Cakeinmyear

Vineri seara am iesit. La club si noi ca fetili sa-l vedem pe DJ Yoda. Daca nu stiti cine e DJ Yoda va spui eu: un nene din asta care e si VJ si DJ adica mixeaza si sunete si video si e unreal ce combinatii poate sa faca de la Metallica la Jackson 5 de la filme western la Guitar Hero si X-Factor.

In fine nu asta e important, Dj Yoda a fost mega, il recomand cu caldura, si de asemenea am vazut Kormac’s Big Band, Kormac fiind un DJ a la Bodytonic (label irlandez care promoveaza muzica “da calitate”) DJ care printre altele mixeaza swing. Asa ca omul s-a gandit sa aduca pe scena 5 fermecati imbracati ca gangsterii, 1 la baterie, 1 la contrabas si 3 la vocalize si fermecatii respectivi pe langa faptul ca faceau vocalize mai aveau si dans din ala la sincron cu palariile, distractie maxima, recunosc ca a iesit foarte dragut. Si contrabasistul era misto rau.

In fine dar nu despre asta era vorba.

Vorba era ca eu nu mai iesisem de ceva vreme la club si uitasem ca femeile in tara asta ies la club imbracate ca la bal sau ca la trotuar (depinde unde de uiti) cu rochie de seara sau mini maxim si sandale toc cui la 0 grade. Dar ca blondina din seara cu DJ Yoda nu am mai vazut, o rochie mega super scurta si asa de mulata ca pocnea si cu rujul intre tzatze.

Pe bune.

Avea un decolteu cu dantele si din dantele ii iesea rujul, gagi, sa mor, n-ai si tu o poseta, un buzunar ceva? O cizma tapetata cu svarovschi? Sau macar bani sa bagi niste silicoane, sa fie tzatza mai mare decat rujul nu rujul decat tzatza.

Din cate am inteles femeile aici fac la fel si cu mobilul si trebuie sa recunosc ca sunt foarte mult sub pipitele din Romania. Macar ale noastre daca nu au poseta pentru ruj gasesc un fraier sa il care.

Vorbeam cu un prieten despre cum cu cât înaintăm în vârstă cu atât în loc să ne potolim o luăm mai razna, mai petreceri, mai scandaluri, mai sporturi nu ştiu de care mai dubioase, se întoarce lumea cu fundu-n sus nene.

Aşa şi noi cu grătarele.

Primul grătar organizat la noi pe terasă într-una dintre cele două zile însorite din anul irlandez a fost foarte drăguţ şi liniştit: am mâncat o friptură am băut o bere, am stat de vorbă şi când s-a întunecat ne-am uitat la un film.

Al doilea grătar a început la fel de liniştit şi de drăguţ, am mâncat o friptură am băut o bere şi dup-aia s-a cam transformat în haos cu lume dănţuindă, câteva pahare sparte şi cu mine curăţind bucătăria pe la 11 noaptea dansând de zor pe Short Skirt Long Jacket.

Al treilea grătar a avut loc ieri în duminica Paştelui catolic când, mă gândeam eu, n-o să fie prea multă lume prin preajmă că s-or duce şi ei la neamuri şi atunci facem un grătărel mic pe chilău, mâncăm o friptură, bem o bere..nu? Ei bine nu am luat în calcul faptul că oamenii care nu au putut pleca acasă de sărbători o să aibă chef de bairam şi nici faptul că voi descoperi alimentara românească din Dublin.Unde am intrat şi am crezut că îmi dau lacrimile de fericire când am vazut micul şi gogoşarii şi,evident, manelele. Aşa că am burduşit plasa cu diverse şi mai ales burţile oamenilor după, micii ca micii, zacusca ca zacusca dar morţi toţi străinezii după pâinea românească nene, una din aia albă şi moale şi proaspătă de ţi se topea în gură. Cei mai fericiţi erau ungurii, eu nu ştiu, frate, de ce trebuie să îşi dea naţiile noastre şuturi în halul ăsta, eu la viaţa mea am întâlnit numa unguri foarte faini, sau poate doar atrag eu oamenii care trebuie, habar n-am. şi după mici şi bere şi cârnaţi ungureşti şi bere şi salata grecească şi omleta spaniolă şi bere şi naiba mai ştie ce alte naţii mai erau pe acolo s-a lăsat cu un bahaos de n-a vazut niciodată terasa apartamentului 7. Cu alte pahare sparte şi Jagermeister şi oameni căzuţi cu canapeua şi o găleată de plastic în flăcări şi catalanul meu mergând dandoaselea pe monociclu şi un irlandez dansând pe mese la ora 1 noaptea.Cum ar zice amicul Vlad: “toţi beţivii nene”, a tunat şi i-a adunat, dar să-mi bag picioarele dacă nu a fost unul dintre cele mai faine chefuri ever. Mai nasol a fost când m-am trezit dimineaţa şi mă uitam aşa descurajată cum arată casa mea.. zici ca au călcat-o o mie de neamuri de barbari. Dacă mai fac un grătar mi-e teamă că râmăn fără pereţi dar, hei, o viaţă avem.

Iaca piesa de la Catalunya, merge super fain in maşină într-o zi cu soare. Salutări acasă. Miss ya all.

Am sarbatorit ziua mea trei zile si trei nopti.

Mai intai am facut chat party cu prietenii de acasa.

Apoi mi-au facut surpriza astia de pe aici, manca-i-ar mama de ingineri (si  alte cateva ocupatii) au aparut cu balonase si prostii plus set nou-noutz de boxe sa-mi stea dumicatu-n gat de fericire.

A treia zi am pus-o de petrecere la mine acasa ca in liceu (ca de atunci nu am mai facut asa ceva, dar ce sa-i faci daca se inchide totul la 1, mai mare rusinea). Si le-am dat tzuica. Doua tipuri: una moldoveneasca mai blanda si una olteneasca, za real shit.

I-am ingenuncheat pe toti. Au zis ca suntem nebuni ca bem asa ceva. De la irlandezi pana la cehi si nordici.

Vai de capul vostru.

Sau despre cum se agaţă în Irlanda în cinci paşi simpli:

1. Iei o prietenă de aceeaşi naţie cu tine şi mergi la un pub/club/concert.

2. Comanzi o bere şi începeţi să vorbiţi în limba maternă.

3. Observi cum câteva personaje de sex masculin din jurul vostru încep să-şi lungească gâturile şi urechile a curiozitate mirosind ceva exotic.

4. Le dai 20 de minute să dea pe gât cinci beri să-şi facă curaj.

5. Aştepţi cuminte întrebarea “Soo…where are you girls from?”.

Gata.

Partea interesantă e că nu toţi oamenii au neapărat intenţii “necurate”, mulţi dintre ei sunt pur şi simplu morţi de curiozitate şi dornici de pălăvrăgeală. Până acum nu m-am simţit agresată în niciun fel. În schimb în continuare vorbeşte lumea cu mine în franceză fiind toţi convinşi că m-am născut pe cheile Senei.

Ceea ce este incredibil de amuzant. Nu de alta dar..aţi auzit vreodată cum vorbeşte un irlandez în franceză?

Ma intreaba fetele, evident, cum sunt barbatii irlandezi. Pai cum sa fie mai gagici, de rasul lumii.

Dupa cum imi explica un coleg irlandez intr-un mod foarte plastic “noi suntem absolut ingroziti de fete, habar nu avem cum sa vorbim cu ele, de aceea ne imbatam bine si devenim niste lipitori scarboase care vor incerca sa puna mana pe orice si nu vor obtine nimic”. Si intr-adevar irlandezii sunt campionii speriatilor de bombe, pentru ei fetele sunt ceva de genul “omg, omg, what does dis button do??, hai sa fugim ca ne mananca si daca tot fugim hai sa si bem ceva pe drum”. Vor fi extrem de rezervati, aproape reci pana iau la bord cateva beri moment in care se dezlantuie urgia si devin o caracatita cu o mie de tentacule care va imbratisa si pupa tot ce prinde. Doamne feri sa stai in calea lor ca ai sansa de a muri sufocat de multe ori nemaicontand daca te cunoaste sau nu, daca ai cinci ochi si trei picioare sau daca esti fata, baiat sau stalp.

Si nu stiu daca e o chestie generala sau nu dar se pare ca natia lor are o obsesie cu parul. Al de pe cap. Ca eu am “dezavantajul” de a avea o podoaba capilara carliontzata, frate dupa ce apune soarele si curg berile trag irlandezii la parul meu ca mustele la miere, toata lumea tine mortis sa-si infiga degetele in el si sa-l “managaie” adica sa-l smotoceasca pana ametesc. Cel mai amuzant a fost la festival la Oxegen cand eram cu un prieten belgian cu acelasi tip de par numa ca mai blond sa vezi ce mi-l ciufuleau baietii veseli pe bietul om ziceai ca l-au prins pe Dumnezeu de picior.

In fine. Sunt tari irlandezii astia. Mai ales astia “bine educati” care dupa ce se imbata si fac ca toate alea a doua zi isi cer o mie de scuze si nu mai vorbesc cu nimeni de rusine ca pe seara sa se mai imbete un pic si sa faca iar ca toate alea.

Sa aiba si ei de ce sa-si ceara scuze in fiecare zi.

Partea misto ca nu te hartuieste nimeni pe strada dar uneori asa ti se face dor de niste vrajeala ieftina a la popoare latine de nu-i adevarat. Vorba Oanei: “imi vine uneori sa-l iau pe unul de gat pe strada si sa-i zic bai spune-mi dracului c-arat bine!!”

Una dintre atractiile principale ale Dublinului este Temple Bar, centru turistic de cantece si betivaneala. Adica cateva stradute inghesuite pline de carisma, cladiri vechi si baruri. E chiar fain in Temple Bar ai artisti stradali, muzica, veselie si o gramaada de lume.

Mie cel mai mult imi place vineri seara.

Pentru ca dupa cum se stie vineri e seara cand toata lumea se face pulbere. Si in Temple Bar e cel mai mare spectacol al depravarii umane intrecut poate numai de turistii de vara din Amsterdam care au auzit ca ala e orasul reprezentativ al Olandei pentru ca se vand droguri acolo. Evident si in Dublin spectacolul este prezentat de turistii care au auzit ca in Irlanda se bea. Nu prea gasesti picior de irlandez sadea pe acolo la baut, unul la mana ca e foarte turistic deci locul e fals si de cacat, doi la mana ca e plin de turisti deci oricum e de cacat trei la mana ca e plin de turisti englezi ceea ce e diaree si voma la un loc.

Sa-i spui unui irlandez ca e englez e ca si cand i-ai spune unui roman ca e ungur. Eventual cu sange de rus.

In fine si vineri seara in Temple Bar trebuie neaparat sa vezi stag party-urile. Adica petrecerile de burlaci. Si o multime de idioti facuti prastie si pusi pe scandal cu tricouri pe care scrie maaare “Gigi’s stag party 2008 (evident in locul lui Gigi se insereaza numele nefericitului care se insoara). Plus echivalentul feminin “hen parties”. Adica o gramada de englezoaice boite care se impleticesc in tocuri, codite si urechi de iepurasi playboy plus fuste pana la cur si urla ca decreieratele. Nu stiu cum se traduce asta in romana (petrecere de femei singure???) dar imaginea unei femei umbland cu tzatzele scoase pe jumatate afara la 10 grade dintr-o bluza pe care scrie petrecerea de gaini a Maricicai (Maricica’s hen party) mi se pare incredibil de distractiva.

Sambata trecuta iesind de la concert The Notwist (mana sus cine ma uraste) m-am dus sa-mi recuperez coiotul tzoacla agatat printre cuttile de bere din Temple Bar. Pe la 11 juma asa. Dezleg si pornesc cu ea agale tinand-o de ghidon ca era prea multa lume ca sa pot pedala. Si nu zici ca apare un stag party boy din asta tot frezat englez evident cu berea-n mana, se protzapeste langa bicla mea si incepe sa mearga in mod ostentativ in acelasi pas cu mine. Eu ma hlizesc in sinea mea il las in pace si merg, el ranjeste si merge, cam impleticit baiatul dar cat de cat, eu merg, el merge, eu merg, el merge, bai si nu zici ca fute dintr-o data o tibie-n pedala, cade pe jos gramada, incepe sa urle, fuck, fuck, fuck, eu busesc in ras, prietenii lui din spate incep sa hohoteasca isteric, mie mi se face mila “you allright there?” el “yeahahaaaaoaaaa” se tavaleste pe acolo, prietenii lui rad ca imbecilii in continuare, eu ajung la bulevard incalec coiotul si ma duc.

Deci daca veniti in Dublin , weekend-ul in Temple Bar e obligatoriu. Pe bune.

The Notwist – Chemicals. Din 1998.

Cred ca o sa fac o categorie speciala pe care o sa o numesc chiar asa “la baut”, e incredibil cat de alcoolica e tara asta.

Azi si-au sarbatorit ziua doi colegi ucraineni, nimic neobisnuit in asta, evident ca la chefuiala a aparut si o sticla de vodca, nimic neobisnuit nici aici. Dar sa vezi cum un ucrainean incearca sa dea de baut vodca unor arabi e deja prea mult. “Davai, davai” facea unul, “No, no, no” alaltul, “davai my friend, is good” i-a bagat pe bietii oameni in sperieti, ne da asta trotil ne omoara.

Partea amuzanta e ca aici in cea mai alcoolica tara a planetei oamenii astia nu se stiu cu tariile nene. Am luat doua guri din vodca aia (buna, buna de la mama Rassia adusa) si ailaltii toti impresionati vai poti sa bei din chestia aia auleu si vailei.

Pai bine ma ca beti 10 beri pe secunda dar nu va tine cureaua la juma de gura de alcool mai sanatos.

Vraishte.