Sa mai scriem una alta in timp ce suntem “in constructie” ca sa nu ne plictisim zic.
De curand mi-am schimbat nationalitatea.
Daca pana acu ceva vreme toata lumea vorbea cu mine frantuzeste in Irlanda acu au inceput sa o dea in spaniola. Am intrebat eu la un moment dat pe o tipa 1.de ce e atat de greu de crezut ca sunt din Europa de est si 2. de ce dintr-o data din frantuzoaica am devenit spanioloaica (ca mai neagra nu sunt ci dimpotriva) iar raspunsul a fost de mare exceptie:
“pentru ca porti rochii”.
….
Si eu ma uitam la ea si ziceam ce-ai ma nene si ea “nunu arati exact ca o gagica din Tara Bascilor”.
…
Bai io zic sa mergem cu totii in Tara Bascilor ca acolo am auzit ca poarta gagicile rochii.
Mai intai am facut chat party cu prietenii de acasa.
Apoi mi-au facut surpriza astia de pe aici, manca-i-ar mama de ingineri (si alte cateva ocupatii) au aparut cu balonase si prostii plus set nou-noutz de boxe sa-mi stea dumicatu-n gat de fericire.
A treia zi am pus-o de petrecere la mine acasa ca in liceu (ca de atunci nu am mai facut asa ceva, dar ce sa-i faci daca se inchide totul la 1, mai mare rusinea). Si le-am dat tzuica. Doua tipuri: una moldoveneasca mai blanda si una olteneasca, za real shit.
I-am ingenuncheat pe toti. Au zis ca suntem nebuni ca bem asa ceva. De la irlandezi pana la cehi si nordici.
Astăzi la ora 12 ora Irlandei am împlinit 27 de ani.
Tot astăzi la ora 12 ora României adică 10 ora Irlandei am primit la diferenţă de câteva secunde 5 mesaje de la mulţi ani din România. Mi-au dat lacrimile aproape instantaneu. Best friends, old friends, boyfriends…
Ştiu că sunteţi mulţi care v-aţi săturat până peste cap şi vreţi să vă băgaţi picioarele şi să plecaţi fără să vă uitaţi înapoi. Eu vă urez succes din tot sufletul. Numai să vă pregătiţi şi pentru momente de genul. Pentru că vă garantez eu că o să fie.
Până una alta să bem, să ne chefuim şi să ne veselim. Că am făcut 27 de ani. Şi-s tare mândră de ei.
Later edit: de ziua mea îmi dedic super piesă de pe vremuri. ‘94 baby, eram în generală şi îmi plăceau băieţii de la G. Mulţumesc Ada. Pogooooooooooo
Am un coleg neamţ, foarte interesant şi cam hardcore aşa: genul de om care nu stă la glumiţe dacă nu-i convine ceva o zice de-a dreptul, dă cu toată lumea de pământ şi când a terminat s-a cărat n-apuci să zici nici miau. Omul a studiat politici axându-se pe Europa de Est şi s-a plimbat de colo-colo, locuind o periodă bună în Bosnia când cu războiul punând osul la ajutoarele umanitare.
Ei, şi eram eu la masă cu nea ăsta care se apucă să-mi povestească cum era el cu nişte prieteni şi au văzut fanfare din astea de ţigani (slavă domnului că prin fosta Iugoslavie sunt destule) şi erau fascinaţi de cum dănţuia lumea şi le lipea la ăia bancnote pe frunte. Ar fi vrut şi ei să facă asta dar n-au făcut-o.
„Păi şi de ce nu aţi făcut-o?” am întrebat eu luând o mare gură de suc de portocale şi holbându-ma plină de admiraţie la braţele lui tatuate full sleeve.
„Păi mi-a fost ruşine, cum să lipeşti aşa la oameni bani pe frunte??”
Evident că tot sucul meu de portocale a ajuns pe masă, pe tricoul meu şi pe tricoul lui iar eu am început să schelălai mai întâi de râs apoi de înec apoi de lacrimi şi de alte alea că îmi intrase sucul ăla şi în nas.
Daca va intrebati unde am fugit si nu era deja evident va spun acu: acasa.
Cum e acasa? Carnati, sarmale, tuica, vin, prieteni vechi, pus in cap, prieteni mai noi, pus in cap, Adrian Ciubotaru care mi-a zis ca arat bine (s-a umflat pipota intr-o secunda si-a dat roseata in obraji), prieteni cu care nu am apucat sa ma vad (din nou), alergatura, cadouri, claxoane, tigani, romani, metrou, panouri la Unirii (misto), beculete in pomi, alergatura iar, neamuri, messenger (heaven), telefoane, la multi ani, Taxi Meridian care a uitat sa vina la comanda (masina A24 sa vezi ce reclamatie iti iei), camera mea, parcul Tineretului, tuns la 50 de lei (nu la 80 de euro), circ la televizor, brazi in piata, trei fulgi de zapada pe “carosabil” si inca doua zile de stat in Romania.
E bine acasa. E bine rau.
Mai am de facut un drum pana la munte, inainte sa iau avionul inapoi spre Dublin ca sa petrecem revelionul in coloratul Amsterdam.
La anul o sa scriu mai des aici. Ma jur. La Multi Ani.
ps pt Petru: nu am scris cu diacritice pentru ca mi-a fost leneeeeeee
De când am venit în Irlanda am o problemă: nu sunt nicăieri manele. Şi dacă aveţi impresia că asta e un lucru bun eu zic să vă gândiţi mai bine şi să citiţi mai jos.
Imaginaţi-vă că la un concert Tracy Chapman care are loc într-o sală de teatru e plin de piţipoance şi cocalari care beau se împing şi zbiară ca apucaţii. Imaginaţi-vă că la un festival de genul BestFest dar unde stai cu cortul e plin de băieţaşi cu chică vopsită galben la spate şi cu treling ultimul răcnet care a auzit ca ie tari Judas Priest aştia. Imaginaţi-vă că ieşi din club şi te împiedici de toate gagicuţele la fustă mini cu sclipici, fără dres dar cu sandale toc cui la zero grade (nu, nu glumesc) care vomită isteric pe trotuar.
Irlandezii au nişte femei de mare clasă.
Şi asta pentru că nu sunt manele. Pentru că nu a fost nimeni să-i educe că nu merită să dai 70 de euroi pentru concertul unei negrese hipioate care lălăie la o chitară cântece de care nu au auzit nici dracu´. Să nu mai vorbim de un bilet de 250 euroi ca să se împingă cu toţi roacherii în nămol şi ploaie (că deh, e Irlanda) ascultând pe unul care behăie satanisme în microfon. De ce ai asculta aşa ceva când îi ai pe Vijelie şi pe Romeo Fantastik Regele Sexului? La irlandezi nu le-a explicat nimeni că dacă ai bani şi valoare nu te înghesui în cluburi de căcat cu muzică dubioasă, podele lipicioase şi studenţi lefteri şi mai ales nu o arzi beat pe caldarâm la trei dimineaţa alergând după biciclete. Pentru că ai gipanu cu şofer aşteptând la scară. În cel mai rău caz un taxi, da´ să fie Mercedes.
E adevărat că şi în România sunt tot felul de locuri unde apar tot felul de oameni . Dar credeţi-mă că faptul că există o alternativă la cultură face lucrurile mult mai uşoare.
Nu sunt snoabă. Cred puternic în libertatea expresiei. Şi cred ca fiecare ar trebui să facă ceea ce îi place. Şi ceea ce i se potriveşte. În locurile unde sunt oameni care îi plac şi cu care e pe aceeaşi lungime de undă.
Adică fiecare cu pizda măsii. Fără să ne călcăm pe bătături.
Cred că numai cineva care a stat în străinătate ceva vreme poate explica bucuria pachetelor de acasă. Ălea pe care le primeşti prin poştă tocmai când credeai că nu mai vin, că s-au pierdut, că s-au dus naibii. Ălea care ajung tocmai când erai cea mai deprimată persoană din lume. Ălea care conţin cărţi în limba ta, filme româneşti, reviste, borş magic şi borcanul de zacuscă plus alte lucruri pe care nu ai cum să le găseşti oriunde te-ai afla. Ălea în care, pe lângă lucrurile la care te aştepţi, găseşti şi o mică surpriză pe care a strecurat-o expeditorul în ultimul moment cu un foarte mare zâmbet pe faţă “să vezi ce se bucură când vede asta”.
Mulţumesc tuturor celor care mi-au trimis pachete până acum. Şi dacă voi cei care citiţi aveţi prieteni sau rude plecaţi cine ştie pe unde poate cândva reuşiţi să le trimiteţi un pachet de acasă. Să le faceţi ziua un pic mai frumoasă.
Eu mă duc să împart cu o altă româncă o ciocolată ROM. De la Bucureşti.
Scrie peste tot ca vin nametii si eu ma uit cu ciuda pe geam cum ploua, ploua si iar ploua in Irlanda, frumoasa tara dar asa imi vine sa o dau dracului cateodata si sa ma duc acasa de nu-i adevarat.
Citesc tot timpul pe internet ce se mai intampla pe plaiurile mioritice si ma distrez in continuare cum se ofuscheaza lumea ca vai s-a mai trezit unul nustiucepersoanaimportanta ca nu stia unde e Romania pe harta si a confundat-o cu Bulgaria si a zis de tigani si Mailat in loc sa zica de Nadia si de cele 4 penalty-uri aparate de Duckadam.
Mai oameni buni.
Inteleg ca nu e placut sa fie Bucuresht Budapesht si toate cele dar de aici pana a face o adevarata tragedie din asta si cauza tuturor problemelor noastre hai sa fim seriosi. Hai de exemplu sa vorbim despre..Ghana. Cati dintre voi stiu istoria acestei tari? Cine e presedinte, ce limba sa vorbeste, ce traditii au? Sau stiti doar ca au niste negri care alearga bine si faceti bancuri ca ii fugareste leopardul in jungla?
Nu vreti Ghana? Atunci hai sa vorbim despre Gibraltar. Sau Estonia.
Ideea e ca sunt multe lucruri pe lume si nimeni nu le stie pe toate. Si toti suntem mai mult sau mai putin ignoranti in diverse domenii. Nu e un capat de tara. Si ca sa nu ma luati cu “nu, eu nu sunt” va dau numa cateva exemple dintre confuziile pe care le-au facut nenumarati oameni pe care ii cunosc (scoliti, cititi etc) de cand cu plecarea mea in Tara Piticilor Verzi.
“in Dublin sunt bombe”. Nu, ala e Belfastul.
“Irlanda e parte din Marea Britanie cu capitala la Dublin”. Irlanda de Nord e parte din Marea Britanie cu capitala la Belfast.
“irlandezii sunt protestanti”. Din pacate-s mai catolici decat Papa.
“in Irlanda se conduce cu volanul pe stanga ca-n Romania”. Nu, cu volanul pe dreapta ca-n UK.
“in Irlanda sunt lire sterline”. Euro
“fotbalul irlandez e la acelasi nivel cu cel englez”. Pe irlandezi ii cam doare in cot de fotbalul european, ei au gaelic footbal, hurling si curse de caini.
“berea Guiness e cea mai buna bere din lume”. E AMARA!. Si e marketing pur.
Si presedintele Irlandei este o femeie. Serios.
E normal sa faci confuzii. E normal sa pui intrebari tampe. Si nu, nu ma enervez cand le aud de la altii. Le povestesc de cum sta treaba si cu bune si cu rele, le zic cum e cu Dracula, cu Vlad Tepes, le povestesc de Ardeal, de Bucuresti, de Ceausescu, de comunism, de revolutie, de tigani, de unguri, de Republica Moldova, de maiahi maiaho, le arat poze, le arat filme, le trimit muzica sa asculte. Asta fac. Nu stau sa plang in palme ca aoleu si vailei, nu stie nimeni unde suntem pe harta si cred toti ca suntem tigani, hoti si cersetori, sa-mi ascund repede pasaportul ca afla lumea de unde vin.
De ce sa-mi fie rusine, ma, de originea mea? De ce sa stau sa-mi cer scuze ca nu stiu cine a facut nu stiu ce pe nu stiu unde? Ce treaba am eu cu aia?
Si daca la strainezi nu le convine, treaba lor.
O lectie foarte buna am invatat-o tot de la un irlandez. “Daca acum ar fi fost Irlanda cum era acu 10 ani ma caram instant din cacatul asta de tara. Dar asta nu m-ar fi facut mai putin irlandez sau mai putin mandru de originile mele.”
Rezultatul?
Doi dintre irlandezi deja si-au planificat vacante la anul in Romania, altul asculta toata ziua Elvis Romano, un american m-a pus sa-i fac rost de toate filmele romanesti, un italian a devenit fan Silent Strike iar un neamt este innebunit dupa tuica.
Si evident colegi turci cand ma vad imi zic “Hagiiiiii”. Dar asta nu mai e meritul meu.
Am intalnit gramada de romani pe aici. Sunt si din aia care cersesc pe strada dar majoritatea sunt oameni veniti aici la munca. Am intalnit taximetristi, vanzatori, bodyguarzi la cluburi, cheleneri..din Campina, din Piatra Neamt, din Bistrita, din Suceava din Arad. Unii sunt aici de 8-10 ani, multi cu familie si copii, multi vor sa se intoarca acasa ca “nu mai merge si pana cand sa suporti vremea asta”. S-au bucurat ca pot vorbi romaneste, am schimbat impresii, mi-au urat sanatate si noroc. Si sa-mi fie bine si sa castig multi bani .
Asa ca eu ma bucur ca acasa ninge. Poate o sa am si eu zapada in Bucuresti de Craciun.
Fleet Foxes cu cea mai frumoasa melodie de (sfarsit de) iarna ever:
Am un coleg din Israel, baiat bomboana, simpatic foc si super pus pe bancuri. My kind of guy.
Stateam intr-o zi amandoi sa o asteptam pe Irina sa plecam impreuna (Irina, suflet pereche, colega de munca si de dor de casa). Israelianul cu geaca pe el gata de plecare se invartea ca un leu in cusca, hai neica nu mai plecam odata cand se intoarce brusc la mine “hey, teach me some Romanian words while we wait”
“What do you want to know?”
“For example, how do you say <ass>?”
Si cum Cake are mancarici in anumite parti ale corpului si nu poate sa taca din gura zice foarte relaxat: “cur”.
Mai stam ce mai stam, mai vorbim ne mai invartim, apare Irina mea (tarziu ca de obicei)
“I’ve frozen my CUR waiting for you!”
Ahahah, buahaha, haos, caterinci, bascalie, scandal etc. Nu cred ca trebuie sa explic ce a urmat. N-am ras atata in viata mea.
Zilele au trecut si colegul meu, incantat de efectul produs de pronuntia lui romaneasca (care intre noi fie vorba e absolut perfecta), una-doua venea la mine la birou, auzi da aia cum se zice, da aia cum se cheama. Si uite asa invata omul sa se exprime in romaneste, iar fraza lui de top cu care ma intampina dimineata este:
“Ce faci buburuza dragutza”
Nu stiu cum naiba a facut el combinatia asta de cuvinte. Si nu stiu cum naiba s-a prins cum se formeaza diminutivele, ca a inceput sa puna “itza” la toate cuvintele. Si uite asa s-a ajuns la al doilea calcai al lui Ahile, cuvantul “guritza”. In concluzie daca tot o spune pe asta l-am invatat sa si ciupe asa usor de obraz stiti cum fac mamele “ce faci gurita lu mama”. Vai si omul e super fericit cand ma vede mai stresata sau mai nervoasa vine si ma ciupeste de obraz si incepe sa-mi spuna cuvinte romanesti cu “itza”, rasul lumii.
Si nu zici ca vine colega noua din Romania iar colegul nostru hop sa o impresioneze cu romana lui vrea sa o bage pe aia cu buburuza dar saracul nu mai stia clar cum se pronuntza si in loc de “ce faci buburuza” zice “ce faci gurita”, colega face ochii mari eu tocmai beam dintr-un pahar cu apa…am imprastiat-o pe toata in monitor. Taci bai din gura..mama sa vezi ca zice asta ceva cu cur acuma asa de bun venit sa ne facem de toata bafta.
Cred ca trebuie sa ma potolesc ca o sa ajung naibii sa ma dea astia in judecata ca instig la hartuire sexuala.
.
Comentarii