Cakeinmyear

Ma intreaba lumea iar daca mi-e dor de casa ca uite am intrat in a patra luna de strainataturi, nu mi-e dor ma, nu mi-e.

M-au spalat pe creier irlandezii astia, incredibil, 5 zile cat am stat in Olanda nu am reusit sa ma reobsinuiesc cu traficul normal, tot in dreapta ma uitam. Si culmea a fost cand asteptam eu senina tramvaiul cu castile in urechi si transpirand la maneca scurta iar toti olandezii erau cu fashul pe ei, dar muream de cald nene, 20 de grade si soare pai asta e canicula domnule, cand vezi asa ceva in Irlanda? Si nu zici ca vine tramvaiul si se intoarce totul pe dos. Ca eu trebuia sa merg spre dreapta si cum in lumea normala tramvaiul vine din stanga ar fi trebuit sa stau, logic, pe peronul din dreapta. Ei bine eu stateam pe peronul stang ca tuta si ma uitam ca vine tramvaiul meu la linia ailalta si nu intelegeam ce mama dracului se intampla, au luat-o razna olandezii au fumat prea multa iarba si s-au apucat sa se dea cu tramvaiul pe contrasens.

In fine.

In Olanda a fost tare fain, am vazut Massive Attack si m-am plictisit, in deschidere Goldfrapp m-am plictisit si la aia. Parte de vina au avut-o formatiile dar cea mai mare plictiseala a venit de la public, nene, de cand am vazut RHCP la Pinkpop si olandezii vorbeau la mobil in timpul concertului am zis ca nu mai vin in Olanda la nimic dar nu m-am lecuit, asa si acuma, publicul era absolut mort, niciun pic de vlaga n-am vazut asa ceva. Parca nu au sentimente oamenii astia, nu plang, nu rad, nu se entuziasmeaza, am venit, am vazut, am plecat, pa si la revedere ca oricum o sa mai vina si o sa-i mai vedem. Daca vine vorba de dor, de asta mi-e dor, de concertele de-acasa cand urla toti si sar in cap, bine e cam greu sa sari in cap la Massive Attack dar orisicat.

Si imi mai e dor de noptile cu haladuit prin baruri pana la 7 dimineata, lucru pe care nu poti sa il faci in IE ca se inchide totul la 2 dar in Olanda poti si am facut-o si am incununat noaptea pierduta cu o shaoarma la 6 in zori de zi, mama cum a fost shaoarma aia ca madlenele lui Proust. Si nu zici ca am datuit cu un jamaican care vorbea exact ca negrii aia din filmele americane “baby, u’re soo fiiine” si dupa ce m-a complimentat ca “esti alba dar dansezi ca o neagra” (bai, ma lasi) a inceput sa-mi povesteasca despre “his black Moses” (mda, ACEL Moise). Si eu am inceput ca sa rad isteric, cum mama naibii sa-i zici ma Moise cel negru, incredibil, si radeam si radeam ca nebuna, s-a suparat jamaicanul ca fac misto de el.

Eu fac misto? Dar natura ce zice?

A fost prima data cand m-am intors din vacanta “acasa” in Irlanda, a fost ciudat la inceput dar dup-aia cand am vazut double-deckerele, si bajetii la treling de firma in aeroport, si traficul pe partea ailalta, si casele in miniatura, si ploaia, si betivii mi-am dat seama ca, bai, mi-a cam fost dor de voi. Ca acuma am doua “acasa” si-s la fel de misto amandoua.

Eu va urez distractie masiva la Massive si sa fiti atenti la panourile din spate la un moment dat o sa afiseze doua dintre cele mai tari orase din Romania

ps: imi pare tare rau ca nu am fost si eu la B’estfest sa sar in cap cu lumea dar ma duc la Oxegen sa ma cutitaresc cu astia pe aici. Ca e REM si RATM si Tricky si Holy Fuck si toti ceilalti.

Si nu mi-e dor de casa, mi-e dor de oameni.

Dupa ce am schimbat doua autobuze, un avion, un tren si un tramvai am ajuns in sfarsit in Haga la Oana mea al carei apartament este situat intre niste turci si un sex shop. Bai si ce bine e sa stai la calculator in maieu si chiloti cu geamul deschis fara sa-ti dardaie fundul si sa dai drumul la caldura in momentul in care te dai jos din pat.
Aveam nevoie de o vacanta.

Diseara e Amsterdam cu Massive Attack + special guest. Sper sa fie Tricky.

Ar fi destul de aiurea sa incep sa-mi povestesc peripetiile din Barcelona inainte sa termin cu cele din Olanda. Ca totul s-a intamplat in mai si eu termin cu povestitul abia in octombrie asta e partea a doua..a fost mai palpitant asa .
Gata cu palavrageala sa trecem la treaba.

6. Day 3

Ultima zi de PinkPop m-a prins oarecum sictirita de tara lalelelor cu toate bonurile ei de masa si de dush plus ca aveau si o vreme de tot rahatul: la umbra era un frig de faceai pe tine la soare te prajeai ca-n desert. Cine o mai fi inventat si pamantul asta, nu stiu. Ma mai inveseleam oarecum la ideea ca tonight is ZA night. Adica in seara asta o sa fie Red Hot Chilli Peppers.
In ziua respectiva dupa inca o portie de cartofi cu maioneza si bere pisata m-am hotarat sa ma intorc, vorba ceea, la origini..adica la vremurile din liceu cand purtam tricouri cu formatii si mi-am cumparat tricou cu RHCP. Pana sa cante ei am mai vazut Blof o trupa olandeza, (un fel de Vama Veche a lor am dedus eu ca era o lalaiala continua si toata lumea stia versurile si plangea cu lacrimi de crocodil). Editors au fost foarte tari dar din pacate am stat intr-un loc foarte prost si nu am apucat sa vedem prea mare lucru, Nickelback-absolut groaznici, toate piesele semanau intre ele, m-au stresat cumplit. La Deftones nu m-am mai dus pentru ca stiam ca vin in Romania si preferam sa-i vad acasa la tiganii mei decat inconjurata de adormitii aia spalaciti.
Sh-au urmat Franz Ferdinand, o trupa pe care nu dadeam foarte multi bani dar au facut unul dintre cele mai bune live-uri de la festival. Au facut show oamenii, am dansat de am rupt desi nu prea le stiam piesele. Cel mai fain moment a fost un drum solo dement cu toti trei calare pe baterie. Fachin’ A:

7. There’s God, there’s Sex and there’s the Red Hot Chilli Peppers

Citez din Man about Dog: “Think about the most addictive things in the world. Think about crack, fucking cocaine, think about sex, boose, fights, chocolate..take it and multiply that craving by five and that’s what gambling is to a gambler“. Eu as inlocui ultima parte cu “that’s what RHCP is “. Nu cred ca are rost sa povestesc pentru ca de fapt nici n-as sti ce sa povestesc pentru ca am intrat intr-un fel de transa din care nu am mai iesit pana a doua zi. Tin minte ca ma mai tineam de mana cu doi romani si mergeam asa ca niste robotei prosti cu un foarte mare zambet pe buze. I have never seen anything like it. Dupa aceea iubeam toti olandezii cu natia lor afurisita cu tot. Ca mi-au oferit aceasta experienta.
N-am decat doua poze. Cam varza. Dar ce mai conteaza.

8. Exit

Dupa experienta orgasmica care a fost RHCP a urmat o noapte ca-n filmele de groaza cu patru romani intr-un cort care incercau sa doarma si 40 de mii de oalndezi care urlau ca apucatii. Ma minunam incontinuu de stilul ciudat al olandezilor de a se distra: cat de amuzant poate sa fie sa zbieri asa ca prostul o noapte intreaga? Refuz sa inteleg. In fine dimineata la ora 5 eram cu ochii carpiti si rucsacul in spate pentru ca la ora 8 trebuia sa fiu in Maastricht sa prind avionul.
Dar nici o calatorie nu e completa daca nu ai parte si de belele. Primul tren spre Maastricht era abia la 7 asa ca mi-a inghetat fundul in gara desi a fost destul de interesant sa privesc oamenii cares e perindau pe acolo..multi nemti plus un englez ciudat care cum vedea un om mai pierdut asa venea sa-i dea indicatii si sa-i explice ce tren sa ia si pe ce butoane sa apese pt bilet. La 7 m-am suit in tren, aveam o ora sa ajung in Maastricht ceea ce era ok dat fiind ca distanta nu era cine stie ce. Mergem noi catinel in stil olandez cand hop-tzop trenul se opreste intr-o gara si in difuzare se aude un gajait ceea ce am dedus eu ca e limba olandeza. Toata lumea se da jos, eu nu stiam cine si pe unde sa apuc asa ca ma infig in fata conductorului (noroc, dupa cum spuneam, ca toata lumea vorbeste engleza). Pai s-a stricat trenul si se intoarce. Pai si vine alt tren sa ne ia?. Pai nu. Pai si eu trebuie sa ajung in Maastricht, ce fac? La care domnu in uniforma imi arunca cel mai dragutz si mai dulce zambet ca apoi sa ridice din umeri in cel mai pur calm olandez. Am tras cea mai scarboasa injuratura in cel mai pur stil bucurestenesc dar nu aveam timp de scandal dat fiind ca aveam un avion de prins, telefonul imi decedase, bani ioc, mancare ioc, haine curate ioc plus ca eram singura, colegii de calatorie urmau sa se intoarca mai tarziu acasa.
M-am orientat rapid dupa multime, am gasit un autobuz si am asteptat 20 de minute ca nenea controlorul sa taxeze toate biletele. Era deja opt si eu eram ..naiba stie unde. Cand am ajuns in Maastricht eram deja fiarta si m-am dus la primul taxi pe care l-am vazut. Apoi a urmat o scena pe care nu o voi uita cat oi trai: nenea de la volan se uita la mine, isi scoate ochelarii, ii pune in torpedou, isi impatureste ziarul, il pune in torpedou, se da jos din masina, ocoleste masina si vine sa-mi tina usa. Baaaaai io inteleg ca sunteti o natie de relaxati si de amabili dar voi intelegeti ca eu trebuie sa ajung acasa AZI?? Ca daca aceasta cursa face mai mult de 20 de euro I’m fucked pt ca nu mai am un cent in plus? Si usa pot sa mi-o deschid singura!! Omul n-avea nici o treaba, mi-a aranjat frumos rucsacul plin de namol de PinkPop in portbagaj, a deschis din nou torpedoul sa scoata ochelarii, a dat drumul la radio..A urmat apoi o cursa care nu a depasit 60 la ora, imi venea sa-l strang de gat sa-i sterg zambetul ala amabil de pe fata. Cand am ajuns intr-un final la aeroport omul a ramas foarte surprins ca m-am dat jos din masina fara sa-l mai astept pe el sa-mi deschida usa, voia sa-mi duca si bagajul inauntru, lasa melcule ca ma descurc si mai ales ma grabesc sarumana si la revedere. Bine ca era o janghina de aeroport cu doua usi si a durat foarte putin sa fac check-in-ul am ajuns pe ultima suta de metri, pfui.

Sh-am aterizat acasa: claxoane, injuraturi, tigani in maxi-taxi, cine ti-a dat carnetu’ faaa? Ehh, home sweet home.

Part 2 – Pinkpop

4. Day 1

Cum spuneam mai devreme in prima zi nu am reusit sa vedem prea multe, asa ca mai mult am admirat privelistile. Foarte interesant a devenit cand ne-am dus sa ne cumparam bere. Pentru ca nu puteai sa, vorba ceea, ia banu’ da-mi alcoolu’..nuuuu. Mai intai stateai la coada sa-ti iei bonuri de masa, coada unde, evident, nu acceptau bacnote mai mari de 50 de euro. Apoi luai frumusel bonu’, si numa si numa cu bonu’ puteai sa te racoresti si tu cu o bere..sau ma rog ce era aia : apa alcoolizata. Si mai interesant a devenit in dimineata urmatoare cand am realizat ca si pentru cafea iti trebuie bonuri, dar nu aceleasi bonuri ca cele pentru mancare/bere siiii..cireasa de pe tort, daca vrei sa-ti faci dush iti trebuie..ati ghicit…aaaalte bonuri, nu cele pentru mancare, nici cele pentru cafea, alta coada alta distractie.
Credeati ca stiti totul despre olandezi ? Ei bine, NU. Daca voiai sa stai la o coada de cel putin o ora pentru un dus (dupa ce iti luai bonul de dus binenteles) nu puteai sa te duci asa cand voia muschiuletul tau, nu. Dusul deschis numa 9-12 dimineata (cand lumea abia ce facea ochi) si seara numa intre 8 si 10 (cand lumea era la festival). M-am simtit brusc in tara mamailor perverse, unde toata lumea se culca la 10 seara, se trezeste la 8 dimineata, si in intervalul dintre 8 si 10 baga droguri cu lopata. Distractie frate…
Un lucru insa de remarcat – pisoarele in aer liber:

Revenind in ziua unu a festivalului , dupa ce am facut crize de nervi ca am pierdut Dresden Dolls am reusit sa prindem ceva Nelly Furtado (fad si neinteresant) urmat insa de niste Kaiser Chiefs absolut bestiali. Nu-i mai auzisem pana acum, si e foarte putin probabil ca o trupa sa ma impresioneze de la prima ascultare. Dar, recunosc, m-au rupt. « I predict a riot » it’s a must in orice playlist. Au urmat apoi Placebo pe care ii asteptam cu nerabdare dar care m-au cam dezamagit. Adica au cantat ok, insa au uitat sa faca show, era ca si cand ascultam cd-ul acasa. Nu stiu, poate era si atmosfera de vina (olandezii astia habar nu au sa se agite la un concert, sunt blazati si plictisitori). O sigura sclipire a la Brian Molko : « Good evening Ladies and Gentlemen of PinkPop these are the Ladies an Gentlemen of Placebo ». Nu aveam de unde sa stiu atunci ca o sa ascult salutul asta pentru a doua oara live la Bucuresti (dar despre asta mai tarziu).
Placebo a incheiat prima seara a festivalului si noi eram gata sa ne umplem de bere pana dimineata. Uitasem insa ca ne aflam in Tara Laleleor unde totul merge dupa un plan foarte bine stabilit si doamne fereste sa ne abatem cumva de la el. Mai precis o data ce ultima chitara bisexuala a plecat de pe scena chioscurile s-au inchis portile s-au deschis si hai toata lumea la culcare. Ramasesem ca prostii in mijlocul multimii si ne uitam unii la altii « bai, astia chiar vorbesc serios ?? ». Si vorbeau foarte serios. Toata lumea se indrepta spre camping. Abia atunci realizat noi de ce dimineata ii vazusem pe olandezi cu baxurile de bere dupa ei : la ora aia (adica 11 seara) nu se mai gasea nici un fel de alcool de baut :NIMIC. Totul inchis. Ni se facuse brusc dor de haosul din Vama. In camping era un cort imens unde cica era un fel de after-party dar eram deja prea sictiriti, ne-am bagat in sacii de dormit si la revedere.

5 Day 2
A doua zi dupa ce am trecut prin toate experientele cu bonurile de dus si cafea descrise anterior eram asa de nervosi ca ne-am hotarat sa o facem lata in stil romanesc, adica POP nene lasa-ma cu pishoarcele olandeze. Cu aceasta ocazie am vizitat si noi putin Landgraaful, care nu ne-a spus mare lucru : aceleasi case perfecte cu garduri tunse perfect nici un muc de tigara pe jos si nimeni pe strada. Era fain asa sa vezi « civilizatia » la ea acasa dar cred ca dupa o saptamana de stat intr-un loc asa « fara cusur » o luam razna.

PAm gasit un depozit imens de unde toti cei veniti la festival isi cumparau gramezi intregi de bere. « Vodka ? » am intrebat noi, « let me look» zice nenea si se duce undeva in spate unde cotrobaie si cotrobaie si in final se intoarce cu sticla mult visata. Toarna, amesteca, pune dopul alb la Fanta si Pokemonul e gata ca-n liceu cand purtam tricouri negre cu scheleti. O tzar mai veseli am pornit spre festival unde alta belea : nu puteam sa intram cu sticla de plastic dupa noi. Asa ca ne-am asezat pe iarba la intrare sa cinstim. Cu aceasta ocazie am intalnit doi americani care si eu stateau ca si noi sa termine o sticla de bere de doi litri. Erau un fel de Pinky and the Brain : unul slabanog si mai smecher care era deja beat si celalat scund si indesat dar foarte serios si cu glume subtile. Erau de vreo doi ani prin Olanda lucrau pentru o revista de turism, de fapt am impresia ca numai the Brain scria ceva, alalaltu cred ca era angajat numa asa de clovn.

Am ascultat « The Ballad of Chasey Lane » de afara apoi am intrat ca sa vedem Danko Jones (cam frustrat omul, m-a scos din sarite, zbiera tot timpul parca cersea atentie). Am dat peste un magazin de cd-uri de unde am vrut sa-mi iau cd cu Dresden Dolls care evident se terminasera. Fuck ! M-am consolat cu niste old school : The Clash si Lou Reed. Apoi am vrut sa-mi iau un tricou cu Dresden. Evident ca nu mai aveau numarul meu. Pus si simplu nu trag papusile astea la mine. Am stat la dEUS: o alta trupa belgiana care m-a impresionat foarte placut, chiar am topait ceva ca apoi sa vina Tool despre care am auzit multe dar din care nu am inteles mai nimic: un redneck care se agita pe acolo si cam atat. Bine, au avut cateva piese ok dar problema era ca toate semanau intre ele. Plus ca imi venea sa-i troznesc pe olandezi care stateau ca la Mamaia ’82: nu tu mosh pit, nu tu agitatie..la noi dupa primele doua piese probabil ca ar fi zburat niste adidasi prin aer si s-ar fi lasat macar cu niste tricouri rupte.

Olandezii astai nu merita trupele pe care au ocazia sa le vada. Si vad o gramada. Imi venea sa plang cand ma uitam la toate afisele astea cu si despre festivaluri

Part 2: Pinkpop

3. Pink Me

Lume pestrita, cei mai multi olandezi si nemti, nu prea imi dadeam seama care sunt unii si care altii, ei toti erau blonzi si imbuibati cu bere..limbile lor mi se par la fel de imposibile, singura diferenta ar fi ca nemtoaicele in general seamana cu barbatii iar olandezele sunt niste iepe chiar finute. Spun iepe pentru ca neamul astora nu contine persoane mai scunde de 1.80 fie ei barbati sua femei. Nu cred ca e nevoie sa spun ca ne recunosteam usor in toata gloata aia la media noastra de 1.60 cm + tenul inchis in stil romanesc. In rest foarte multi englezi (care,ia ghiciti voi ce cantau) si suprinzator de multi spanioli. Am intalnit si niste ucraineni care purtau un steag cu Rolling Stones. Partea faina era ca , dat fiind numele festivalului, mai toata lumea avea cate ceva roz: de la sosete la cravate..erau si niste palarii care puteau fi cumparate de un cyclamen/fucsia groaznic care mi-au zgariat retina pe toata durata festivalului.

Scotienii astia erau chiar simpatici i-am vazut de nenumarate ori dar nu am reusit sa le fac poza noroc ca am gasit-o pe asta pe siteul oficial al festivalului :

Interesant e ca, daca la noi media de varsta la un festival e de 17 ani la ei era aprox 25 mergand vertiginos spre 30 . Mai tarziu aveam sa aflu ca festivalul are loc in fiecare an din ’70 incoace deci probabil ca aia care fumau iarba ascultand Bob Dylan erau si acum prezenti sa fumeze iarba la Red Hot Chili Ppepers. Pentru ca mirosea a Maria Juana peste tot, si fumau toti de la cel mai mic la cel mai mare.De exemplu nenea asta :

In rest, ca-n Vama de 1 Mai, care mai de carte rupt prin santuri, in camping toti carau uriase lazi de bere (aveam mai tarziu sa aflam de ce) si urlau ca apucatii.

Erau multi care nu stiu de ce venisera, stateau toata ziua la soare in camping cu sticla-n mana. Un popor extrem de interesant olandezii astia, desi toti fumati, beti, etc erau foarte linistiti. Nu am vazut nici un fel de scandal pe nicaieri, singurul lor mod de a se manifesta era, dupa cum spuneam, sa urle ca apucatii si sa joace fotbal cu niste cutii de bere. Ceea ce era bine dar uneori devenea extrem de enervant. Plus ca la concerte erau groaznic de linistiti, nu tu pogaiala, nu tu istericale, bateau din palme cantau si atat. D,a e fain sa dantzuiesti la concert fara teama ca ti-o vei lua peste ochi dar totusi ceva entuziasm nu strica.

Si cum naiba poti sta asa linistit cand pe scena sunt…..Tool de exemplu ?

VA URMA

P.S. multumesc Sasha pentru poze.

Part 2 – Pinkpop

1. Landgraaf ? Pinkpop ?

Am plecat din Amsterdam dimineata nu inainte de a mai poza niste biciclete ultima moda:

Aveam sa ne lovim pentru a doua oara de miserupismul olandez de care am mai pomenit. Olandezii sunt un popor extrem de primitor, de amabil si de zambitor dar cum spuneam uneori sunt atat de relaxati ca o dau in miserupism si uneori sunt atat de corecti ca o dau in fixism.

La gara nu se acceptau bacnote mai mari de 50 de euro,de fapt in foarte multe locuri nu se acceptau bacnote de 100, 200 sau 500 si ca turistul are are numa bacnote de 100 de euro la el ramai cam ca prostu’.
Amuzant era ca tanti care iti dadea biletul nu putea sa iti spuna si de la ce peron pleaca trenul si la ce ora, pe bilet nu scria, asa ca pentru asta trebuia sa mai stai la o coada la informatii. Informatii unde era un nenea care nu vorbea prea bine nici olandeza nici engleza si pe care a trebuit sa il intrebam de doua ori ca sa aflam ca trebuie luat trenul de la peronul doi si ca trebuie sa schimbam la Haarlan. Ajunse la peronul doi alta dilema, e peronul 2a sau peronul 2b, la peronul 2a scrie Eindhoven la peronul 2b, de fapt unde dracu’ e peronul 2b…si dup-aia ne-a lovit revelatia peronul 2 era impartit in jumatate la stanga era a, la dreapta era b , astia nu au trenuri cu 12 vagoane ca la noi sa ocupe tot peronul deci se economiseste spatiul. In fine, la peronul 2b scria Maastricht, nici urma de Landgraaf sau de Harlaan dar macar directia era buna plus ca erau multi cu rucsaci si corturi asa ca hopa sus.
Pe tren multi olandezi in varsta care comentau de zor aparitia rucascilor burdusiti: « Pinkpop » in sus Pinkpop in jos, atat intelegeam din limba lor harshaita, nororc cu Oana care imi mai traducea din cand in cand. Cert e ca erau foarte entuziasmati de faptul ca merge lumea la festival si se uitau la noi cu expresii de genul « manca-iar mama » ceea ce era placut pe langa « satanisti » si « drogati » cum mai auzi pe la noi.

In Maastricht am inteles ceea ce nenea de la informatii uitase sa mentioneze si anume ca trebuia sa ne dam mai intai jos acolo ( la peronul 2a) si sa schimbam cu trenul care pleca (de la peronul 2b) spre Harlaan, iar la Harlaan trebuia sa mai schimbam o data spre Landgraaf (de data asta de la cu totul alt peron fara a sau b, am trecut prin pasaj, m-am simtit si eu ca la Constanta).

2. Cazarea

Landgraaf e genul acela de satuc perfect. Mic cu gradini perfecte, alei perfecte, case perfecte, garduri vii tunse perfect, liniste perfecta, nici un fir de praf si nici un om pe strada. Ma intrebam serios daca e populat. Mai trecea cate o bicicleta sa ma contrazica. Festivalul era la cativa kilometri intr-o padure.

Am ajuns in jur de ora doua dup-amiaza , muzica incepuse deja speram totusi ca voi reusi sa prind Dresden Dolls. Cand am ajuns la locatie am realizat ca olandezii au o oarecare obsesie pentru literele a si b. Erau trei campinguri : A, B si C….camping A era cel mai aproape de « festival ground », camping B era la vreun kilometru departare iar camping C la vreo trei. Oarecum ciudat ca sa nu spun stupid obisnuita fiind cu alte festivaluri unde totul se petrece in acelasi loc. Dar, sa nu fim carcotasi, am luat-o catinel catre camping B pentru ca evident camping A era deja plin. Am reusit sa punem cortul, l-am recuperat si pe Sasa care ne astepta de dimineata si ne-am luat si bratari..de camping. Pentru ca, desi aveai bratara, ca sa intri pe « taramul « unde se canta muzica trebuia sa ai si biletul al tine…cu toate ca fara bilet nu aveai cum sa intri in posesia bratarii in primul rand. Colac peste pupaza cand am terminat cu tot calabalacul si am luat-o inapoi un kilometru sa ajungem si noi la muzica am auzit ultimele acorduri din Half Jack. FUCK!!. Si uite asa fuse si se duse Dresden Dolls fara sa apuc sa vad nimic. Am blestemat toti olandezii in frunte cu William de Oranj al lor, ce bine e cand nu te intelege nimeni.

VA URMA

Part 1: Amsterdam (continuare)

6.Downtown
Primul lucru pe care il observi in Amsterdam, bucurestean fiind, e ca..astia nu au caini. (Primul lucru dupa biciclete binenteles). Nu, acu pe bune, n-am vazut picior de Grivei in tot orasul in afara de un amarat care era intr-un cos pe bicicleta. Dar ala nu se prea putea numi caine.
In schimb pisici vezi peste tot, mai ales in baruri e la ordinea zilei sa se frece o blanoasa de picioarele tale in timp ce tu iti sorbi linistit berea. Ma intreb totusi daca or avea matze si in Coffee Shopuri. Eu nu am vazut. Probabil ca erau rupte prin vreun coltz.

« Splendid » e un cuvant prea mic pentru a descrie Amsterdamul, nu am vazut nici un coltzisor care sa nu-mi placa, nici o cladire nu e nelalocul ei, nimic nu strica armonia orasului. Fara gri, fara praf, fara vopsele jupuite, fara zgarie-nori trantiti aiurea, flori peste tot, piete largi si strazi inguste. Mai bine niste poze.

Sa fie biserica ?

Nu, e un Mall.

Coffee shopurile sunt peste tot si pline de turisti doritori de vise interzise. E suficient numa sa intrii intr-unul si devii high instantaneu. Privelistea in barurile astea e foarte amuzanta :englezi care evident canta ca pe stadion si americani plus cateva alte natii cu ochii cat cepele (cepele rosii, normal). Exista binenteles si meseriasii : aia care fumeaza iarba ca pe tutun si n-au nici pe naiba. Poate sunt un pic mai veseli. Partea cea mai amuzanta sunt magazinele cu ciupercute si alte minuni din astea. Ambalate frumos si colorat fiecare are descrierea a ce face, ce efecte are, cat dureaza, daca trebuie sa te inchizi undeva sau sa te legi de pat in timpul « calatoriei » etc..Fain a fost ca atunci cand m-am intors acasa primul lucru care ma intreba lumea a fost :: » si , ai luat din alea ? ». Fratilor, eu vomit instant si daca mananc ciuperci din pizza…

Un loc interesant mi s-a parut un bar tipic olandez(sau, ma rog, asa zicea olandezul care ne arata p-acolo), un corner pub foarte intim care imi amintea de barurile irlandeze. Inauntru lumea bea bere si se uita la meci, fain era ca gaseai acolo oameni de toate varstele si sexele si, si mai fain era ca nu te simteai deloc in plus si puteai vorbi cu oricine.

Nenea asta era cica un actor de-al lor:

7. Red Light

Auzisem multe lucruri infricosatoare despre Red Light District cum ca ar fi super depravat si periculos si ..etc. Am vazut putin din el dar centrul Bucurestiului poate fi mult mai scary mai ales noaptea cand ies fetitele in fata la Inter.Sa nu mai zic ca vestitele fete din geam erau al naibii de frumoase. Nu, pe bune. Nu am vazut nimic vulgar la ele, erau imbracate sumar dar nu chicios erau machiate puternic dar nu scarbos. Mie mi-au dat impresia ca am aflu intr-o sala de spectacol si ma uit la o piesa de teatru. Singurele chestii mai dubioase sunt tot felul de negrii care vand droguri si alte placeri pe strada(ceea ce e ilegal). Dar pentru un roman care trece des prin zona Lipscani sau Gara de Nord unde e hartuit de o groaza de aurolaci si puradei evitarea sau refuzul astora e floare la ureche.
Si poza urmatoare e cu dedicatie de la nasu mare pt aia de au venit cu scandal la Gay Parade. Vedea-v-as inauntrul cladirii asteia :
p.s. : Pentru ca ne era foame am intrat la un moment dat intr-un bar de gay sa ne hranim cu un sandvis.Erau din aia imbracati in piele cu cercei peste tot, au pus muzica a la George Michael si au inceput sa danseze. Pretty funny.

8. Rembrandt

Sederea a fost scurta si nu am apucat sa vedem amre lucru. Dar la Rijks Museum tot am ajuns. Istorie olandeza si Rembrandt cat cuprinde. Partea faina a fost ca pentru ceva euro in plus aveai optiunea de audio tur. Adica primeai o chestie cu niste casti si in timp ce te uitai la exponate puteai sa asculti explicatiile in engleza. Mult mai fain decat sa te plimbi pe la tablouri ca prostul fara sa stii la ce sa te uiti. Plus ca tipa aia vorbea asa frumos, parca spunea o poveste ca nu te mai indurai sa pleci. In fata tabloului The Staalmeesters cred ca am ascultat de 5 ori explicatia numa asa de drag.

Insa cel mai interesant exponat mi s-a parut casa de papusi a Petronellei Oortman de la inceputul secolului 18. Cum spunea unul pe langa mine : « fuckin’ amazing ! »

9. Am intalnit si romani fericiti.

Erau trei.. Unul dintre ei avea un portofel in mana. Altul se rastea la el:” de ce nu i-ai luat, ma, si geanta???”

evident ca...VA URMA

Part 1: Amsterdam (continuare)

4. Marietta

Ne-am lovit pentru prima data de un anumit « calm » ca sa nu zic miserupism tipic olandez cand ne-am facut rezervarile la hostel pe net. Totul bine si frumos pana cand exact cu trei zile inainte de plecare baietii de la hostel ne trimit mail cu « ne pare rau dar nu mai putem onora rezervarea pt ca ni s-a spart una dintre tzevile principale ».
Ok.

Si eu ce fac reparati-v-atzi teava ????

In fine in disperare de cauza am facut o rezervare unde am mai gasit loc no matter what. Si am gasit loc pe o barca:
Pana cand nu am vazut cu ochii mei nu prea realizam unde o sa dorm. Marietta este un vapor cu 14 paturi amenajate in cala, situat intre vasul Greenpeace:
si:
un submarin rusesc…
Conditii minime, paturi de campanie, dus cald, intuneric si umezeala. Fain.

Mi-era oarecum teama ca o sa-mi fie rau de la atata hatzanat dar am dormit ca un bebelus plus ca sunetul marii care se izbeste si iti leagana barca in timp ce motzai…e ceva unic. Micul dejun il luam pe un vaporas micut care de cate ori trecea cate un vas mai mare se legana asa puternic ca aveai impresia ca o sa se rastoarne. Oricum senzatii tari, ii compatimesc pe marinari.

Prima data cand dorm in hostel, e fantastic cati oameni, cate caractere si cate natii poti sa cunosti.
Printre primii pe care i-am cunoscut a fost un canadian care isi pierduse bagajul pe aeroportul din Londra si un australian de origine chiliana pasionat de fotbal. Cu acesta din urma am vorbit despre Hagi, despre Steaua si despre paianjenii uriasi de la el din curte.Tot de la el am aflat ca diavolii tazmanieni scot intr-adevar niste sunete asemanatoare cu desenele animate binecunoscute si sunt « ugly as hell ».
Era si o gasca de englezi destul de fuduli care fredonau cantece de stadion din culcare pana in sculare. Mai tarziu am realizat ca asa fac toti si, oriunde ar fi, mai mult de doi englezi alcatuiesc o galerie.
D-aia a batut Middlesbrough pe Steaua.

Propietarul vasului-hostel era un olandez care nu bea, nu fuma si nu lua droguri. Foarte amabil ne-a povestit ca hostelului sau i se mai zice si « love boat » pentru ca fiind un dormitor mixt intotdeauna se intampla cate..hm…ceva.Obisnuia sa glumeasca cu oaspetii sai spunandu-le ca daca ii dau bani in plus o sa ii aseze sa doarma langa niste fete frumoase. Povestea spune ca niste pusti din State chiar au scos nerabdatori bacnotele : »Cat ?? »
De data asta eram singurele fete din dormitorul mixt.Ne-a intrebat ce fel de baieti vrem sa aseze in jurul nostru si cand i-am explicat ca nu tin neaparat sa ma cuplez cu vreunul el binevoitor ca de obicei :”oh, women?”.

5. Frunza de artzar

In prima seara am iesit cu un grup format din mai multe natii dintre care cei mai multi erau canadieni. Despre ei si tara in care locuiesc nu stiam foarte multe decat ca au muzica misto. In rest ma ghidam dupa “ce se spune” ca ar fi un fel de americani grasi, prosti si cu femei urate. Ei bine astia nu erau grasi si foarte departe de a fi prosti. Ba chiar erau incredibil de amuzanti. Banui totusi ca exista un sambure de adevar la partea cu femeile pentru ca ne repetau incontinuu cat de »gorgeous » suntem si ne intrebau daca toate romancele sunt asa frumoase. Am facut reclama la greu, da sunt mult mai frumoase, o sa ramaneti cu gatul sucit si dup-aia am dat-o cu Dracula, cu peisajele si cu cimitirul vesel, lasa ca face bine la turism. Erau foarte amuzati de cum suna limba noastra si mai ales de cum pronuntzam noi « Da » pe care il repetau incontinuu. Si noi eram foarte amuzate ca puteam sa zicem orice despre ei in romaneste fara sa ne inteleaga nimeni.
In rest am aflat ca fazele alea de pe net cu hocheistii care se umplu de sange in timp ce arbitrul se uita sunt cat se poate de reale si ca cei care se bat au pozitiile alea caraghioase pentru ca nu au voie sa dea decat la cap. Evident ca exista o raca cumplita intre canadieni si americani si..binenteles ca exista o raca si mai mare intre canadienii vorbitori de limba franceza si francezii europeni.

A si olandezii au boala pe belgieni.

Deci fiecare cu vecinii lui.

VA URMA

Part 1 – Amsterdam

1. Avionul
Joi dimineata , dormisem o ora dupa concertul Apocalyptica (foarte tare), la ora 4 in picioare, rucsacul in spate directia Baneasa.
Aveam oarescare emotii dat fiind ca era primul meu zbor cu avionul, auzisem ca poate fi nasol. Din fericire am avut vreme frumoasa ceea ce poate transforma nasolul in feeric, am stat cu nasul lipit de geam, e fascinant sa fii acolo sus.

Ne-a zgaltait un pic la aterizare dar nimic grav, partea dragutza a fost cand domnisoara stewardesa ne-a anuntat cu voce suava :”Va multumim ca ati ales compania noastra bla bla..temperatura la Maastricht este de 8 grade”.
CEEE ?
Am tot sperat ca a zis 18 si nu 8, nici o sansa, ne-a inghetat fundul instant cand am coborat, am pus si pulover si geaca si tot ne clantaneau dintii.
Parca Olanda era in Europa nu in Alaska.

2. Am’dam straight ahead !
Drumul spre Amsterdam nu a fost o problema, partea buna e ca absolut toti olandezii vorbesc engleza de la soferul de autobuz la tanti care plimba catelul plus ca sunt fantastic de amabili si saritori.. Partea si mai buna e ca fiind o tara mica la ei pleaca trenuri in toate directiile la aprox fiecare jumatate de ora, deci indiferent la ce ora ajungi in gara cu siguranta vei gasi un tren spre orasul mult visat.
Dupa 3 ore de tren am ajuns si in Amsterdam unde speram noi sa fie mai cald. ca sa vezi nu era ba dimpotriva batea briza marii de-ti muta fatza la spate. Din gara ne-a cules un olandez pe care il stia Oana si care urma sa fie ghidul nostru. S-a dovedit a fi la fel de aerian ca noi ceea ce m-a dus la gandul ca Amsterdamul seamana un pic cu Bucurestiul : mai bine intrebi turisti decat localnici daca vrei sa ajungi undeva.
O chestie care m-a amuzat teribil a fost faptul ca nu puteai sa fumezi in gari. Adica puteai dar numai in locuri special amenajate. Locul special amenajat insemna ..un stalp. Mai auzisem eu de traznai din astea a la Uniunea Europeana dar alta e cand experimentezi live. Cert e ca..desi esti in aer liber nu ai voie sa fumezi decat daca te duci langa stalpul pe care scrie loc pentru fumat. Chiar langa stalp nu doi metri mai incolo ca acolo nu e voie.

3. Bicicletele
Sunt mii. La inceput am fost fascinata credeam ca am murit si am ajuns in raiul biciclistilor. Partea proasta e ca ei au aici mai multe drepturi decat oricine. Merg si pe strada si pe banda speciala si pe trotuar.N-au nici o taina, ca turist esti tot timpul in pericol de a fi calcat. Si intra peste tot cu ele : in tramvai, pe feribot, in tren, in magazin. Traficul seamna izbitor cu cel din Bucuresti. Numai ca in loc de masini locuitorii orasului folosesc biciclete. Aceleasi claxoane, injuraturi, traffic jamuri ca in Bukale doar ca aici nu te loveste un smecher cu Maybach ci un smecher cu o tzoagla obosita. Caci numa din astea vezi pe acolo, biciclete din alea maretze tip Pegas fara viteze si cu frana la pedala. Rod, olandezul, mi-a povestit ca un locuitor al Amsterdamului are aproximativ 5 biciclete : una pentru mers la piata, una pentru mers la munca, una pentru plimbat etc. Si e de preferat ca toate sa arate cat mai ponosit posibil pentru ca se fura in draci. Exista si mountain bike-uri dar sunt rara avis.

Ultima moda :

VA URMA