateva exemple dintre confuziile pe care le-au facut nenumarati oameni pe care ii cunosc (scoliti, cititi etc) de cand cu plecarea mea in Tara Piticilor Verzi.
“in Dublin sunt bombe”. Nu, ala e Belfastul.
“Irlanda e parte din Marea Britanie cu capitala la Dublin”. Irlanda de Nord e parte din Marea Britanie cu capitala la Belfast.
“irlandezii sunt protestanti”. Din pacate-s mai catolici decat Papa.
“in Irlanda se conduce cu volanul pe stanga ca-n Romania”. Nu, cu volanul pe dreapta ca-n UK.
“in Irlanda sunt lire sterline”. Euro
“fotbalul irlandez e la acelasi nivel cu cel englez”. Pe irlandezi ii cam doare in cot de fotbalul european, ei au gaelic footbal, hurling si curse de caini.
“berea Guiness e cea mai buna bere din lume”. E AMARA!. Si e marketing pur.
Si presedintele Irlandei este o femeie. Serios.
E normal sa faci confuzii. E normal sa pui intrebari tampe. Si nu, nu ma enervez cand le aud de la altii. Le povestesc de cum sta treaba si cu bune si cu rele, le zic cum e cu Dracula, cu Vlad Tepes, le povestesc de Ardeal, de Bucuresti, de Ceausescu, de comunism, de revolutie, de tigani, de unguri, de Republica Moldova, de maiahi maiaho, le arat poze, le arat filme, le trimit muzica sa asculte. Asta fac. Nu stau sa plang in palme ca aoleu si vailei, nu stie nimeni unde suntem pe harta si cred toti ca suntem tigani, hoti si cersetori, sa-mi ascund repede pasaportul ca afla lumea de unde vin.
De ce sa-mi fie rusine, ma, de originea mea? De ce sa stau sa-mi cer scuze ca nu stiu cine a facut nu stiu ce pe nu stiu unde? Ce treaba am eu cu aia?
Si daca la strainezi nu le convine, treaba lor.
O lectie foarte buna am invatat-o tot de la un irlandez. “Daca acum ar fi fost Irlanda cum era acu 10 ani ma caram instant din cacatul asta de tara. Dar asta nu m-ar fi facut mai putin irlandez sau mai putin mandru de originile mele.”
Rezultatul?
Doi dintre irlandezi deja si-au planificat vacante la anul in Romania, altul asculta toata ziua Elvis Romano, un american m-a pus sa-i fac rost de toate filmele romanesti, un italian a devenit fan Silent Strike iar un neamt este innebunit dupa tuica.
Si evident colegi turci cand ma vad imi zic “Hagiiiiii”. Dar asta nu mai e meritul meu.
Am intalnit gramada de romani pe aici. Sunt si din aia care cersesc pe strada dar majoritatea sunt oameni veniti aici la munca. Am intalnit taximetristi, vanzatori, bodyguarzi la cluburi, cheleneri..din Campina, din Piatra Neamt, din Bistrita, din Suceava din Arad. Unii sunt aici de 8-10 ani, multi cu familie si copii, multi vor sa se intoarca acasa ca “nu mai merge si pana cand sa suporti vremea asta”. S-au bucurat ca pot vorbi romaneste, am schimbat impresii, mi-au urat sanatate si noroc. Si sa-mi fie bine si sa castig multi bani .
Asa ca eu ma bucur ca acasa ninge. Poate o sa am si eu zapada in Bucuresti de Craciun.
Fleet Foxes cu cea mai frumoasa melodie de (sfarsit de) iarna ever:
Si uite asa ne trezim noi ieri vajaind pe soseaua Chitilei ca nu avem nimic de baut. Asa ca tragem pe dreapta si ma duc intr-un supermarket din ala, stiti voi, bomba de ghetou, caut frigiderul cu sucuri toxice ochesc un Sprite si bag mana dupa el. Acu am vazut eu ca frigiderul ala era un pic inghesuit intr-un colt printre alte lazi de diverse da’ am zis ca, na, n-or avea oamenii loc. Si ma duc la casa sa platesc si acolo nenea de dupa tejghea zice “data viitoare don’soara sa veniti sa ma intrebati inainte sa luati sucu ca nu e voie sa-l luati asa”.
“Ah, pardon, credeam ca e cu autoservire” zic eu belind ochii mari la lantzul de haur al domnului gros cat piciorul meu cu o talanga atarnanda si treling Pluma de ultima jeneratie.
“Pai dvs. sunteti in regula dar stiti ca e plin de coloratzi pe aici”.
Ba fiream ai drecu ce natie de arieni suntem si noi. Mai ales pe soseaua Chitilei.
Zice lumea ca o data ce ai plecat de acasa nu te mai intorci, bai nu stiu, eu m-am “re”acomodat in doua zile. Inca mai am probleme cu faptul ca se inghesuie lumea in mine si e cam isterica si nu sta normal la coada plus ca e cam nasol la trecutul strazii ca ma uit in partea ailalta dar in rest…parca nici nu as fi plecat.
Si da camera mea mi se pare extraordinar de mica si e prea cald, frate, ma sufoc. Dar ce misto e sa iti usuci hainele pe BALCON nu pe aerisitorul pizdii masii in casa si ce misto e sa stai vorba ceea in chiloti fara sa iti inghete toatealea si mai ales ce misto e sa haladui pe strazi pana dimineata si sa mananci pizza la doua noaptea ca asa ai tu chef si nu se inchide nimic la ora 11 ca stim noi unde.
Bai si am baut weekendu asta o visinata de Pitesti, vailei muica.
Noroc ca a dat acuma niste ploi sa nu cumva sa uit de unde am plecat. Si unde ma voi intoarce.
.
Comentarii