Cakeinmyear

Ziua doi. In timpul.

Zacut la cort chill facut in fost grajd, bataie cu perne mancat. Mai cumparat un titrez,zurgalai si alte jucarii. Hlizit.

Muzica din ziua a doua de festival nu m-a mai impresionat atat de mult, cu niste luxemburghezi cu nume olandez Dullemajik care nu mi-au spus mare lucru si Eldad Tarmu Jazz Chamber… etc + Cristina Padurariu care au fost faini dar eu am renuntat la ei pentru o farfurie de gulas. A urmat Al Jawala care au reusit in sfarsit sa ma trezeasca din somn, o muzica foarte vie a ridicat lumea in picioare cu mine cu tot, am uitat si de frig si chiar si de gulas, frumos, nota 10. Seara s-a incheiat cu mult asteptatul Paco.. de Lucia se-ntelege care a cantat foarte frumos cu chitara si gitane flamenco dar care mie nu mi s-a parut potrivit cu atmosfera festivalului. Adica muzica era deoesebita dar ma vedeam mai curand ascultand-o intr-un separeu al unei cafenele jazz sorbind gingas o bautura sofisticata. La ora 10 seara in padure si frig as fi preferat sa dansez pe niste jazz-uri mai “vulgare”, nu aveam pofta de high-class.

In fine. Am fugit acasa.

Ziua doi. Dupa.

Povesti. Somn. Cake noapte buna, nu mai baut, Cake fata cuminte.

Ziua trei. Inainte de. In timpul si Dupa.

Trezit la absolut imposibila ora de 9 jumatate, tarat pana la baie, indesat bagaj, mancat omleta gatita de gazda parasutista si deloc afurisita. Cake dimineti nu placut. Cake vrut dormit pana facut gaura in saltea. Deplasat la ora 11 la loc festival. S. reprezentant ambasada Portugaliei, cort si workshopuri avut. Noi toti venit sa ajutam la S. Facut workshop ceramica azulejo, noi taiat cartoane, desenat sablon, pictat. Foarte mult placut. Lume multa venit sa picteze cu noi. Cake interactionat cu copiii si descoperit instincte materne. Cake in general speriata rau de copii, ei imprevizibili stiu sa incuie la Cake si o sa o faca de doi lei. De data asta Cake ajutat copii sa deseneze, copiii dragutzi, Cake primit si cadou de la o fetita. .

S. tinut curs de portugheza Cake participat si foarte mult ras. Portughezii vorbesc cu accent moldovenesc. Portughezii zic la luni “prima zi” si la marti “a doua zi”. Portughezii haiosi este.

Venit Mihai cu tabla sah si batut la Cake de i-a sunat apa in cap. Cake sad. Cake isi va cumpara carti de sahie pentru a-si lua revansa. Manusa la Mihai aruncat.Marea parere de rau a ultimei zile este ca fiind ata de ocupata cu activitatile la cortul portughez nu am apucat sa vad nimic din ceea ce se intampla la celelate corturi unde erau tot felul de chestii interesante. Oricum mi-a placut foarte tare faptul ca am fost tot timpul ocupata, a fost foarte interesant si mai ales relaxant sa muncesti ceva ce nu e excel sau outlook si care nu are atasat chestii gen “business conduct”, “performance review”, “corporate values” si alte tampenii.

A, ce, comentati despre cat de necesare sunt valorile organizationale? Cand o sa vad eu cultura organizationala care sa imi si spuna ceva o sa mai discutam.

Pana atunci sa vi le bagati in fund. Bullshiturile astea adica.

Cam ce a iesit dupa workshpul de azulejo:

 Si asta e preferatul meu, l-a facut un baiat care este alpinist utilitar, nice eh?
Singurul lucru pe care am apucat sa il vad a fost un workshop de visuals-uri al lui Dan Basu, foarte interesant din pacate a trebuit sa plec pe la jumatate din simplul motiv ca ne pleca masina. Inapoi la Bucuresti.

9 ore noaptea pe drum. Radu din nou eroul nostru al tuturor. Cantat in gura mare cu “mai mult, mai mult” si “passe em casa“. Cake din nou somn nesimtit. Cake sad, inapoi vrut.Uitat L’oreal crema prostii in baie, baietii ten fin o sa aiba.

The bottom line iz:

Multumesc trupei timisorene pentru ospitalitate, fun si tot tacamul. Si multumesc Timishvariei ca, din cand in cand, imi face viata mai frumoasa.

Pe data viitoare..

Intotdeauna cand mi se face dor de Timisoara gasesc un pretext sa dau o fuga sa vad ce mai e nou. De data asta pretexte am avut chiar doua: jazz la Plai si faptul ca S. reprezentant mandru si mai ales unic al portughezilor parteneri culturali ai festivalului avea nevoie de o mana de ajutor.

Si mai interesant a devenit cand, fiind ceva probleme cu si de cazare, am fost anuntata ca voi dormi la “un prieten parasutist, misogin si afurisit”. Care are si doi colegi de apartament.
Aha.
Ok.
Mie intotdeauna mi-a placut sa cunosc oameni noi.

Vajj vajj cu masinuta toata noaptea, 9 ore pana in Timi, Radu a condus brici si e eroul nostru al tuturor, eu fericita ca ma aflu intr-unul dintre putinele momente ale vietii mele in care nu sunt copilot responsabil cu tinerea in alerta a soferului, am dormit intr-o mareata nesimitire pe bancheta din spate.

Dar nu destul.

Ziua 1. Inainte de

Parcat pe Sirianu colt cu Brancoveanu venit Mihai cules Cake cu ochii-n gura si depozitat la prieten parasutist acasa. Pe drum Mihai comentat la batranica pe trecerea de pietoni cu “alo, tanti baba”, Cake hlizit ca nebuna juma de ora dupa. “Tanti baba” iz a very funny statement. Dush. Somn. Cake trezit si dat peste un coleg de apartament, baiat bomboana, facut la ea oua ochiuri si stat la palavre . Plimbat prin centru, mancat inghetata, baut suc la Bierhaus, cunoscut oameni. Super nais. Seara festival Plai la Muzeul Satului, lume, atmosfera. Cunoscut mai multi oameni. Si mai nais.

Ziua 1. La

Festivalul mi-a facut o impresie placuta din primul moment. In primul rand locatia era bestiala, Muzeul Satului, padure, aer curat, gulas. Si apoi atmosfera era foarte misto, lumea multa, voie buna, gulas.
Ok. Gulasul:

Si multi unguri care invarteau in oale. Cine avea rabdare sa stea la coada era rasplatit pe masura. Cake in prima seara nu a avut rabdare si a dat ungurii pe sarbi. Pleskavica mancat stomac mult s-a bucurat.

Erau multe locuri cu multe lucruri de facut si un cort cu jucarii de unde Cake si-a cumparat titirez si ocarina si un loc unde puteai sa iti scanezi figura ca apoi sa fie proiectata pe un panou mare si si…

Nais. Si mi-a placut ca o groaza de lume venise cu bicicleta. De fapt era ca o expozitie de biciclete, atatea bitze fancy-trendy n-am vazut niciodata in Ro (poate maine la adunare sa fie) erau si lowridere si tot tacamul.

Ca Muzica, prima seara mi s-a parut clar cea mai reusita cu Ternipe (cunoscuti si ca tiganii unguri ce canta Muro Shavo), desi am prins numa trei piese sunau excelent, lumea la topaiala chiuiala uhhuhuhu frumos. Apoi Ponty care pe mine m-a rupt desi cunoscatorii spun ca a fost mult mai frumos la Garana de anul trecut cu alt tobosar, in fine nu ma intereseaza eu declar dragoste eterna basistului. Cererea in casatorie vine mai tarziu.
O alt supriza foarte placuta au fost Pentatones din Germania ceva jazz si beaturi electronice, my kind of music si niste visuals-uri foarte faine construite din fetele scanate la instalatia despre care am scris mai sus. In fine dati click aici si sa intelegeti.

La tibetanca nu am putut sta , toata bunavointa dar degerasem.

Ziua 1. Dupa.

Cake dus acasa si cunoscut intr-un final afurisita de gazda, da’ de unde, baiat bomboana, Cake foarte placut stat la palavre pana venit coleg de apartament cu var de la Cluj si vin ars de la Jidvei. Chefuiala, veselie, durere de cap de dimineata, au.

Ziua 2. Inainte de. Cu poze.

Au, au, baietii luat Cake si dus la mall sa manance ciorba. Mall-ul pista bicla fain frumoasa are. Si lata, intelegeti? LATA.

Gasit etaj cu jucarii pentru copii si Lego.

Cake o fabrica a construit. Iar baietii cladirile de birouri.

Rezulta, ati ghicit, mama noastra corporatia te iubim si asa mandri ca tine vrem sa fim!:

 Extraordinar de minunata gazda (poftim sa nu te mai plangi ca te-am facut afurisit) plimbat Cake pe jos pana la muzeu prin locuri mai putin cunoscute. Cake happy. Invatat gazda ardeleana sa zica “foarte tare, frate” si”gen”. La “o ardem” ne-am impotmolit. Arta stradala fain frumoasa vazut. Si ceva locuri despre care nu stiam ca exista. Cum ar fi Piata Traian si Piata Badea Cartzan. Nu radea. Badea Cartzan mare om.





VA URMA.

In ultima noastra zi in Delta a plouat ca dracu facandu-mi fleasca sosetele pe care le intinsesem la uscat dupa ploaia din ziua precedenta. Partea buna e ca apa de ploaie mi le-a spalat mai bine decat orice detergent. Si cum ploua asa fumos ne-am decis sa ne ducem cu barca pe Dunare.
Si Delta pe timp de ploaie arata cam asa:

Pozele au fost facute cu aparate diferite nu mai stiu care ce si cum. Interesant era ca nenea care ne-a plimbat cu barca se plangea ca acuma nu mai e mare lucru de vazut in Delta ca au plecat toate pasarile si mai si ploua iar eu ma intrebam foarte serios daca el numeste asta “nu mare lucru” ce poate sa insemne atunci cand chiar e lucrul mare. Am ajuns si la locul unde se varsa Dunarea in mare si de fapt ne-am varsat si noi o data cu ea lucru pe care stomacele noastre l-au simtit imediat, dupa plimbarica lina si chill pe fluviu dintr-o data au inceput humps si bumps si…treaba aia cu raul de mare nu e chiar deloc un moft.
Dinozaurul ala e facut din PET-uri.Boon. Si ne-am dus si la festival. Pe la zece asa dupa ce ne-am spalat ne-am aranjat ca sa iesim pe strasse ce mama masii. Si cum ajungem noi asa zambitori la locul cu pricina aflam ca Coldcut au fost deja. De la 8.Whaaaa?Cine mama naibii pune headlinerii de la 8, mai ales cand ploua afara?? Cine, fratele meu, cine?
Pai se pare ca organizatorii Delta Fest.
Sfinti si dumnezei.
In fine. Ne-am uitat la Banco de Gaia.

Care mi-a placut foarte tare cum a inceput dar m-a cam pierdut pe drum. A avut niste visualsuri foarte misto totusi. De fapt tot modul in care era aranjata scena mi s-a parut foarte interesant.
Si dupa aceea au venit Grand si Nemo. Bai, au fost super tari. Ajutati si de nenea MC -ul care prestase cu Coldcut mai devreme, au cam rupt. Nu cred ca se astepta nimeni sa mai dantuie gramada de oameni la 3 dimineata in ploaie cand la 7 marea majoritate trebuia sa fie pe vapor. Si totusi s-a intamplat. Si eu am reusit din nou performanta de a dormi o ora.

Hai scularea urrgh, aargh, bagaj, baporu, baporu sa prindem baporu, am prins chiar nava rapida, adica 3 ore pana in Tulcea in loc de 5, ahh da beauty of travellin’. Partea proasta a fost ca pe nava asta rapida aveai prea putin open space (iar vorbesc mult in engleza) majoritate locurilor fiind intr-un fel de cabina mareata inchisa si cu multe scaune. Si multi copii. Mici.
Am pus eu din nou rucsacul intr-un fel in care sa pot dormi dar de unde…Forfota, zbenguiala, oameni care vorbeau, plozi care tipau…voiam sa ii omor pe toti cu lingurita. Cea mai tare era o fetita din spatele meu, genul ala cu aspect de papusa blonda cu ochi albastri pe care o iubeste toata lumea. Si care se pare ca facuse drumul ala de foarte multe ori din simplul motiv ca tot numara milele marine. “Tati, de aici mai avem x kilometri nu-i asa?” “Da tati”, “Si uite acuma cotim spre dreapta, trecem pe langa satul y si canalul z si ajungem in punctul w, nu-i asa?” “Da tati”. Cred ca daca o intrebam stia si cotele apele Dunarii: centcinquantecinq centimetres -stationeaza.
Grr.

Dupa ce am recuperat masinile din Tulcea am renuntat la drumul clasic si am taiat-o printre sate pe ruta Ceamurlia-Beidaud-Gradina-Mihail Kogalniceanu. Va dau un sfat: daca sunteti in excursie si nu va grabiti lasati rutele cunoscute si taiati-o aiurea. O sa va rupeti putin masina prin sosele de tara dar aveti sansa de a descoperi niste locuri cel putin incredibile. Noi am gasit o cariera de piatra si pentru prima data in Romania mori de vant.

Autostradaaaa…take me home.
Atat. Pentru poze un pic mai profi vizitati:
Mr. Orcula
Beat Factor 1 si 2Pentru filmulete din concert: UFrumos rau in Delta. Sper sa nu apara ski-jeturi.

Ziua , de fapt seara, a doua de festival avea sa inceapa cu Bumbapa. Live. Lucru de care ei erau foarte mandri se pare pentru ca tineau sa ni-l aminteasca cu fiecare ocazie: bagau doua acorduri si apoi “Bumbapa live” inca doua “Bumbapa live”.
Da ma am inteles, bravo voua.
Nu-mi dau seama daca au sunat bine sau rau pentru ca pe langa chestia de mai sus repetitiva si agasanta, eu ramasesem absolut fascinata de vocal. Care tot timpul concertului indiferent de ce canta a stat pe loc. Pe loc in sensul de pironit locului nici un centimetru mai la stanga sau la dreapta. Stilul lui de dans se numea “batait dintr-un singur picior” , foarte interesant, ajunsesem sa ma intreb daca nu cumva are piedica din aia cum se pune la cai sa nu fuga pe camp.
Incercam din rasputeri sa nu ma mai gandesc la Sofa Surfers si la negrul ala cu miscarile lui.

Despre The Pixels jur ca nu mai tin minte nimic, nici nu stiu daca i-am vazut ceea ce inseamna ca ori 1.au fost inainte de Bumbapa, 2. au fost dupa Bumbapa dar prea insipizi ca sa mai tin minte, 3. au fost faini dar bausem eu prea mult ca sa ii mai observ, 4.ma gandeam in continuare la Sofa Surfers.

Mi-aduc insa aminte de UNKLE. Care au fost mega. Si ne-au cucerit din prima invitandu-ne sa sarim garduletul care separa scena de public astfel incat ne-am trezit toti cu coatele pe scena nas in nas cu ei. How cool is that? Show-ul a fost fain si desi Cata a comentat ca daca voia sa asculte Led Zeppelin statea acasa, mi-e mi-a placut, a fost entertaining, am tzopait etc. Baietii au fost foarte prietenosi si “populisti” asa cu stage-diving, coborat intre oameni, strans mana si tot tacamul. La un moment dat au deschis o sticla de vin si au lasat-o sa circule prin public, daca va intrebati ce s-a intamplat cu sticla aia va zic eu..e la noi. Suvenir. Unii prind pene de chitara si bete de baterie noi am prins o sticla. Oricum mi se pare o afacere mai buna decat un tricou transpirat. Unii oameni spun ca artistii au cerut sticla inapoi, cat se poate de sincer va zic ca noi nu am auzit asta altfel evident ca am fi returnat-o. Oricum cand a ajuns la noi sticla era deja goala ma intreb ce putea face UNKLE cu o sticla goala dar dup-aia ma intreb noi ce mama dracului facem cu o sticla goala, in fine, daca s-a cerut inapoi ne pare rau si ne cerem scuze…o dam inapoi la urmatorul concert?:D.

Dupa UNKLE a inceput ploaia drept urmare concertul Scratch Perverts s-a mutat intr-un fel de discoteca, era o chestie din lemn super inghesuita si irespirabila care imi amintea periculos de mult de club A in zilele facultatii. Ba mai avea si lasere din alea colorate de mare efect si exceptie. In fine am rezistat eroic si m-am intristat foarte tare ca le vedeam numa capetele celor de Scratch Perverts pentru ca instrumentele de mixat era bagate undeva sub tejghea. Tejghea peste care erau aplecati o groaza de oameni, those lucky bastards, sa fiti asa de aproape si sa nu imi faceti si mie loc… In fine baietii au mixat cam orice au inceput cu niste hh old-school care pe mine m-a incantat foarte tare, si apoi au trecut prin toate genurile muzicale de la Nirvana la dnb, mega. Mi-a placut de Gojira care statea acolo in spate si holba ochii, si mi-a mai placut din nou de cei de la UNKLE care se invarteau pe acolo fara nicio treaba, vorbeau cu oamenii etc. Nais. Am ajuns acasa pe la 6 dimineata.

Festivalul in sine s-a tinut intr-un sat de vacanta care sincer mie nu-mi parea ca ar avea nici in clin nici in maneca cu.. nimic. N-as putea sa zic exact ce nu mi-a placut la locatie cert e ca nu mi-a dat feelingul de festival. Lumea a fost destul de putina ceea ce era fain ca nu te calcai in picioare si nu erau nici cozi la buda. Iarasi cam nasol a fost cu ceva cozi la bere si cu o tanti de la casierie cam nervoasa ca sa nu mai vorbim de baiatul de la mici care devenise de-a dreptul agresiv pe la doua noaptea cand am crezut ca ne omoara cu cele doua portii de cartofi prajiti care aratau a una singura dar cine suntem noi sa apreciem? In fine prea putin m-au interesat aceste aspecte eu aveam muzica de urmarit.
Prima seara a inceput cu Gojira pe care l-am tot ascultat acasa asa ca ne-am decis sa dam o fuga pana la mare. Oamenii foarte draguti ne-au explicat sa o tinem tot inainte dar au uitat sa ne zica la rascurce sa o luam dreapta drept urmare noi am luat-o stanga si ne-am trezit intr-un camp de unde se auzea foarte bine marea dar nu se vedea. Cam frustrant moment as putea spune ma simteam ca un catel din ala pe care vrei sa il dresezi si il amagesti cu o bucatica de mancare.

Btw stiati ca in Sf Gheorghe TOTI cainii au dimensiuni mici?

Si am vazut o singura pisica.Ne-am intors la Shukar Collective care au avut niste chestii super dragutze desi uneori mi se pareau monotoni, am dantzuit aproape non-stop, fun.
Si apoi..Sofa Surfers.Absolut incredibil live, m-a rupt. Fantastic cata energie au putut sa emane, si ce miscari avea vocalul, si cum suna basul, adica basii, la un moment dat stiu ca eram atat de obosita ca ma rugam sa se opreasca ca sa pot sa stau si eu locului,delir total. Pot spune ca daca ar fi sa mai fac inca o data tot drumul si sa dau toti banii numa pt Sofa Surfers asa face-o fara sa clipesc. Si mai pot spune ca pentru mine festivalul se terminase deja, dupa experienta asta orice mi se parea degeaba.
Drept urmare DJ Food m-a plictisit ingrozitor. Ei nu chiar ingrozitor dar pe aproape. Si dupa aceea am decis sa mergem acasa. Si a inceput sa picure. Si noi am mers. Si a inceput sa picure si mai tare. Si noi am tot mers ca stateam in celalat capat al satului. Pe la jumatatea drumului a pornit ploaia suvoi. Si vant. Si nisip ud. Si gropi pline cu apa. Fun. Pana am ajuns inapoi eram uzi pana la chiloti. Noroc ca aveam costumul de baie pe mine. Ce amuzanta sunt.
Nota zece pentru bulgarul care a zbierat dupa Sofa Surfers inainte, in timpul, dupa concert, a doua zi,si probabil si in drum spre casa lui din Bulgaria.. Asa fani mai zic si eu.A doua zi am fost la plaja. Care e dupa cum urmeaza:
Stanga:

Dreapta:

Inainte:

Kilometri intregi de plaja pustie. Si o apa calda, calda. Apa fara alge, fara pietre, fara scoici. Un-fucking believable, o clipa am crezut ca am atins paradisul.Va urma. Dorm.

La cererea cititorilor mei nenumarati si bestiali ma grabesc sa continui povestea Deltei. Fest.

Nu prea stiu exact cu ce sa incep cand vine vorba sa descriu locul in care am ajuns. Luati toate superlativele sinonime cu fascinant si fermecator, luati apusuri si nisip si ploaie si Dunare si mare si Delta si liniste si vant si campuri si balti si gaze si rate si poate poate va veti face o oarecare idee despre cum e la Sfantu Gheorghe.
Poze poze poze:

apusul lu’ frate-meu
si poate va era dor de vacutza fotomodel:
Primul lucru pe care l-am vazut din Sf Gheorghe a fost o gramada de oameni pe un ponton asteptand turistii. Oameni foarte de treaba care vorbeau intre ei o limba cel putin ciudata care nu semana cu nimic si totusi cu foarte multe, mai tarziu aveam sa-mi dau seama ca totusi ma aflu pe taramul lipovenilor oameni cu oistorie destul de interesanta.
Al doilea lucru pe care l-am vauzt in Sf Gheorghe au fost taxiurile.
Dupa cum stiti deja in Sf Gheorghe nu exista masini iar deplasarea dintr-un loc in altul se face cu trocariciul, talpa sau caruta-taxi (cu un aspect foarte idilic de altfel care da bine la oraseni parfumati ca noi). Taxiul nostru (pt bagaje) era condus de un pusti, de fapt ce pusti ca nici nu era la scoala, un copil care imi ajungea pe undeva pe la genunchi cu niste abilitati de afacerist de m-a speriat si cu un talent de a biciui calul si a baga depasiri si viteza printre gropi care ar da clasa oricarui taximetrist bucurestean. Foarte tare kinderul, nota zece desi eu ma uitam cum hurduncaie si se izbesc de toti peretii bagajele in caruta si tare ma bucuram ca nu sunt si eu cu ele.
Am stat la o gazda unde mie una mi-a placut foarte tare, am avut doua mese pe zi – o mie si una de specialitati de peste (habar nu aveam ca se pot face atatea feluri de mancare din peste) si ne aduceau niste portii imense din care 11 oameni fiind reuseam sa mancam doar un sfert iar gazdele se suparau pe noi ca nu mancam tot. Oameni buni ne crapa burtile aici, opriti-va! Camerele erau foarte cozy, mie-mi placea ca nu erau amenajate asa impersonal ca pentru turisti, aveau tot felul de lucruri pe acolo, haine pe umeras, poze inramate pe pereti etc.
Si totusi…
…imaginati-va 11 oameni venind dimineata de la festival rupti, bauti, trotilati care dau cu ochii de asta:
Va spun numa atat: exista un chinez, un mongolez si unul foarte cool iar picioarele lui Gizas sunt de mare exceptie.Si am ajuns si la festival.

Ca intotdeauna cand urmeaza sa plec foarte de dimineata imi planuiesc din timp sa ajung devreme acasa sa imi fac bagajul, dushul si toate trebuincioase si sa mai am timp sa si dorm destul de sanatos. Si ca intotdeauna cand urmeaza sa plec foarte de dimineata, seara am lalait-o la cumparaturi, la bere, la plimbare cu motocicleta..din astea. M-am culcat la 3. Si am plecat la 4 jumate.
Foarte odihnita de altfel.
Unul dintre primele lucruri pe care le-am observat plecata la drum fiind a fost ca desi aveam trei carduri pentru aparatul foto (unul de 1GB) toate erau full si din diverse motive nu puteam sa le sterg. Smart Cake, yey. Drept urmare toate pozele ce urmeaza apartin Oanei careia cu aceasta ocazie ii multumesc pentru amabilitate .
Drumul spre Tulcea a decurs fara incidente cu exceptia tanguielilor mele agasante ca mi-e somn, mi-e somn, mi-e foarte foarte somn. Am descoperit din nou un tinut al Dobrogei absolut minunat si un orasel cu o denumire si o prezenta fermecatoare: Babadag.

Lacul Babadag:

Nici Tulcea nu e de ici de colo, am fost de-a dreptul fascinata de tabla de sah cu piese cat mine de mari (ma rog pe aproape) din apropierea falezei. Mai ca l-as fi imbrancit pe un pusti care se chinuia sa mute piesele respective cam grele pentru el ca sa ma joc eu dar nu am facut-o pentru ca sunt o doamna. Respectabila chiar.
Frumos in Tulcea si atmosfera foarte primitoare. Am vazut surprinzator de multi turisti straini.Tulcea de sus:
si cand fac rost de poza cu piesele de sah o postez si pe aia.La coada pentru bilete spre Sf Gheorghe am intalnit si ceva festivalisti dintre care, din nou, surprinzator de multi straini. Cehi. Bulgari. Parlevu francais and shit. Ne-am dat naibii. Baporul spre Sf Ghe era un fel de tren personal, mare, incapator si tirr tirr tirr tirr catinel 5 ore pana la destinatie. Romantic nu zic nu sa te plimbi asa pe canale dar pana cand, Romeo, pana cand. Eu mi-am gasit un loc strategic pe punte m-am trantit pe jos mi-am luat rucsacul in brate si da-i somnic. Dupa cateva minute devenisem atractia vaporului ca nu stiu cum sa facea ca de fiecare data cand deschideam ochii il surprindeam pe unul (intotdeauna altcineva) facandu-mi poze. Si asa a dormit Cake in stil vedeta vreo patru ore si cand s-a trezit a observat urmatoarele: jumatate de vapor ii urmase exemplul si dormea in cele mai ciudate pozitii, un tip urmarea foarte serios pasarile cu binoclul si trei nataflete in sutiene faceau un fel de silent disco in stil propriu cu ipodurile in urechi si cu gura mare ca party party.. .ce party ma, pe bi-let scri-e na-va cla-si-ca pe Du-na-re nu iaht in I-bi-za. Si nu avem nici negri musculosi sa va tina companie. Gau auai.De pe vapor:

Si am ajuns in Sf Gheorghe unde s-a terminat cu orice fel de gluma. Este ireal de frumos locul ala. Dar despre asta in episodul urmator. Pentru ca mie imi este din nou somn. Va las cu o vacutza de Sf Gheorghe.Mu.

Am stat o clipa pe ganduri ce versiune live a piesei mele favorite de la Incubus sa trantesc aici pe blog. As fi putut alege una dintre nenumaratele de pe youtube, inregistrari calumea de la festivaluri adevarate cu stage diving, crowd surfing si 50 de mii de oameni din toate partile lumii.
Dar am ales sa o postez pe cea de la noi asa inregistrare muci cum e, nu pentru ca as fi patrioata sau asa ceva dar pentru ca am fost acolo. Si pentru noi aia doua mii de oameni cu toata caldura si organizarea de cacat…a fost foooarte taaaare

Plus ca stiti ce feeling misto e sa stai o zi intreaga la festival si dup-aia sa te trantesti in patul tau moale de acasa? Uh.

pese: daca Manson nu-mi canta “The Nobodies” la B’estival a terminat-o cu mine.

am scris aici

Ma plimbam pe site-ul lor si ma bucuram ca sunt oamenii pregatiti si ca organizarea pare ok pana cand am dat peste urmatoarea fraza:
Nu este permis stage-diving-ul si crowd-surfing-ul. Astfel de activitati sunt periculoase pentru dumneavoastra si pentru cei din jur!

Bai.
Bai.
Hai ca la stage dive daca ma chinui foarte tare poate reusesc sa inteleg dar crowd surf?? Pai ce festival e ala, frate, fara crowd surf??
Dar la mosheala e voie?
Nu vreau sa carcotesc inainte de a vedea ce se intampla dar sunt oarecum dezamagita. Mai bine sa il chemam pe Manson la Sala Palatului sa stam toti pe scaune si sa batem din palme.