Cakeinmyear

Povesteam cu o prietenă bulgăroaică despre est şi vest, noi şi ei, Balcicul şi Vama Giurgiu şi îmi spunea că ea nu s-ar mai întoarce acasă pentru că sunt mult prea mulţi oameni care ascultă “chalga”. Ei bine, în caz că mai aveţi îndoieli, “chalga” asta nu este altceva decât maneaua bulgărească, muzică la fel de îndragită la ei ca şi la noi, la sârbi, machidoni şi orice alte neamuri din imprejurimi. “Investigând” puţin situaţia am descoperit că manelele bulgăreşti nu sunt cu absolut nimic deosebite de ale noastre: aceleaşi vechi poveşti despre bani, duşmani, merţane şi gipane, aceleaşi ritmuri ţigano-turco-bulgaro-balcano, aceleaşi femei vopsite senzual cu sclipici în decolteu.

Diferenţa însă e că bulgarii nu aruncă cu bani ci cu.. şerveţele. Serios. Cică ultimul trend în ţara vecină  este să cumperi o bax de hârtie de şters la nas de la supermarket apoi te îmbraci frumos la costum Armani (tu) şi la mini cu Svarovschi (ea) şi te duci în club de chalga. Unde când se încinge atmosfera şi guristu le zice mai cu foc scoţi neică baxu şi arunci  peste el şerveţele.

Acuma nu ştiu dacă maneleştii bulgari sunt mai săraci sau pur şi simplu mai economi cert e că asta cu şerveţelele a devenit un adevărat fenomen ajugând până în curte la BBC, unde, ca toţi străinii fascinaţi de exoticul est european, au scos şi un reportaj:

http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/8522006.stm

Deci pe lângă faptul că aruncă cu serveţele mai apar şi la BBC. Pai să nu moară, mă, dujmanii dă invidie??

Cake nu a facut nimic extrem de special in ultima perioada, a muncit ca nebuna si cam atat. Ii place sa creada ca a meritat, o dadura astia la ziar, veri important person chestii, adevarul e ca munca asta incepe sa sune a spalatura pe creier si nu e bine.

Cum ma sa nu mai scriu eu pe blog de doua luni? Ati ‘nebunit??

In fine acum sunt in Romania de fo doua saptamani, ca de obicei numa pe fuga, nu reusesc sa ma vad cu nimeni mai lung de doua ore sau sa stau cu ai mei dar macar de data asta am facut excese. Ca mi-era pofta de o bere si am zis sa beau una in Timisoara si una in Brasov si dusa am fost si le-am baut pe amandoua.

Uaaai si ca veni vorba sa va povestesc niste povestiri:

1. Cristi

Cristi este un taximetrist cam fara dinti pe care l-am rugat sa ma duca la gara. Problema este ca de cand am plecat in Tara Unde Curge Lapte si Miere m-am obisnuit sa vorbesc cu taximetristii, ca irlandezii, mai ales aia in varsta, sunt super simpatici te intreaba de unde esti si cum e vremea in Romania si iti povestesc tot felul de chestii faine. Asa ca atunci cand Cristi a inceput sa vorbeasca nu mi-am mai luat atitudinea de bucurestean normal la cap adica privire ucigasa cu ochii pe ceas ca sa nu te faca ci i-am raspuns.

Ca cum e traficul ca cum e patronul ca etc.

Si, mama, vede Cristi ca e rost de palavrageala si da-i si povesteste cu taximetria, cu Bucurestiul, cu politica si…

- Da’ unde mergeti?

- La Brasov

- Asa, singura?

Sa ma-nec.

- Nu, nu singura si daca eram sunt om mare merg spre 30 ma descurc.

- Aaa, dar cati ani aveti?

Sa ma-nec partea a doua. Deja incepuse sa fie distractiv.

- 27.

Moama si incepe Cristi sa se dea cu capu de pereti, vai 27, dar eu credeam ca 20 ca facultate ca una ca alta, vai dar ce tanara pari si x si igrec, ce sa mai, eram numa bun de reclama la crema antirid.

Noah, multumesc ce sa-i zic.

- Auzi, da’ cand te intorci? (acuma ca se linistise ca aveam 27 si nu 20 puteam sa ne tutuim).

- Duminica.

- Are cine sa te ia de la gara?

- Metroul.

- Ei lasa, te iau eu.

Nu pot sa descriu cu cata greutate imi ascundeam ranjeala, i-am zis ca nu stiu cand ajung inapoi, nu-i bai suna-ma si vin ca imi face placere ca asa o fata deschisa de cand nu am mai vazut, de obicei sunt numa din alea fitzoase care stau cu nasu-n telefon si suna-ma cand ajungi la Ploiesti si vin de oriunde vin.

Mi-a dat numarul lui de telefon daca aveti nevoie de un taximetrist pe nume Cristi. Eu am uitat sa il sun la Ploiesti.

2. Nea Caisa

Pe Nea Caisa nu stiu cum il cheama ca nu s-a prezentat asa prietenos caCristi, stiu doar ca e de la taxi Total si poarta sacou. L-am cules de la TNB si mi-a povestit ca era cald si acu e frig si a pus sacoul si nu-sh ce.

Pe mine evident ma manca in cur si ii raspund. Caci mie-mi place sa vorbesc cu taximetristii.

Si nu zici ca incepe Nea Caisa sa povesteasca cum a dus-o el pe una la Cluj o data (judetul Cluj), sa duca 70 de mii de euro la parinti ca ea lucra in Australia si au ajuns ei in Cluj acolo in sat si tanti s-a dus sa faca un dus. Si nu zici cum statea el acolo in masina l-a intrebat si pe el daca vrea sa faca dus, si cum facea el dush (aici deja ma intrebam pe care dintre filmele porno cunoscute le vazuse), si cum facea el dush vine tanti aia cu un prosop si intra peste el!(aici mi-am raspuns singura la intrebare: orice fel de pornache  pentru babalaci, cel mai probabil din ala nemtesc din anii 90 de vedeam noi pe VHS cu aia de au freza ca Ricky Dandel)…asa si vine tanti aia cu prosopul si el nu stia daca sa se sperie sau nu ca era la lulu gol.

Mai departe nu mai stiu cum a evoluat povestea ca am ajuns acasa si a trebuit sa cobor. Eram asa distrata ca am si uitat sa ii iau indicativul sa-i fac reclamatie, dar asta e cu banii de amenda isi mai ia si el un film.

De fiecare data cand ma intorc in tara ma distrez colosal ascultand ceea ce eu numesc “discursul afectat al romanului care vrea sa fie strain” (dar sa fie strain occidental nu ungur sau polac sau mai cine stie ce dubiosi din astia fara bani si “necivilizati”). Ma rog si discursurile astea se remarca prin vesnicele “Romania e de cacat in afara e minunat”, “nu vreau sa fiu roman si le spun tuturor ca sunt grec”, “romanii sunt niste animale ” si alte balarii de genul incununate intotdeauna de geniala fraza “moarte tiganilor”. Pentru ca, evident, e vina tiganilor ca tu te prezinti ca fiind grec cand de fapt esti un roman respectabil si civilizat care munceste afara, prin urmare e normal sa vrei sa le dai foc la toti mama lor de nespalati.

In fine azi in avion am avut parte de cateva discutii de genul absolut delicioase purtate de doua muieri, una maritata-n Franta, alta maritata-n Anglia. Se intreceau romancele noastre care mai de care in a se aburi una pe alta cu a carei viata e mai buna si al carei sot e mai dragut si mai dat in pizda masii (nu ca romanii, niste tarani domle, niste tarani). Bine cunoscand eu ambele natii probabil ca una s-a maritat cu un prostanac pervers si eventual putin pe invers si ailalta cu un parior alcoolic.. dar recunosc, sunt invidioasa.

Si zice aia din Anglia: “eu i-am spus sotului meu, daca suntem in Romania si vezi ca mor sa ma duci repede de aici, sa nu mor in tara asta”

Gagi, nu stiu cum sa-ti zic dar chiar si ingropata in gazon englezesc te-mputi.

Azi nu scriu cu diacritice ca mi-e somn.

Am un coleg din Israel, baiat bomboana, simpatic foc si super pus pe bancuri. My kind of guy.

Stateam intr-o zi amandoi sa o asteptam pe Irina sa plecam impreuna (Irina, suflet pereche, colega de munca si de dor de casa). Israelianul cu geaca pe el gata de plecare se invartea ca un leu in cusca, hai neica nu mai plecam odata cand se intoarce brusc la mine “hey, teach me some Romanian words while we wait”

“What do you want to know?”

“For example, how do you say <ass>?”

Si cum Cake are mancarici in anumite parti ale corpului si nu poate sa taca din gura zice foarte relaxat: “cur”.

Mai stam ce mai stam, mai vorbim ne mai invartim, apare Irina mea (tarziu ca de obicei)

“I’ve frozen my CUR waiting for you!”

Ahahah, buahaha, haos, caterinci, bascalie, scandal etc. Nu cred ca trebuie sa explic ce a urmat. N-am ras atata in viata mea.

Zilele au trecut si colegul meu, incantat de efectul produs de pronuntia lui romaneasca (care intre noi fie vorba e absolut perfecta), una-doua venea la mine la birou, auzi da aia cum se zice, da aia cum se cheama. Si uite asa invata omul sa se exprime in romaneste, iar fraza lui de top cu care ma intampina dimineata este:

“Ce faci buburuza dragutza”

Nu stiu cum naiba a facut el combinatia asta de cuvinte. Si nu stiu cum naiba s-a prins cum se formeaza diminutivele, ca a inceput sa puna “itza” la toate cuvintele. Si uite asa s-a ajuns la al doilea calcai al lui Ahile, cuvantul “guritza”. In concluzie daca tot o spune pe asta l-am invatat sa si ciupe asa usor de obraz stiti cum fac mamele “ce faci gurita lu mama”.  Vai si omul e super fericit cand ma vede mai stresata sau mai nervoasa vine si ma ciupeste de obraz si incepe sa-mi spuna cuvinte romanesti cu “itza”, rasul lumii.

Si nu zici ca vine colega noua din Romania iar colegul nostru hop sa o impresioneze cu romana lui vrea sa o bage pe aia cu buburuza dar saracul nu mai stia clar cum se pronuntza si in loc de “ce faci buburuza” zice “ce faci gurita”, colega face ochii mari eu tocmai beam dintr-un pahar cu apa…am imprastiat-o pe toata in monitor.  Taci bai din gura..mama sa vezi ca zice asta ceva cu cur acuma asa de bun venit sa ne facem de toata bafta.

Cred ca trebuie sa ma potolesc ca o sa ajung naibii sa ma dea astia in judecata ca instig la hartuire sexuala.

Sa mai povestesc ceva apropo de colegi de apartament si spalat de rufe. Ca fosta colega care a plecat pe langa cabluri de alimentare si ce-o mai fi a luat si chestia aia pe care o folosesti ca sa-ti intinzi rufele in casa. Care intamplator chiar era a ei, nicio problema aici, numa ca eu m-am trezit ca trebuie sa spal chestii si nu am pe ce sa le intind. Ei si da-i si intreaba in stanga si in dreapta bai de unde iau si eu o din aia, si, cel mai problematic, cum mama naibii se numeste..aia? Am intrebat toti irlandezii pe care ii stiu si nu am obtinut decat ridicari din umeri si “rack, laundry rack, clothes rack???..I dunno really, never thought about it”.

Si dai si cauta pe net, cu rack si laundry rack si toate alea si nimic neica pana m-a luminat pagina de la Argos:

INDOOR AIRER.

Faci misto?

O banala franghie de rufe a devenit “aerisitor de interior”. Sau cum mama naibii s-o traduce. A dracu civilizatie.

In fine intr-o noapte am dat fuga pana la un supermarket din asta mai marisor si deschis nonstop poate poate gasesc aerisitor din ala, n-am gasit, aveau flori si aveau bautura dar aerisitoare deloc. Asa ca mi-am luat cele trebuincioase, lapte, paine, sunca la cutie, cosmeticale si hartie igenica. Care hartie igenica, 4 suluri intr-un pachet, nu a mai incaput in rucsacul meu burdusit cu diverse asa ca am rugat-o pe tanti sa-mi dea o plasa si lasa ca ma descurc eu cu ea pe bicicleta.

Si cum pedalam eu linistit spre casa ma gandeam vai cum ar fi sa merg asa prin Bucuresti, pe acolo pe la Universitate unde se aduna culimea orasului, cu hanoracul meu Eastpak luat da la Italia si cu tenesii Globe luati da la Boarder’s, cu ipod-ul in urechi pe super bike-ul meu cel albastru (luat da la Dublin) si cu hartia igenica “Fluffy Puppy” sau ceva de genul balambanindu-se de ghidon intr-o superba plasa de plastec.

Am plecat la Berlin pe weekend. Ceaaaau.

Noul meu coleg de apartament e un barcelonez foarte simpatic (da, inginer) care venind si el dintr-o tara latina si calda isi lasa adidasii la usa si deschide larg ferestrele. Lucru pe care nu o sa-l vezi la irlandezi, eu n-am vazut frate alta natie ca asta care sa deschida geamurile o data pe an. Motivul: e frig si ploua. In puii mei stati pe insula asta de sute de ani si inca va plangeti ca e frig si ploua. Uite de exemplu azi noapte barcelonezul meu a prajit carnati si a fost asa fericit sa tina geamurile larg deschise la sufragerie ca le-a uitat asa toata noaptea si nu stiam de ce imi dardaie fundul dimineata cand am iesit sa-mi beau ceaiul.

A si inca o chestie care mi se pare deosebit de amuzanta la irlandezi. Nu deschid geamurile pentru ca e frig si ploua, casele lor miros a mucegai pentru ca e frig si ploua, isi beau mintile in pub pentru ca e frig si ploua in schimb nu scot rufele afara pe balcon pentru ca “nu e estetic”. Nu pentru ca e foarte posibil ca rufele sa-ti mai fie spalate o data de o ploaie scurta, nuuuuu nu e asta problema. Pur si simplu nu e frumos domnule noi suntem civilizati, suntem oameni respectabili, boram des pe strada dar macar nu ne atarnam chilotii-n balcon.

Si totusi sunt una dintrele cele mai prietenoase natii pe care le cunosc.

Colega mea de apartament s-a mutat. Totul bine si frumos numa ca atunci cand si-a luat catrafusele si a plecat s-a gandit ea sa ia si cablul de alimentare de la modem plus cablul de retea. Dar a lasat modemul.

Asa ca vine Cake acasa vrea sa intre pe net si ramane masca in usa, cum frate sa te muti cu cablul de alimentare cu tot, ok inteleg ca mai iei cu tine un pres, o farfurie sau poate chiar un televizor care nu-ti apartine, dar ce mama naibii faci cu un cablu de alimentare?? Norocul meu e ca intotdeauna am avut multi prieteni ingineri, aveam acasa asa si aici: nu-mi cunosc colegii de echipa in schimb ma duc toata ziua sa joc Guitar Hero cu programatorii (este foarte tare Guitar Hero va voi povesti). In fine si dupa cum se stie inginerii au intotdeauna o camera plina cu diverse dispozitive, piese, piulite si sarme; nea asta la care m-am dus eu avea o ditamai cutia special conceputa pentru cabluri usb, cabluri de retea , cabluri de alimentare care mai de care verzi, galbene, turcoaz, cu un doi pini, trei sau cincizeci, cine mai doreste cine mai pofteste in 2 minute am rezolvat si am biciclit pana acasa in culmea fericirii cu o geanta plina de cablarii. Plus o promisiune de a fi cadorisita cu un dvd player ca el “are doua si ala <vechi> sta degeaba”….

Asa ca daca mai radeti vreodata de ei, baietii tehnici, (mai ales voi fetelor) ca arunca draga troacele alea nu vezi cum ocupa spatiul, ganditi-va ca s-ar putea ca intr-o sa aveti nevoie de un cablu de alimentare.

Am zis!

Revenind la povestirile mele bicicliste alataieri pedalam impreuna cu un prieten irlandez mai exact eu ma chinuiam sa ma tin dupa el asa ma enerveaza ca are o tzoacla semi-cursiera si eu pe MTB-ul meu cu rotile cat casa nu prind atata viteza, de fiecare data ma alearga de nu mai stiu de mine si storc 5 tricouri. In fine si asudam eu din greu tinand banda de biciclete (care este pe sosea, se aude domnu’ primar de acasa?) dau sa ocolesc nu stiu ce dar nu vad santzuletzul de pe marginea drumului plin cu apa si frunze imi derapeaza roata incalec trotuarul si dau cu bicla de pamant. Nu patesc nimic nici eu nici ea, trece un taxi din care behaie unul “hăhăhăhăhăăhăhăhăhăhăhăhăăăăăă” prietenul meu “celcepedaleazacafuljerul” vine la mine “you allright” etc etc si dupa ce il asigur ca e totul in regula zice bine acuma hai sa mergem dupa tipul ala din taxi “and punch him in the face”.

Eu casc ochii la el mai sa ma umfle rasul

“De ce?”

“De-aia ca e idiot si magar si etc etc etc” se face irlandezul mai rosu decat era si da-i blesteme, injuraturi “feckin’ asshole” si tot tacamul.

Eu inteleg ca voua va place la cutite si scandal dar….

Si-mi dau seama : bai ce obraz gros iti creste dupa ce ai trait 26 de ani in Bucuresti, Romania, cine dracu ii mai baga in seama pe toti tembelii care se iau de tine pe strada, devii de-a dreptul imun la unele chestii si stiu ca unii o sa zica acuma ca asta e rau dar eu as zice ba deloc pentru ca inveti sa te concentrezi asupra lucrurilor cu adevarat importante si dai cu ignore la toate alelalte.

Ca prostu prost ramane si sa fie el sanatos ca eu am intotdeauna lucruri mult mai bune de facut decat sa-mi bat capul cu el. Plus ca unii sunt de-a dreptul distractivi.

Cum a fost ieri cand mi-am luat prima balacareala de la un irlandez, taximetrist evident caci se pare ca e lege universala si probabil examen de admitere la scoala de taximetristi: “esti mitocan?” “nu” “poate n-ai inteles cuvantul- badaran esti?” “nu” “ai picat”. Si eu eram ca intotdeauna pe bicicleta si el a inceput sa claxoneze (nu stiu ce naiba am facut probabil ca n-avea chef sa-mi acorde prioritate), a scos capul pe geam si a urlat “stupid cunt” eu i-am aratat degetul si lumea a fost un pic mai buna. Apoi ne-am vazut de ale noastre.

Astea au fost primele evenimente de genul in trei luni de Irlanda. Sa numaram cate din astea pateam acasa? Erau muncitorii din Paipira zilnic la fluierat “ce face papusheeeeeea?” “luatias, facetias, dregetias”. (da fara cratima)

Exact. Sa o luati.

Nu am vazut in viata mea banca mai proasta ca Banca Irlandei sau BOI cum se zice pe aici. Este chiar mai nasol decat la Raifeissen din Unirii daca se poate asa ceva. Sunt de trei luni in Irlanda si abia acum am reusit sa dibuiesc numarul lor de la serviciu clienti. Incredibil.

In concluzie am salvat pretiosul numar in telefon sub numele de “Banca Pizdii”.

ps: Imi este foarte dor de bancile olandeze de acasa.

Inca de dimineata au inceput mailurile intre cei cativa romani de prin companie ba hai cu meciu’ la 5 rezervare in pub mergem, bem, incurajam. Am scos steagul de la naftalina, am unul mare, 3 metri in cap, l-am adus cu mine de la Romanica sa fie acolo la corazon. Bai si aveam training care ar fi trebuit sa se termine la cinci fix si nu zici ca se face ora si ala tot povestea acolo eu incep sa ma foiesc dau din picioare si trag de colegul portughez din dreapta “Pedrinhooo nu mai termina asta, Pedrinhooo nu mai am stare, Pedrinhooo e si douazeci”. Alt coleg cat se poate de olandez statea cu laptopul intredeschis si arunca ocheade pe net pe furis ca in liceu la ora de mate facand semne tocmai in celalt colt al camerei “e inca 0-0 no worries”.

Unul dintre cei doi francezi din sala s-a scuzat ca are o treaba, al naibii tupeist, ce-i aici ma gradinita?. Pana la urma am inceput sa strangem ostentativ, baga caietul in ghiozdan, inchide laptopul cu zgomot din astea de oameni seriosi care muncesc din rasputeri. S-a simtit bietul trainer s-a si scuzat ca ne-a tinut peste program, bai lasa-ma cu scuzele daca baga Banel gol si eu nu vedeam, ha??

Si uite-asa ne-am adunat fo zece romanasi in carciuma, am mai cules vreo doi conationali rataciti pe acolo plus un vorbitor de engleza care nu stiu ce natie era dar tinea cu noi asa ca nu mai conta. Am intins steagul si ne-am intins si noi la beri, galagie, caterinci, hahaiala, micii mai lipseau si eram acasa.

Frumos e in Irlanda ca nu-ti are nimeni treaba. Am stat langa doi francezi amarati, noi ne hlizeam in gura mare ca ce prost joaca si ai nostri si ai lor, ei saracii aratau asa plouati mi-era si mila de ei.

Un meci praf si-o galerie tare frumoasa. Doua beri, 0 – 0 si cantat pe bicicleta pana acasa.

Si cand ne-o fi mai rau asa sa ne fie.