Cakeinmyear

1. mă voi trezi în fiecare dimineaţă la 7

2. voi face curat în cameră

3. voi face curat în mailuri şi hârtii

4. nu voi mai cheltui asa mult

5. voi merge cu bicicleta cât mai mult indiferent de vremea de afară

Ce am realizat pana acum:

1. ma trezesc constant cand se lumineaza. Adica la 8 jumate.

2. în acest moment am în mijlocul camerei un maldăr de haine, patru perechi de cizme, două perechi de adidaşi, trei pungi (nu ştiu ce e în ele), un maldăr de reviste, un maldăr de cd-uri, nişte cărţi, un laptop şi un castron cu floricele

3. 294 de mailuri în inboxul de la muncă. 66 în cel personal. trei agende. nenumărate post-ituri. nu mai vorbesc despre reminderele de pe telefon. snooze.

4. într-o săptămână mi-am luat bilete de avion pentru Suedia, Lituania, Portugalia şi România. În aceeaşi săptămână Ipod nou şi un pick-up. săptămâna viitoare vine chiria. haha.

5. acu câteva zile plină de nervi fiind am scos coiotul la plimbare noaptea. ştrampi, jambiere şi polar; geacă, cască şi mănuşi. i-am dat pedală isteric vreo două ore pe lângă coastă, am ajuns la mama dracului, m-a plouat de m-a rupt, mi-am pierdut becul de pe spate (din nou) şi colac peste pupăză când am ajuns acasă nu mai mergea prostia aia de telecomandă de la garaj. Aşa că ia muiere bicicleta plină de nămol în braţe şi car-o pe scări prin bloc.

Din fericire în Bucureşti nu aveam garaj şi stăteam la etajul 10. Şi bicicleta din Bucureşti era de 10 ori mai grea decât asta. De nămolul din Bucureşti nici nu mai vorbesc. Aşa că am ajuns acasă pe la 1 noaptea şiroind a ploaie, cu durere de fund de la şa şi cu cel mai mare zâmbet pe faţă ever. Ştiţi ce frumos se văd feriboturile Dublin- Liverpool pe mare noaptea?

ps: aoleu am uitat să plătesc netul.

Ora unu după-masă, duminică, staţia de autobuz în timp ce conduceam nişte prieteni spre aeroport.

Frig, vânt, îngheţ, ni se lungesc ochii şi gâtul, autobuzul nu mai vine…

Apare un taxi , maşină fain frumoasă, opreşte în dreptul nostru nenea coboară geamul:

“Heya, aveţi bilete?”

“Poftim?”

“Pentru autobuzul spre aeroport, aţi cumpărat deja bilete?”

“A, dada”

“Aveţi grijă că e foarte aglomerat, că e show Top Gear la RDS” (emisiunea Top Gear bănui că ştiţi ce e, RDS-ul e un fel de Sala Polivalentă)

“A…mulţumesc…deci s-ar putea să întârzie”

” Da că e blocat traficul în partea aceea. Just thought I should let you know. Have a good day”.

Şi asta a fost. Taxiul a plecat, autobuzul a venit până la urmă, copiii au ajuns cu bine la aeroport.

Ze end.

Lista cu concerte la care am fost si nu am scris despre:

Crystal Castles – dragut, foarte aglomerat, multi pustani care nu aveau ce cauta acolo, tanti aia a tipat cam mult dar a fost energie, mi-am luat un cot in cap si am varsat berea pe mine, unui prieten i s-a facut o propunere indecenta de la o fata underage si cam atat.

Jape – cam plictisitor, cateva piese dragute dar nu prea stie sa faca atmosfera

Super Extra Bonus Party cu invitati speciali: The Vinny Club, Rarely Seen Above Ground, Nouveau Noise, Ikeaboy, Caipirinha Band, T-Woc and Richie !Kaboogie – rupere. T-Woc si Richie au mixat bine de tot pe sufletul meu cu un pic de dub si un pic de hip-hop, Caipirinha (brazilieni) au avut niste super percutionisti de samba dar cam slabut in rest, Ikeaboy ok, Nouveau Noise jos palaria, R.S.A.G. super show e omul orchestra merita un post spearat, The Vinny Club imbracat ca Freddie Mercury un vibe foarte bun, Super Extra Bonus Party m-au dansat de au sarit camesile de pe mine.

Holy Fuck – de data asta concert complet, genial, scot oamenii aia muzica din orice, au avut vreo 10 tipuri de keyboarduri

One Little Plane – indie pop din Londra, abia s-au lansat, o dulceata de fata la voce am vorbit cu ea si nu mai inceta cu multumirile ca am venit sa-i vedem

Roots Manuva – zicea lumea ca a cam obosit..nu a obosit deloc m-a tinut numa intr-un dans o ora jumate

Cold War Kids – bine, cu energie, am urlat din toti plamanii la “St John”

Flogging Molly – scandaaaaaaaal. Ca Zdob si Zdub in vremurile bune, pogaiala la greu, crowd surfing cu un tip in scaun cu rotile.

Din motive de sanatate am ratat Lykke Li .

Lista cu concerte la care urmeaza sa merg:

Nouvelle Vague

Ladytron

Buraka Som Sistema

Tracy Chapman

Birdy Nam Nam reloaded de data asta un DJ set de patru ore

Apparat (hate me )

The Clientele

DJ Vadim

Modeslektor

Si la anul vine din nou Scroobius Pip. Cu Dan Le Sac cu tot.

Super amuzant: cautand gig-uri pe LastFm vad ca vine in Dublin si o trupa romaneasca. Ii mai stiti pe Negura Bunget? :d

Decolare insula Rodos, Grecia: 30 de grade si soare

Aterizare Dublin, Irlanda: 14 grade si ploaie

Welcome home.

4 zile si vin acasa.

Una dintre atractiile principale ale Dublinului este Temple Bar, centru turistic de cantece si betivaneala. Adica cateva stradute inghesuite pline de carisma, cladiri vechi si baruri. E chiar fain in Temple Bar ai artisti stradali, muzica, veselie si o gramaada de lume.

Mie cel mai mult imi place vineri seara.

Pentru ca dupa cum se stie vineri e seara cand toata lumea se face pulbere. Si in Temple Bar e cel mai mare spectacol al depravarii umane intrecut poate numai de turistii de vara din Amsterdam care au auzit ca ala e orasul reprezentativ al Olandei pentru ca se vand droguri acolo. Evident si in Dublin spectacolul este prezentat de turistii care au auzit ca in Irlanda se bea. Nu prea gasesti picior de irlandez sadea pe acolo la baut, unul la mana ca e foarte turistic deci locul e fals si de cacat, doi la mana ca e plin de turisti deci oricum e de cacat trei la mana ca e plin de turisti englezi ceea ce e diaree si voma la un loc.

Sa-i spui unui irlandez ca e englez e ca si cand i-ai spune unui roman ca e ungur. Eventual cu sange de rus.

In fine si vineri seara in Temple Bar trebuie neaparat sa vezi stag party-urile. Adica petrecerile de burlaci. Si o multime de idioti facuti prastie si pusi pe scandal cu tricouri pe care scrie maaare “Gigi’s stag party 2008 (evident in locul lui Gigi se insereaza numele nefericitului care se insoara). Plus echivalentul feminin “hen parties”. Adica o gramada de englezoaice boite care se impleticesc in tocuri, codite si urechi de iepurasi playboy plus fuste pana la cur si urla ca decreieratele. Nu stiu cum se traduce asta in romana (petrecere de femei singure???) dar imaginea unei femei umbland cu tzatzele scoase pe jumatate afara la 10 grade dintr-o bluza pe care scrie petrecerea de gaini a Maricicai (Maricica’s hen party) mi se pare incredibil de distractiva.

Sambata trecuta iesind de la concert The Notwist (mana sus cine ma uraste) m-am dus sa-mi recuperez coiotul tzoacla agatat printre cuttile de bere din Temple Bar. Pe la 11 juma asa. Dezleg si pornesc cu ea agale tinand-o de ghidon ca era prea multa lume ca sa pot pedala. Si nu zici ca apare un stag party boy din asta tot frezat englez evident cu berea-n mana, se protzapeste langa bicla mea si incepe sa mearga in mod ostentativ in acelasi pas cu mine. Eu ma hlizesc in sinea mea il las in pace si merg, el ranjeste si merge, cam impleticit baiatul dar cat de cat, eu merg, el merge, eu merg, el merge, bai si nu zici ca fute dintr-o data o tibie-n pedala, cade pe jos gramada, incepe sa urle, fuck, fuck, fuck, eu busesc in ras, prietenii lui din spate incep sa hohoteasca isteric, mie mi se face mila “you allright there?” el “yeahahaaaaoaaaa” se tavaleste pe acolo, prietenii lui rad ca imbecilii in continuare, eu ajung la bulevard incalec coiotul si ma duc.

Deci daca veniti in Dublin , weekend-ul in Temple Bar e obligatoriu. Pe bune.

The Notwist – Chemicals. Din 1998.

Imi scot intr-o zi Coiotul la plimbare ( asa se numeste tzoacla mea coiot californian, uite poza ), si cum pedalam eu linistit observ ca un dobitoc a parcat pe banda mea. “Eejit” scuip in cea mai pura irlandeza si dau sa trec, langa idiot alta masina asteapta cuminte in coloana la stop. Nu-i bai, zice Cake viteaza, ma strecor eu printre, vjjjjj si zdraaang ii fut un ghidon in oglinda aluia din coloana, i-o dau peste cap lovesc un pic si masina….. ai sa-mi bag picioarele who’s the eejit now?

Verde-albastra indrept oglinda, pipai tabla: o zgarietura infima si ma aplec spre sofer cu cenusa in cap….”i’m soo sorrrrry…..”

“No worries, love”

………huh?

Acuma imaginati-va acest scenariu in Bucuresti.

Intr-un final am reusit sa infaptuiesc un lucru extrem de important pentru mine, pentru planeta si pentru intreaga natiune: mi-am luat tzoacla. Si dupa ce mi-am luat tzoacla mi-am luat si lacat si am dat pe el jumatate din cat am dat pe tzoacla. Ca se fura aici biclele incredibil, stiu oameni carora li s-a furat pana acuma 6 biciclete, cat de ghinionist poti sa fii. Si eu nu am putut sa-mi iau o amarata din aia de oras fara viteze si cu un cosuletz in fata, nuu. Mountain bike nene ca asa am invatat eu sa merg si asa imi place, albastra, lucioasa, cauciucuri noi noute, numa buna de furat.

Dar am o scuza vreau sa merg in Scotia cu ea sa ma dau prin Highlands sa intalnesc nemuritori.

Asa si mi-am luat eu anti-furt si imi explica “kiwi-ul” care mi l-a vandut ca face si drege si ca e din nu stiu ce material mega super nemaipomenit, beton armat nene si eu cascam ochii fascinata la el si nu intelegeam nimic. Ca au neo-zeelandezii astia un accent de te crucesti, irlandezii sunt profesori de dictie pe langa ei. Si dupa ce mi-am luat super lacatul din titan sau ce dracu o fi mi-am pus jambierele, manusile, casca pe care nu am folosit-o niciodata in Romania si i-am dat pedala pe partea gresita a drumului.

Pentru ca binenteles si cand ai bicicleta trebuie sa mergi tot pe stanga. Caci volanul e pe dreapta.

La inceput a fost super dubios, plus ca astia au o boala sa puna doua semafoare la intersectie: unul aici si unul mai incolo, nu stii la care sa te opresti. Am trecut pe rosu de vreo doua ori, m-a claxonat un taximetrist, l-am balacarit si eu pe unul care-si parcase curul pe banda mea (in gand si in romaneste, nu va ganditi ca m-am apucat sa ma iau de gat cu astia pe aici) si cam atat. La primele giratorii am crezut ca mor, nu ca m-ar fi calcat cineva, dar mi se facea rau de la stomac tata, cum sa ocolesti pe partea AILALTA e contrar bunului simt si legii gravitatiei.

Partea buna e ca desi traficul poate deveni infernal (la modul ca sunt multe masini care stau cuminti unele dupa altele, nu va ganditi la taie-i fata cine ti-a dat fa carnetu etc) cum ziceam, partea buna e ca oamenii pe aici acorda prioritate la biciclisti. De asta m-am prins eu cand stateam la stop ca la Romania trasa cat mai mult pe marginea drumului sa nu ma scuipe careva, si cand s-a facut verde asteptam sa treaca conservarii.. ei nimic, ma uit ce-aveti ma de nu plecati cand colo ei stateau dupa mine. Si uite-asa merge: stau la stop baietii in spatele meu, fac semn cu mana la dreapta baietii asteapta sa schimb benzile, urc podul incetisor baietii ma ocolesc in liniste. Asa baietii, asa. Evident ca au si ei taximetristi si mai ales soferi de double-deckere care sa te bage in bordura dar dupa ce ai mers de doua ori cu bicicleta in Bucuresti nu te mai sperie nimic.

Am biciclit in weekend pana nu mi-am mai simtit picioarele si uite-asa au vazut jambierele lu tata cu Rapid jumatate din Dublin, dar sa stiti ca eu tin cu Steaua numa ca nu am jambiere am numa o bricheta.

In concluzie mai am sa-mi iau becuri de noapte si inca un lacat. Si nu radeti ca umblu cu doua lacate la mine aici lumea isi leaga bicicletele cu lanturi de motocicleta.

pese: cica in Bologna poti sa-ti iei bicla cu 20 de euro si e foarte probabil sa fie chiar bicla ta disparuta cu o noapte inainte.

Ca o completare a postului anterior trebuie sa va spun ca nicio experienta irlandeza nu e deplina daca nu inchizi un pub. Sau “pob” cum zic oamenii pe aici si noi “expatii” de diferite nationalitati ne hlizim unii la altii ca ia uite bai la astia ce accent au. Ei bine exista un adevarat ritual de inchidere a barului (lucru care se intampla pe la 12-1 cand toti biznis menii la costum si cravata se tarasc deja in patru labe) da, atunci cand vine timpul sa ne luam la revedere barmanii incep sa se plimbe printre mese si sa strige/cante ceva ce tu ca non-vorbitor nativ de accent irlandez o sa percepi ca:

“araaght yes foks nou rouaghart rhagrt nou drink up arghraght yes nou arhrrgat nou yes gents araaght yes foks nou rouaghart rhagrt nou drink up arghraght yes nou arhrrgat nou yes gents”

Un fel de “sticle goale cumparam” dar la alt nivel.

In traducerea colegului meu irlandez al carui nume nu-l pot pronunta pentru ca evident e cat se poate de ciudat strigatura barmanilor suna cam asa:

“alright there folks now please, are you right there now gents, could you start drinking up there now please folks, come on now gents, youse all have homes to go to!”

Adica da-i pe gat si sterge-o acasa.

Serios vorbind este absolut senzational si recomand tuturor sa experimenteze un “closing time” a la Dublin. A si inca ceva: contrar povestilor nu te obliga nimeni sa bei si poti sa ai o viata sociala foarte ok fara sa te faci prastie. Numa sa-i lasi pe altii sa se faca. Si sa nu uiti ca daca ti se face cinste randul urmator il dai tu.

Scriu repede repede.

Incep sa ma obisnuiesc cu viata de una singura, Dublinul e un oras bestial iar eu mi-am luat detergent de vase si papuci de casa si am reusit sa ard o tigaie.

Imi downloadez manuale de pe net pentru ca in apartamentul in care stau totul e numa butoane, butonase rotite si switchuri pana si prizele au comutator te iei cum mainile de cap.

Am curte cu gazon si fantana. Si un internet de cacat.

St Stephen’s Green este un fel de Cismigiu cu exceptia ca oamenii au voie sa stea pe iarba. Si se intind toti ca lacustele la soare.

Nu a plouat inca.

Maine e prima zi de lucru.

O sa ma fac cat o vaca la ce mancare au astia aici.

Nu am aparat sa fac poze si nici nu o sa am pana la primul salar adica peste o luna.

In curand si un blog in engleza dar numa asa de distractie, blogul lu Cake ramane blogul lu Cake in dulcele grai romanesc.

Si in foarte curand niste posturi detaliate. Numa sa-mi trag si eu sufletul.

Salutari acasa.

Intoarsa fiind dintr-o scurta calatorie in capitala Irlandei am observat urmatoarele:

- pe liniile aeriene cehe care pleaca din Bucuresti echipajul isi cere scuze ca nu vorbeste limba romana

- imaginea unui rasarit pe Otopeni este incredibila

- imaginea varfurilor inzapezite ale muntilor Carpati este de-a dreptul spectaculoasa

- imaginea din avion a unei Irlande inconjurata de mare este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am vazut vreodata

- Irlanda este atat de verde pe cat spun povestile.

- in Irlanda toate placutele sunt bilingve. Engleza si Gaeilge

- in Irlanda politia se numeste Garda. Pe bune.

- irlandezii sunt atat de roscovani ca sunt albi.

- irlandezii se imbraca foarte mult in “treling”

- irlandezii sunt niste betivani prietenosi si irezistibili

- Dublinul este foarte cochet

- Dublinul are un centru financiar cu o arhitectura foarte interesanta

- in Dublin nu scrie numele strazilor pe nicaieri

- in Dublin am avut de multe ori impresia ca ma aflu intr-un orasel construit din piese Lego.

- in Dublin bate foarte tare vantul si coafura nu rezista.

n-am poze. pare rau. n-as fi avut timp oricum. sper sa ma intorc cat de curand.