Cakeinmyear

Revenind la povestirile mele bicicliste alataieri pedalam impreuna cu un prieten irlandez mai exact eu ma chinuiam sa ma tin dupa el asa ma enerveaza ca are o tzoacla semi-cursiera si eu pe MTB-ul meu cu rotile cat casa nu prind atata viteza, de fiecare data ma alearga de nu mai stiu de mine si storc 5 tricouri. In fine si asudam eu din greu tinand banda de biciclete (care este pe sosea, se aude domnu’ primar de acasa?) dau sa ocolesc nu stiu ce dar nu vad santzuletzul de pe marginea drumului plin cu apa si frunze imi derapeaza roata incalec trotuarul si dau cu bicla de pamant. Nu patesc nimic nici eu nici ea, trece un taxi din care behaie unul “hăhăhăhăhăăhăhăhăhăhăhăhăăăăăă” prietenul meu “celcepedaleazacafuljerul” vine la mine “you allright” etc etc si dupa ce il asigur ca e totul in regula zice bine acuma hai sa mergem dupa tipul ala din taxi “and punch him in the face”.

Eu casc ochii la el mai sa ma umfle rasul

“De ce?”

“De-aia ca e idiot si magar si etc etc etc” se face irlandezul mai rosu decat era si da-i blesteme, injuraturi “feckin’ asshole” si tot tacamul.

Eu inteleg ca voua va place la cutite si scandal dar….

Si-mi dau seama : bai ce obraz gros iti creste dupa ce ai trait 26 de ani in Bucuresti, Romania, cine dracu ii mai baga in seama pe toti tembelii care se iau de tine pe strada, devii de-a dreptul imun la unele chestii si stiu ca unii o sa zica acuma ca asta e rau dar eu as zice ba deloc pentru ca inveti sa te concentrezi asupra lucrurilor cu adevarat importante si dai cu ignore la toate alelalte.

Ca prostu prost ramane si sa fie el sanatos ca eu am intotdeauna lucruri mult mai bune de facut decat sa-mi bat capul cu el. Plus ca unii sunt de-a dreptul distractivi.

Cum a fost ieri cand mi-am luat prima balacareala de la un irlandez, taximetrist evident caci se pare ca e lege universala si probabil examen de admitere la scoala de taximetristi: “esti mitocan?” “nu” “poate n-ai inteles cuvantul- badaran esti?” “nu” “ai picat”. Si eu eram ca intotdeauna pe bicicleta si el a inceput sa claxoneze (nu stiu ce naiba am facut probabil ca n-avea chef sa-mi acorde prioritate), a scos capul pe geam si a urlat “stupid cunt” eu i-am aratat degetul si lumea a fost un pic mai buna. Apoi ne-am vazut de ale noastre.

Astea au fost primele evenimente de genul in trei luni de Irlanda. Sa numaram cate din astea pateam acasa? Erau muncitorii din Paipira zilnic la fluierat “ce face papusheeeeeea?” “luatias, facetias, dregetias”. (da fara cratima)

Exact. Sa o luati.

“Bine ca ai plecat…”

Conform ziare.com Primaria Capitalei retrocedeaza doua hectare din Parcul Tineretului.

Parcul MEU ma???

Iar se ia lumea de mine ca nu mai scriu, bai ati ‘nebunit lasati si fata sa respire spatamana asta am alergat dupa chirii caci in curand fundul meu nu va mai putea huzuri in apartament gigea cu fantana si statueta in curte pe banii companiei chiar asa valoroasa nu sunt. E ceva de vis tara asta cand vine vorba de locuinte, toata lumea se muta tot timpul parca-s nebuni, te duci sa vezi un apartament: mai sunt inca douazeci acolo si tre sa faci fain frumos la viitorul coleg de apartament sa te ia pe tine (asta in cazul in care nu e chiar el vreun dubios si atunci fugi cat colo). In fine nu va zic cat sunt chiriile ca provoc sinucideri in masa partea interesanta e ca pentru acelasi pret (foarte mare) poti gasi si camere foarte dragute si unele pe langa care caminele din Regie sunt mega lux. Ba si au o obsesie irlandezii astia cu paturile duble, incredibil, o chichineata de camera mai mica decat a mea de-acasa (unde vorba aia bloc comunist vai de el) si in aia doi metri patrati mai trantesc si un pat dublu, tot ce poti sa faci in camera aia e sa mergi asa pe langa pat frecandu-te cu celalat umar de perete. Ai pat dublu, frate, 5 stele.

Dar, na, daca te chinui oleaca si alergi ca idiotul poti sa gasesti ceva rezonabil, eu cred ca am reusit sa dau peste singura camera marisoara din Dublin. O sa stau cu o tipa care e asistenta medicala si care mi-a zis ca am figura de frantuzoaica si ca ma scoate la baut. Asta dupa ce cu cateva ore inainte unu m-a intrebat daca sunt din Spania.

Ba latini, latini dar nici chiar asa.

Asa ca mai am de rezolvat numa cu semnatul contractului, platit chirie si “deposit”, mutat toate catrafusele, adus cele 3 cutioaie cu tot calabalacul din Romania care sunt pe undeva printr-un TIR, completat cele o mie de formulare referitoare la taxe, aranjat noua adresa cu banca, serviciul social, electrica si alte institutii, setat toate platile online, cumparat bicicleta, behait pana la urmatorul salar si facut oo rosii cu coji de ceapa ca vopsea nu-i.

Si dupa-aia poate reusesc sa-mi vad si eu de viata, sa scot nasul in oras sa ma duc la concerte filme si mai ales..la mare.

Ma intreba un prieten daca e mai bine aici decat acasa, sincer pana nu reusesc sa-mi aranajez toate cele sa vad cum ma descurc cu banii si sa apuc si eu sa ies din casa nu am cum sa trag o concluzie. E fain ca sunt de capul meu si jobul e misto si orasul e foarte tare si ai o gramada de facut si nu e scandal nici aglomeratie nu e praf si nu e fum si e iarba verde si-s lebede si oameni prietenosi si o gramada de natii. E naspa ca nu-s ai mei aici si ca nu aud limba romana si ca vremea e cam de cacat, netul e foarte de cacat si nu gasesti decat banci irlandeze care, evident, sunt de tot cacatul.

Paste fericit!

Sa mancati cozonaci si pasca si pentru mine ca eu n-am.

ps: am facut categorie noua cu bloguri de romani plecti cine stie pe unde. nu am apucat sa ma ocup serios de treaba asta..e pe vine

Pe ultima suta de metri incerc sa-mi mai rezolv una alta si uite-asa am ajuns azi in ograda la Raifeissen de ale caror servicii nu m-am mai folosit de doi ani de zile din simplul motiv ca sunt de cacat.

Da, sunt genul acela de personaj mofturos pe care il intereseaza mult prea putin faptul ca banca X are o mie de bancomate pe metrul patrat si dobanda 0% in conditiile in care oamenii nu stiu sa vorbeasca cu tine.

In fine si am ajuns eu la banca cu 30 de minute inainte de inchidere si-i zis la o tanti vreau sa-mi inchid si eu un cont si ea zice la ghiseul trei si ma duc si stau si stau si ma mai intreaba o tanti va pot ajuta eu zic da stiti contul si ea a da la ghiseul trei si mai stau si mai stau si vine prima tanti si zice aa spuneati de cont nu sa stiti ca e la ghiseul patru si eu zic a ok pai si nu se inchide ca e 6:30 si ea nunu ca daca ati asteptat se va ocupa cineva zic bine si ma asez al ghiseul patru si stau si stau si apare un nene va pot ajuta pai da stiti eu contul vreau sa-l inchid a nu la ghiseul trei ma intorc la trei si stau si stau si se face ora 7  si intr-un final ma ia un nene si-mi zice aaa contul asta? pai e inchis deja.

de catre cine taicule ca atat de beata incat sa umblu pe la banci sa-mi inchid conturi n-am fost niciodata.

ba ca e ba ca nu e in fine pana la urma depun o cerere ca sa se termine toata povestea in mod oficial si ma duc la casierie sa-mi incasez banii pe care ii mai aveam acolo si ii zic lu tanti si tanti zice “stati putin”

si stau

si stau

si la un moment dat se trezeste casiera “Domnisoara da’ eu vad aici numa 36 de lei!”

“Pai si aia nu-s bani?”

“Aaaa pai eu asteptam ca am crezut ca aveti o suma mai mare”

…..

Si voi va intrebati de ce  de doi ani incoace folosesc ABN-ul care are un singur bancomat in tot orasul dar la care sa-mi bag piciorul daca am stat vreodata mai mult de 10 minute sa-mi rezolv o problema.

Nu stiu altii cum sunt dar eu am remarcat un lucru.

In Romania la toate muzeele micute si alte locatii din astea prapadite si totusi culturale, exista cate o tanti la intrare care vrea sa iti dea bilet redus de student. Chiar daca biletul e 20 de mii o sa iti zica “lasa, maica, intrati amandoi pe un bilet la reducere”. Si de fiecare data imi vine sa-i zic femeee nu mai sunt studenta si vreau sa dau toti banii ca muncesc si am de unde plus ca mie-mi place la muzeu si vreau sa vad si muzeu si cultura si sport ca uite la voi sunteti in curu gol si cu trei rahati in vitrine iar noi pe langa voi suntem cu creierele goale si spalate in masinaria Megastar.

In schimb tot in Romania la “marile atractii turistice” te cauta si in fund ba mai ai si taxa de pozat, taxa de filmat si preferata mea: “taxa pentru straini”. Si atunci imi vine sa zic “_l_ ”

Iar postul asta reprezinta doar o constatare nu are nicio legatura cu experientele bietului Bourdain. Ca pe mine m-a enervat arogantul ala cu rusnacul lui cu tot.

Orice poveste buna are si un sequel, eu presimt ca o sa am mai multe dar deocamdata ma limitez in a istorisi partea a doua a episodului “Actele” intitulat si “De ce ti-e frica nu scapi”.

Am facut rost de ele, le-am completat, xeroxat, stampilat, timbrat, sigilat si le-am facut vant la companie in Irlanda cu funda rosie si factura de UPS. Express, urgent, top priority si doua milioane bagate in fundul unui nenorocit de plic. Se confirma plic livrat Vineri la ora 9 si 14 minute fics eu ma relaxez fac bagaj si plec la Timisoara. Unde cum n-am ce lucra ma duc la amicul Mihai acasa si incep sa-mi umblu in mailuri.

Ca Domnisoara Cake fiind Toma Necredinciosul si semi-panicata din nastere avusese o mancarime in fund sa dea mail la companie in Irlanda,  plicu ba, primirati plicu?

NU

Cake albastra face spume cum n-a ajuns ma plicu, trebuia sa ajunga acum trei zile, sfinti morti si dumnezei si acte originale in plicul ala, Mihai saracu zice ia fata o spagheata mie-mi statea spagheata-n gat, toata povestea incepe sa ia proportii apocaliptice ma imaginez tarandu-ma iarasi la ciufuta aia de la Universitate sa-mi dea duplicat de certificat-adeverinta asap asap si spaga si cururi pupate si iar xeroxuri si stampile si semnaturi si hartii si cozi si panica  daca nu e gata permisul la timp ce fac ca eu in aprilie trebuie sa incep si da-i si suna la UPS dar trebuie tracking code-ul de pe factura, factura e in Bucuresti si eu nu sunt langa ea, suna la mama, mama cauta factura, uite factura dar nu gaseste codul si oricum la UPS nu raspunde nimeni ca e trecut de 6 si daca plicul a fost livrat unde naiba e si cine a semnat pentru el si iar sfinti si morti si dumnezei caci Cake cand e nervoasa nu se abtine de la blasfemii.

10 minute mai tarziu primesc alt mail de la companie. Ca e totul ok au gasit plicul era pe la receptie in mama lui de plic

Cake se coloreaza la loc, amicul Mihai e fericit ca are cu cine sta de vorba si nu i-a murit o maniaca in casa.

Sper sa reusesc sa plec inainte sa ma dezintegrez de la atata stres.

Din capitolul “trebuie sa plec si asta imi ocupa tot timpul” avem azi episodul “Actele”
Pentru ca pentru Irlanda iti trebuie carte de munca, pentru carte de munca iti trebuie hartzoage iar pentru hartzoage iti trebuie birocratie. Si daca e ceva ce urasc e sa ma frec in cereri, cozi si acrituri de la ghiseu. M-am mai sustras eu de la responsabilitati si am rugat-o pe mama sa ma ajute acolo unde era nevoie de fantastica ei abilitate de a imblanzi orice creatura nefe cu voce ascutita dar cand a trebuit sa-mi ridic personal nu stiu cacat de hartie de la Rectoratul Universitatii no inghite-n sec, Madalino, si te du!

Si numa bine ce-mi spusese mama du-te la ghiseul X si vorbeste cu Y ca sunt niste domane dragute etc asa ca ma duc la ghiseul X la doamna cea draguta si zambesc si zic buna ziua si intind buletinul si ii spun ca am venit sa-mi ridic certificatul

“Ce certificat?”

“Pai stiti cel care atesta autenticitatea diplomei pentru echivalarea studiilor in strainatate”

“Aia e adeverinta nu certificat!”.

Si du-te-n pizda ma’tii e injuratura sau blestem?

De cand cu plecarea mea a-nebunit lupu ca bai ce faci unde te duci de ce te duci si unde o sa stai dar e bun salariul si sunt bune beneficiile dar iti ajung banii si de chirie dar ce o sa mananci dar ce o sa bei si vailei si aoleo.

Bai sunteti nebuni? Asa ma stiti voi pe mine?

Of.

Sa fie un lucru clar. Nu ma duc in Irlanda sa ma “realizez” sa imi iau casa si masina, nu ma duc cu gandul ca o sa raman acolo foreva si o sa ma marit ca in Irlanda o curge lapte si miere pe toate gardurile, o fi mai bine o fi mai rau dracu stie si cui ii pasa, poate in 6 luni mi se face dor de mama si ma intorc acasa plangand, poate o sa intru in depresie de la atata ploaie si iar ma intorc acasa plangand, dracu stie poate nici nu-mi dau astia permisul de munca orice se poate intampla.

Ma duc sa vad cum e.

Ma duc ca am ocazia sa lucrez cam la cei mai smecheri oameni din domeniu, ma duc sa vad cum e sa stai pe cont propriu, ma duc sa vad cum e sa respiri viata unei alte tari, a unui alt oras si al unui alt job, ma duc sa observ, ma duc sa cercetez, sa invat si sa experimentez. D-aia ma duc.

Si terminati cu prostiile si hai la o bere ca Cake o sa ramana Cake, si prietenii ei o sa ramana prietenii ei si familia lu Cake o sa ramana familia ei si o sa ne fie dor unii de altii o sa veniti si voi in Dublin si o sa vin si eu acasa si o sa vorbim la telefon si pe chat si pe mail, si o sa mergem la festivaluri in lume, si in calatorii, si in Vama si o sa ne zicem La Multi Ani de zilele noastre si de Anul Nou ca nu se termina lumea, nici prieteniile, nici sentimentele odata cu plecarea mea in mama ei de viata!

Ati observat ca de cand cu era asta a telecomunicatiilor si a exploziei de telefoane mobile, sms-uri, internet si messengeruri, oamenilor le e din ce in ce mai greu sa se intalneasca??

De exemplu ieri pe la pranz stabilisem noi ca trebe sa iesim undeva. Dupa ce am parlamentat juma de ora daca merg si eu sau nu, da’ Iulia vine, de ce nu vine, stai sa o sun bai hai ca pana la urma vin si eu dar scurt ca nu ma simt bine pai si iesim sa mancam la o carciuma sau mai bine la un ping pong in Regie la cat ne vedem sa fie ora 6 sau hai mai bine la 5… am ajuns la cea mai grea dintre intrebari: ne intalnim dar

UNDE?

la Izvor? la Izvor ca mergem la Semanatoarea la Izvor afara sau inauntru hai afara ca e aer oke afara dar la care iesire aia de la parc sau aia de la chiosc? hai la aia de la chiosc dar de ce mai iesim afara daca mergem cu metroul? pai si sa ne intalnim pe peron? hai pe peron care dintre peroane peronul directia Semanatoarea oke pe peron dar in dreptul carui vagon, sa fie la ultimul sau mai bine ne vedem in dreptul scarilor…

Concluzia am tras-o la un sfert de ora dupa ce hotarasem deja ca ne vedem la 5 pe peron la Izvor directia Semanatoarea cand am stabilit ca de fapt Stef are o treaba, eu sunt prea racita ca sa ies si Boogieman nu are ce sa comenteze ca si el a avut diaree si n-a iesit weekendul trecut cand ne stransesem toti.

Pai sa nu te apuce toti dracii?

Acu cateva zile vreo trei pulalai plini de cosuri s-au luat de mine in metrou. Nimic deosebit sau grav, glumitze retarde , hahaiala etc. Ma luasera cu din alea “ce faci roacheritzo” si io ma uitam la mine cum aratam incaltata in niste cizme din alea blanoase (de care rade tot timpul lumea ca am “omorat catzeii”) si cu un fular super “pa trend”. Sa mori de ras s-a dus dracului pana si “cocalarimea”, inainte mai stiau si ei sa recunoasca oamenii cu plete si tricouri negre sa-i alerge pe la festivalurile berii acuma ma gasisera tocmai pe mine care , culmea, in momentul ala ascultam niste piese marca Zale (din alea mai vechi, da?). Ma gandeam cu nostalgie ca nu s-a mai luat nimeni de mine cu din astea cu “rocheritzo” sau “hipioato” din liceu cand aveam si eu unghii negre si tricouri cu scheleti, ia uite ba vad ca sunt pustoaica bine de ma agreseaza din astia de 16 ani, si eu ma plangeam ca in 2 luni mai pun un an peste 25.

Si cuprinsa de un val de o maturitate extrema I gave them the finger.

pese: imediat dupa m-am intalnit cu frate-meu care, ascultand intamplarea, m-a invitat la el in masina sa ma cadoriseasca cu niste mijloace de protectie. Aveam de ales intre un sis ascutit al naibii si o bata de baseball.

Evident ca nu le-am ales pe niciunele dar…cum ar fi, nene, sa umble fetele cu bate de baseball in gentutze??