Cakeinmyear

Bilet la Radiohead pe 6 Iunie in Malahide, Co. Dublin? Booked.

Bilet la Massive Attack pe 3 iulie in Amsterdam? Booked.

Bilet Dublin-Eindhoven si retur 2-6 iulie, traiasca Ryanair-ul? Booked.

Mai ramane sa ma scotocesc de niste lei/eur pentru Oxegen Fest (tot in Irlanda) unde vom aveam REM si mai ales Rage Against.

The Machine.

V-am zis eu ca am inviat….

Ce-o sa mai behai eu pana la urmatorul salar ahah.

Lasand la o parte bolile mele si alte balarii conform Feederului pe 8 Dec avem Sofa Surfers in Bukale.

Whooooooaaaaaa!

Dupa experienta de la Delta Music Fest pot sa va spun ca sunteti cel putin nebuni daca nu veniti, oamenii astia suna absolut incredibil live, de fapt treaba voastra daca nu veniti eu ma duc chit ca mor si e ultimul lucru pe care apuc sa il fac.

Uite si clip.

Si a fost si concertul Chemical Brothers, concert asteptat cu imensa nerabdare de toata lumea electro a urbei noastre si nu numai. Evident ca nu puteam eu rata asa ceva in concluzie sambata la ora 10 eram in fata la Polivalenta de unde am cules prietena cu nume exotic si aspect mignon venita tocmai de la Timishvaria. Atat de exotic era numele si de mignon aspectul ca a devenit instant un adevarat magnet pentru toti dubiosii cu ochelari de soare care tineau neaparat sa ii povesteasca la ureche despre nemurirea sufletului si alte filozofii. Pentru ca, nu-i asa, la Chemicals vin oameni care au mai citit una alta, nu toti meltenii.
Intalnit gramada de oameni din toate partile, remarcat ca toti se cunosc cu toti si lumea e foarte mica, mi-a placut ca a fost omenire cata frunza si iarba, foarte diversa dar ok. Plus Cosmina (Pasarin) care dansa si ea ca tot omul pe acolo prilej pentru toti posesorii de celulare foarte tare frate sa se ingramadeasca sa o pozeze sau sa se pozeze cu..uite aici e scafarlia mea si uite acolo in spate punctul ala mic si negru..e Cosmina h?h?h?h??.
Warm-up asigurat de ceva DJ anosti din care eu nu am retinut decat numele lui Pagal. Asta pentru ca daca mai pui un Pa inainte iti mai iese o pasare. Ha Ha. Imi pare rau ca fac pe nebuna dar eu cu haus nu ma-inteleg domnule nu ma-inteleg. Am incercat, am ascultat dar e numa dugj dugj, all night long, dugj dugj dugj, singura muzica din asta repetitiva pe care am tolerat-o e muzica pe care o ascultam cand eram mica si superficiala. Happy hardcore e asta, nu?
Chemicalsii au fost mega. In nici un caz nu m-au rupt ca Bonobo (which was da’ shit)dar nici nu m-au lasat sa stau locului. N-as putea spune ca mi-a placut foarte mult muzica (desi am dansat non-stop iar ultimele doua piese au fost exact ce trebuie) dar ca show si ca atmosfera a fost bestial. Si 80% din toata chestia erau visuals-urile geniale proiectate pe un ecran imens care te fascinau pur si simplu. Pentru prima data ii inteleg (oarecum) pe adeptii pill-urilor ..eu nu bausem decat juma de bere si cu luminile alea eram mega hipnotizata. Si tot pentru prima oara ii inteleg (la fel de oarecum) pe cei care poarta ochelari de soare la astfel de petreceri..au fost cateva momente cand am crezut o sa mi se sparga ochii de la atatea flashuri. In concluzie nota 10 pentru Chimici a fost entertainment in toata puterea cuvantului, aveti filmulete pe youtube daca sunteti curiosi mie imi place asta.

Seara a fost incheiata cu noi alergand prin ploaie la 4 dimineata cautand un loc de baut un suc. Surprinzator era cam inchis peste tot, chiar si in Harp unde irlandezii de obicei beau de sting pana dimineata, chiar si in Green unde am stat chiar eu intr-o noapte sa beau si sa sting pana la 7 a.m. Am sfarsit pana la urma 4 fete in B52 unde mai erau trei copii prabusiti pe scaune si un cuplu absolut delicios care dansau in stilul eu ma sprijin de tine, tu te sprijini de mine si ne invartim in cerc in ritm de bluz indiferent ca zbiara chitara sau crapa boxele de la atata beat. Cireasa de pe tort a venit in momentul in care asezandu-ne la o masa sporovaind linistit si band cafele am remarcat un baiat, mai tinerel asa, care statea singur la o masa si batea din gene la noi.
A stat ce a stat si s-a uitat si a stat si iar s-a uitat si hrr si mrrr ca sa isi ia intr-un final inima in dinti si sa faca maretul pas:

“Nu veniti des pe aici nu?”
“Nu”
“Nici eu”

Noi holbam ochii de atata efort sa nu izbucnim in ras. El pleaca. Cortina.

Urmeaza Pink Martini, Dj Vadim, Kid Loco si se zvoneste ca vine din nou Revolution de data asta pe bune.

sau despre cum era sa nu intru eu la concertul Gogol Bordello. Pentru ca biletul meu pe care il tinusem in portofel se mototolise oleaca si era putin rupt intr-o parte. Rupt in sensul de avand o ciupitura de dimensiunea unui varf de unghie foarte scurta …
Na si tipul de la intrare pune piciorul in prag ca “biletul e deja rupt”.
MAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA.
Bilet pe care il comandasem cu doua luni inainte de pe net imi venise prin curier la corporatie adica high class nu asa.

“Pai voi asa rupeti biletele le fisurati intr-o parte nu ar trebui sa le sfasiati de sus pana jos?? Nu vezi ca a stat in buzunar si s-a mototolit?”
Nu ca har ca mar ca au mai incercat unii ca nu stiu ce…pana incepusem sa vad pete in fata ochilor. Am crezut ca mor cu el de gat. Bai, esti dus e deja 8 jumate pana la 7 am stat la munca am alergat de nebuna sa ajung si tu ma iei cu din astea??
Si ala care a folosit si apoi mi-a dat biletul cum naiba mi l-a dat? Ca de iesit n-avea cum sa iasa ca dup-aia nu mai intra el. L-a facut avioane si l-a aruncat peste gard? L-a bagat intr-un covrig pe care l-a expediat apoi utilizand coada agentului special caine lup Grivei?? Si de ce nu faceti in basca mea biletele din titan ca sa nu se mai sifoneze cand le bag in buzunar…acuma o sa port biletele in suport special ca pe ochelari sa nu se sparga…
In fine deja in capul meu se formasera vreo 100 de scenarii cum o sa ma iau cu toti de gat si o sa fac show pana vorbesc cu sefu sefului si cu primarul in persoana si cum o sa le arat eu mailurile de la bilete.ro sau myticket sau ce dracu era aia (pt ca inca le mai am)si cum o dau cu zbierete si scandal si o sa ma balacaresc cu ei in direct la teve. Aproape ca imi doream asta.
Din fericire cred ca aveam atata ura in priviri ca a intervenit badigardul (eu vorbeam cu un pustiulica) si a zis las-o ma. Si lasata am fost.
pese: si pe toti bisnitarii aia care stateau in fata vanzand bilete la suprapret nu-i vedea nimeni.
Lua-v-ar gaia.

Despre concert si Gogol Bordello nu o sa zic prea multe decat ca aia sunt niste dementi si niste bestiali si au o muzica pe masura. Si ca mi-era dor de muream de un concert in aer liber. Mai ales la Arene, my favourite place and so close to home . Si ca am bagat beri si am topait ca idiotii.
Pese: Shukar Collective, megaaaaaaaaaa!
Bahtalo!

Am facut-o si p-asta.
Un nou eveniment Funktastic si o noua ocazie pentru mine sa vad orasele tarii pe post de amic sustinator, groupie, bagator de seama si tinator de urat.
Primul lucru pe care l-am remarcat in aceasta calatorie a fost ca CFR-ul si-a schimat vagoanele. Asta pentru ca impreuna cu Simina (a.k.a featuringul sau “fata de pa piesa”) am plecat noaptea la cuseta ca niste duamne. Nu mai mersesem in stilul asta de pe vremea cand faceam naveta la/din Timi si ramasesem cu memoria unor povesti ultra horror cu jeg, dubiosi care horcaie noaptea si un seminarist care-mi povestea cum merge el la femei. Cu ajutorul Domnului binenteles. In fine eram pregatita pentru orice si mare mi-a fost supriza cand am descoperit un vagon nou, curat, paturi confortabile, asternuturi calumea, luminitza personala la cap (ca sa citesti evident), ma rog toate lucrurile alea care iti fac o calatorie placuta. Am ajuns in Cluj pe la 7 dimineata dupa ce am lunecat printre niste peisaje foarte frumoase, numa dealuri verzi , verzi cate o casa pe ici pe colo si o multime de oi.

Bine, cu oile alea aveam o adevarata problema. Pentru ca nu se miscau.
Serios.
Vedeai dealul si hop un palc de oi care stateau incremenite pe el. Prima data am crezut ca sunt pietre. Dar dup-aia vedeai ciobanul.
Foarte dubioase oilea alea.
Sau poate asa dorm ele.
Sau poate nu se puteau hotari ce fir de iarba sa aleaga.
OK, revenim la poveste.

In Cluj ploua de rupea si un taximetrist ne-a intrebat daca suntem rapidiste. Atunci ne-am dat noi seama ca in ziua aia era meci si ca Simina avea o esarfa visinie. Si tot atunci mi-am dat seama ca si eu imi luasem la mine fo doua tricouri si un pulover de aceeasi culoare.Sa fie oare un semn?
Oricum tata ar fi fost mandru de mine.

Am stat intr-un camin din Hasdeu foarte ieftin, foarte dragutz, foarte curat si cu o atmosfera demna de o manastire de maici (era camin de baieti). Cat de amuzant poate sa fie un camin studentesc care are afisate “orele de liniste”?Nu ca n-ar fi un lucru bun dar mi se pare o contradictie in termeni.
E frumoooos la Cluj, e frumos rau, cochet si ingrijit oras mi-au placut in special elementele de mobilier urban gen ghivece de flori si chioscuri de ziare (n-am poze), este incredibil cat de mult poate contribui la imaginea orasului un gard sau un cos de gunoi cu o forma “artistica”. Insa fantastic de aglomerat s-a dus naibii imaginea oraselor ardelenesti unde soferii conduc calm si stau la stop, trafic si claxoane ca in Bukale la 8 dimineata. Am aflat mai tarziu ca asta e din cauza ca orasul nu are sosea de centura si toate drumurile trec prin centru.

Nu vreau sa ma gandesc ce s-ar intampla daca Bucurestiul nu ar avea sosea de centura. Desi cred ca ar fi un spectacol interesant, scene de lupta medievala in varianta live.

A si inca ceva. Din pacate si clujenii duc lipsa de piete pietonale ca si noi. Urat. Ei daca stau pe banca la statuia lu Mathias se uita la sosea. Noi daca stam in gradina la Ateneu ne uitam la parcare.
Pai sa nu-ti iei toti campii?

Si ma asteptam sa ma izbeasca bancile vopsite in trei culori si alte chestii de genul dar in afara de cateva petice pe asfalt n-am vazut nimic.
In schimb lumea e foarte trendi in Cluj (in sensul bun al cuvantului) si e plin de magazine cu tzoale care mai de care.
Oare cum o fi sa te trezesti in fiecare zi dimineata si sa vezi dealuri si munti in loc de praf?

Eh fiecare cum poate are si Baraganul nostru farmecul lui .

In Cluj nu am gasit multe locuri de pierzanie insa sunt cateva cafenele dragutze cum e asta
unde am mancat cei mai mici papanasi ever. Pe bune. Eu and zic papanasi ma gandesc la ceva e genul asta. Ei bine aici erau niste rotocoale de aluat, foarte gustoase de altfel, dar de dimensiunea unei monede de 50 de bani. E hai a doua monede de cincizeci de bani. Acuma nu stiu daca asa se fac papanasii in zona respectiva sau era doar un trend al cafenelei, cert e ca mie mi-a fost cam foame.

Mi-e somn. Scriu si maine.

Incredibil sa se intample doua chestii de gen una dupa alta dar uite ca totusi se intampla.

Am fost la Jedi Mind Tricks. Mega! Dar nu despre asta e vorba in postul asta. OK, ok daca tot am pomenit hai sa zic ceva si despre… foarte tare. Si nu neaparat concertul cat atomsfera, lumea multa si entuziasta, oameni misto si foarte friendly (salutare Constanta ), maini pe sus si haaaos, DJ UFe m-a dat pe spate, Cedry2k & Carbon au fost la intaltime, JMT kicks ass, am baut mult si am dantuit la fel de mult, ce sa mai a iesit cum nu se poate mai bine.

Dar nu despre asta e vorba.
Ci din nou despre taximetristi.

Incredibil, frate.
La intoarcere am luat un Tess cu un nenea super amabil care vorbea cu domnisoara in sus domnisoara in jos. In primul rand ar fi de mentionat faptul ca i-am bulibasit comanda. Mie mi-a chemat taxi un baiat pe care nu stiam cum il cheama – sar’naaa- (si pe care oricum il cunoscusem cu doua ore inainte) si cand nenea mi-a zis ca el are comanda pe numele Flavian am zis ca na, pe baiatul cela l-o chema Flavian.
Ei bine se pare ca nu-l chema Flavian.
Ca 10 minute mai tarziu Flavian urla la dispecera ca nu i-a venit masina si dispecera urla la nenea soferul care era cu mine in masina ca a luat persoana gresita.
Ups.
Si in timp ce eu imi ceream mii de scuze ca l-am incurcat, domnul sofer foarte calm intoarce masina si zice “domnisoara trebuie sa-mi dati cu 20 de mii mai putin ca o luasem pe drumul gresit imi cer scuze”

???????????
Bai, esti nebun??

Pana acasa am tacut malc.
Cireasa de pe tort a fost cand am ajuns in fata blocului.
Aparatul de taxat arata 157 de mii, soferul imi repeta ca a mers pe un drum gresit si cursa face de fapt 130 de mii.
Aveam 200, ii dau.
N-are rest.
Eu “lasati, serios, lasati”. Si de data asta chiar era pe bune, mi se parea incredibil ca exista asemenea oameni pe taxiuri in Bucuresti.
Nu.
Ca nu se poate tre sa-mi dea rest, nu e nici un non-stop pe aici?
Alo, nenea n-ai ce face??
Si omul da-i si intoarce masina ma duce la un non-stop unde schimb banii intoarce din nou si ma lasa in fata casei. Pretul nu se modifica: 130 de mii.
In fine i-am dat 150. Macar atat.

Si la plecare i-am luat indicativul i-am zis ca e cel mai tare sofer cu care am mers vreodata si dat fiind ca Tess Taxi nu au site web maine dimineata o sa sun la serviciu clienti sa le transmit ca nenea trebuie sa primeasca o prima.

Uite, domne, ca se poate!

pese: pe aceasta cale vreau sa-mi cer scuze lui Flavian (oricine-ar fi el)ca i-am furat taxiul, taximetristului care a venit sa ma ia ca sa afle ca am plecat deja cu alta masina si baiatului care mi-a facut comanda si pe care nu stiu cum il cheama ca s-a stresat degeaba si probabil si-a luat si niste suturi dupa . Va jur cu nu am facut-o cu intentie. Sunt doar un pic aeriana si nu stiu care e stanga si care e dreapta.

Scriam mai demult despre Anatol Stefanet si Trigon – ethno-jazz din Republica Moldova.
Aseara am avut ocazia sa ii vad pentru a doua oara in viata mea live si….in sfarsit am reusit sa pun mana si pe un CD al lor (ca oamenii sunt mai mult prin strainatate decat pe plaiurile mioritice).
Bai.
O sa folosesc un limbaj extrem de colorat si complet nepotrivit dar
Bai. Aproape m-am cacat pe mine de emotie.

Este incredibil ce pot face oamenii aia pe scena, incredibil. Saxofon, , trompeta, caval, turuiac, xilofon, pian, muzicuta, viola, ritm, voce, bass, suieraturi…. poti sa asculti cd-uri cu ei sau muzica de pe siteul lor dar, sincer, n-are nici un rost. Trigon este o trupa de live, si trebuie experimentata live.

Altfel esti degeaba.

Cum spuneam cateva posturi mai jos pe 1 Dec (mai precis pe 31 Nov noaptea) am luat drumul (de 8 ore) al Timisoarei scopul principal fiind acela de a participa la un concert al unor trupe Hades (printre care si some Funktastic pendejo friendz) dupa cum vedeti in poz(n)a

Bine cam asta a fost triggerul care a adus atatia oameni (gie, reparii) la un loc, ca fiecare avea alte idei prin cap: unii voiau in primul rand sa cante, altii sa se relaxeze, altii sa se porcaiasca departe de casa iar eu voiam pur si simplu sa vad ce se mai intampla prin orasul care mi-a fost candva o a doua casa.

Si hopa sus in acelasi accelerat nenorocit de la 12 fara un sfert (noaptea) cu toate mirosurile, aurolacii si ciudatii lui (n-am inteles niciodata de ce trenul ala atrage un asemenea numar de dubiosi, hai ca poate inainte mi se parea mie, ca nu era usor sa calatoresc singura noaptea pe tren dar si acum cu toti flacaii in jurul meu tot mai aparea cate unul cu privire fixa si ochii holbati. De data asta drumul a fost mmuuult mai usor si asta pentru ca eram o adunatura extrem de pestrita (gie, reparii again) si multiculturala – adica pe langa romani mai aveam in componenta un arab si un portughez..pe arab, pardon egiptean, il stiti ca am mai vorbit despre el (Wassup Mo!) pe portughez il intalneam si eu prima data. Cu acesta din urma si cu d-ra Simina (a.k.a Za Voice care da savoare pieselor lu’ reparii) am tratat o groaza de subiecte interesante pana pe la 3 dimineata cand freakul cu ochi beliti de la noi din compartiment (v-am spus ca sunt peste tot) a inceput sa mormaie “oh my god!”, “oh my god!” si atunci am lasat-o mai moale ca ne era sa nu, vorba aceea, se trezeasca fiara din el, ca cine stie ce lighioana nepamanteana ii iesea din stomac. In fine am reusit sa tragem si un somn chinuit de cateva ore dupa care ne-am trezit in… Temeshwar.

Uitasem cata liniste poate sa fie in Timisoara.

Am avut o senzatie destul de ciudata sa ma prezint in Tm ca turist no longer “de-al casei” dar in acelasi timp a fost amuzant sa fac pe ghidul pentru oameni care nu mai fusesera niciodata. Mi-era teama ca n-o mai stiu sa ma descurc prin oras dar nici o sansa, mi-am amintit fiecare cararuie, tufis si pietricica din asfalt. Prima plimbare prin oras mi-a rezolvat si eterna dilema, blestematele alea de linii de tramvai: Glantz ! s-au dus transeele, s-au dus fiarele, gropile, daramaturile si utilajele.. cel putin bucata de o parcurgi de la gara spre centru prin Piata Maria etc arata splendid mie imi amintea de Zagreb, altora de Viena. In doi ani s-au rezolvat multe, au dat jos si schelele de pe Dom, de pe Muzeu, nu stiu cui ar trebui sa spun felicitari dar felicitari, centrul arata excelent… iar mai incolo de Complex nu am ajuns

Un lucru cu care mi-a fost greu sa ma (re)obisnuiesc a fost insa traversatul. Pentru ca orice om trecut prin Bucuresti dezvolta un sindrom special si acesta se numeste « uitatedecinzecidemiideoriindreaptasiinstangainaintedeatraversacaaltfelristisatecalcenebunii
cumasinilesisatesiscuipecale-aimurdaritparbrizulcusange ». Ne-a trebuit ceva pana sa ne prindem ca « they always stop » si sa nu mai stam ca tembelii cu un picior pe trecere si cu inima cat un purice. Asta mi-a amintit de faza de cand am fost prima data in Brasov si mi-am dat seama la ce foloseste dunga aia alba orizontala care se pune in dreptul benzilor de circulatie cand urmeaza un stop. Cica sa opreasca masinile inainte de ea.

Aaa, deci masinile nu au voie sa opreasca in mijlocul intersectiei sau pe trecere? Nu?? Du-te ma…

Pe peretii pasajului de langa Catedrala au aparut niste graffuri noi si am gasit si cateva stenciluri chapeau , pe unul dintre ele chiar vreau sa-l pun pe tricou:

Seara la concert Funktastics au prestat cei dintai, mi-era oarescum teama de cum o sa reactioneze publicul pe care il stiam ca fiind pretentios plus ca trupa era la primul lor concert in Timisoara. Probleme cu sunetul ca intotdeauna dar dupa 3-4 piese oamenii au inceput sa miste, sa mai ridice cate o mana si m-am linistit. Dupa-aia devenise chiar evident ca le place, cel putin la piesa in care se zice de Pacha Man o luasera toti razna si nu intelegeam care-i faza mai tarziu sa-mi dau seama ca toata lumea are boala pe nenea si asta e usor de demonstrat nu trebe decat sa dai un google cu “Pacha Man + cacat” si sa vezi ce polologhie iese. Baietii au lasat in urma un public incalzit, au urmat Echinox (Cedry2k si Carbon) si Veritasaga cu tot felul e combinatii ba cu Funkastics ba cu Aforic ba cu cand cu toti o data , nici nu mai tin bine minte ca a fost o mare nebunie, oricum a iesit foarte bine. La piesa “Zboara” de-o canta Verita cu Simina, un tip de langa mine m-a luat de gat super extaziat “no hai sa cantam impreuna, vaaai e piesa mea preferata”, eu eram cam pierduta ca nu stiam versurile, omu’ nici o taina da-i si canta si topaie s-a mai dus pe la unii altii sa le spuna cat de faina poate sa fie piesa, oricum foarte placut sentimentul sa vezi ca oamenii se simt bine si ce mi-a placut intotdeauna la timisoreni e ca sunt foarte relaxati si nu au nici o treaba.

“Baai, aici daca te duci sa vorbesti cu o fata nu se sperie si nu se uita urat”.

Am experimentat si eu cum e sa stai cu megastarii la separeu ca, vorba ceea, eram parte din crew.
E la fel.

Pe la 3 dimineata haladuiam pe malul Begai.
Pe la 4 mancam pleskavite langa Catedrala.
Nu-mi amintesc sa fi fost niciodata in halul asta de frig in Timisoara.

Pleskavitele alea au facut furori, s-au bagat ca la sparti (chiar nu-mi imaginam sa aiba un asa succes cand le-am recomandat) in fine in noaptea de dupa concert vreo 10 gie repari si cu mine (hop-tzop) ne-am dus sa influecam . Si cum dintre toti astia nimeni in afara de mine nu prea stia ce-i aia a iesit un cor de “plie?kavitza, plo?kavitza, ple?covitza, ple?c?vitz?” si alte minuni de genul astfel incat Fluke saracul, ultimul la coada a cedat nervos cerand “o din aia”.

O chestie care m-a surprins: 90% dintre fete purau tocuri cui. Nu-mi amintesc sa fi vazut niciodata atatea tocuri in Timisoara.

A doua zi am luat la picior toate cafenelele din oras. Pentru ca Temeshwar sta excelent la capitolul asta: o groaza de locuri cochete, intime, placute si cu multe arome de ceai. La un moment dat am nimerit si in Pod 16 (jazz-locul de sub…pod) unde ne-am chinuit o groaza sa gasim intrarea. Am sorbit eu ce-am sorbit cu placere dintr-un Russian chocolate (adica ciocolata cu rom , mai putina ciocolata si mai mult rom, chiar foarte mult rom, chiar prea mult rom…).. pana cand a inceput sa-si fac sound-checkul o trupa al carei nume nu mi-l aminteam nici sa ma pici cu ceara. Oricum stiam despre ce e vorba, Crisovan si Freaky la un loc, pana la urma ne-a amintit nenea de la bar ca e vorba de BIO, o mare senzatie in lumea rockereasca, mie insa cu parerea de rau nu-mi place, tot respectul pentru muzicienii trupei dar e o lalaiala banala in engleza.

Bai dar cat de friiiig.. si cata ceaaatzaaaaaaa
A doua seara mai sa nu mai iesim din casa pentru ca nimerisem intr-o doara la “Pe Aripile Vantului” si ne distram foarte tare Oh, Scarlett, Oh Rhett….Clark Gable ala era un meserias cum zambea el in coltzul gurii… in fine, am iesit ca sa nimerim tocmai in Papillon unde era plin de Scarletti si Rhetti, actori si muzicieni, o nebunie de oameni importanti. Foarte, foarte dragutz locul, mi-a placut mult pacat ca era cam stramt.



Din pacate tot in seara aia aveam sa imi amintesc de o problema veche a mea si anume..cluburile de haladuit pana dimineata care nu prea sunt. Sau sunt si nu le stiu eu. Cert e ca am fost in Lemon unde era haus (nu haos, haus) si apoi prin D’Arc care era mai ok , un fel de club A al nostru cu tot cu inghesuiala si fum dar fara garderoba. Am plecat de la inghesuiala ca sa ne intoarcem mai pe dimineata cand era mai gol dar , imi pare rau sa o spun, am dat peste cel mai prost DJ ever. Baga un bit din ala de haus la orice melodie si le compromitea definitiv pe toate (ca sa nu zic le futea ca sunt o doamna). Cred ca ii placea sa vada oamenii cum plang pentru ca avea un talent deosebit de a da drumu la o piesa ( sa zicem Gorillaz) tu te bucurai sareai de pe scaun gata de tzopaiala, ca apoi sa se taie brusc si sa inceapa duf-duf-duf stiti beatul specific, si o tinea asa 4 minute duf-duf-duf si dup-aia baga sfarsitul piesei originale si gata.

Ce, ma, sunteti nemultumiti??? Duceti-va acasa daca nu va convine.

Pai ne-am dus.

Am plecat duminica la pranz lasand in urma Timisoara cu o senzatie placuta. M-am relaxat fantastic, ca in vacanta si culmea e ca nu am mai avut nici o nostalgie sau strangere de inima la plecare. Pentru ca stiu sigur ca o sa mai trec pe acolo.
Ceau!

ps: mai gasiti poze si la Nuno pe blog

Doua trupe al caror mare fan nu am fost niciodata dar m-am dus la concerte pentru ca….stiam ca nu o sa regret.

Vineri, mare eveniment mare, 40 de mii de oameni s-au scurs spre stadionul national. O ocazie numa buna sa plec mai repede de la munca, sa ma intalnesc cu prieteni din Timisoara si Arad (ceau Dani, ceau Alin)…sa stau la o apa plata si o barfa si sa aflu, printre altele, ca in TM se lucreaza in continuare la liniile de tramvai, lucrari incepute inainte de a pune eu prima oara piciorul in oras acum 4 ani de zile. KUTGW!(keep up the good work).

Lume foarte multa si pestrita, nu am remarcat din pacate nici un depeshist din vecha garda ( adica bocanci cu placuta si DM+garoafa) in schimb erau o groaza de “roacheri” cu pletana si tricouri negre care probabil au uitat vremurile cand se cotonogeau cu depesharii pe la Romana si scriau unii despre altii prin Salut ca « dau din maini ca apucatii » respectiv « isi scutura paduchii si matreata in public » (mai tineti minte revista lu Mihaita ?) . E misto sa vezi cum se schimba timpurile si se maturizeaza lumea.

Desi am stat la gazon sectorul B la shaij’da lei biletul am avut parte de o companie selecta, nu stiu cum m-am nimerit chiar pe langa Freaky de la IPR, Stoi de la EMIL, « Burete » care a cantat cu Vita de Vie si inca un om important, un tobar cre’ ca de pe undeva dar al carui nume nu mi-l amintesc sa ma pici cu ceara. O senzatie destul de misto « ia uite ma sunt aici cu greii » (desi pe « EMIL-ist » mi-e dificil sa-l vad ca pe o vedeta pentru ca a fost in clasa cu fratemeu si mi-a zis o data ca sunt « pitroaca » – lucru pentru care l-am urat toata scoala generala ).

Deschiderea a fost jalnica, atat Suie cat si Sistem au cantat numa vreo 3 piese, era prea cald, lumea n-avea chef de ei si berea era fara alcool. Sistem au incercat o chestie dragutza cu Lese, mie mi-a placut cum a sunat dar nu se potrivea de nici o culoare atmosferei. In fine, dupa o lunga asteptare au urcat pe scena Depeche. Atmosfera excelenta, publicul in delir, toate mainile pe sus (« ca apucatii » heheh), trupa a sunat foarte bine (imi parea rau ca nu stiu versuri), Dave Gahan are o voce senzationala. Pacat ca eram prea departe si nu vedeam bine scena sau ecranele alea (minuscule din punctul meu de vedere pt un concert pe stadion). Am ascultat cateva piese stand in carca unui prieten ; e o senzatie dementiala sa vezi lumea si scena de sus desi fara indoiala incomparabila cu aceea de a vedea lumea de pe scena . Tot concertul m-a chinuit o intrebare : « cum o fi sa vezi 40 de mii de oameni ca bat din palme la unison asa cum le dictezi tu ?? ». Si mi-am amintit de ceea ce spunea Sasha la Pinkpop (da, o sa continui si povestea festivalului curand) : »oare atunci cand esti pe scena si mii de oameni striga « Jesus » nu e ceva natural chiar sa te simti Jesus ? ».

Filozofeala de concert.

Un final dezlantuit cu toata lumea cantand, tipand, dansand, per total un concert foarte tare urmat apoi de doua ore de mers pe jos de la stadion pana acasa. Cu aceasta ocazie mi-am luat niste injuraturi bune ca, deh, eu eram oarecum fresh si uitasem complet ca musafirii mei aradeni vin dupa o noapte nedormita si zece ore de mers cu trenul. O sa ma revansez data viitoare , promit.

Atasez si ceva reportaj despre concert gasit pe youtube. Nu e cine stie ce, blonda aia e chiar enervanta si textele sunt obosite dar merita vazut pentru ultimele cinci secunde ale filmuletului (alea de amator) in care se vede cel mai bine ce a fost acolo.

Si a urmat o zi pauza, numa buna de odihna pentru ca trebuia sa ma pregatesc bine pentru ceea ce avea sa urmeze. Eram mult mai entuziasmata de ideea ca o sa ii vad pe Deftones ca, de, sunt mai pe felia mea. Asa ca duminica la ora patru eram la Arene (multam Matteo pentru extra ticket, nu uit berea).
Mi-era teama ca iar nu o sa fie lume, dar s-a umplut incetul cu incetul, aprox 2500 (unii zic chiar 4000) , destul de ok pana la urma. Lume faina, o groaza de cunoscuti si o groaza de necunoscuti dar cu fete cunoscute. Evident ca s-a intarziat inceperea show-ului dintr-un motiv sau altul, trupele au trebuit sa taie din program etc..the usual stuff.
Si au fost asa : Godmode – nu mi-au spus mare lucru (bine, era si prima trupa si nimeni n-avea pofta pe caldura aia de rocareala, cu exceptia catorva baietii din Cluj care s-au bestializat pe acolo, ca deh,erau d-ai lor)
Implant pentru Refuz – i-am asteptat cu nerabdare dar parca le-a lipsit ceva de data asta. Cum spuneam poate era si caldura si emotia de vina dar nu am simtit energia pe care o emana de obicei. Totusi ma declar fan Ochelari – kicks ass !
Crize – « crizati », au facut ceva oameni sa se miste , a iesit si niste pogo, ok
Subscribe (Ungaria) – clar cei mai tari dintre trupele de deschidere, am crezut ca o sa rupa toate cablurile, au sunat bine, au avut mega energie, au facut show, tot tacamul. La sfarsit toate fetele se ingramadeau sa se pozeze cu ei. Adevarul e ca sunt simpatici rastamanii.
Coma – nu mi-am dat seama daca au cantat bine sau prost pentru ca era primul conert al lor dupa o luunga perioada de absenta si eram asa entuziasmata ca nu mai conta. Stiu sigur ca au cantat putin si totusi printre alea patru piese a fost si preferata mea.
Point Blank (Macedonia) – Au sunat bine. Mi-a placut vocalul. Totusi nu am retinut mai nimic din ei pentru ca deja ne cuprinsesera emotiile la gandul ca urmeaza Deftones.

Sh-a urmat. Dementa totala. Pogaiala la greu. Chino rupe. La un moment dat s-a urcat pe bara « despartitoare » si a cantat pe o parte sustinut de badigrazi pe cealalta de public. Cred ca aia din primele randuri au avut orgasme multiple.In rest concert curat, mai putin show, mai mult cantat, mi-a fost frica sa nu faca niste stage diving ca baietii din primele randuri pareau cam slabuti…
Publicul in extaz, mosheala “de calitate “, s-a facut si nitel crowd surfing din pacate nu am avut parte de wall of deathu’ mult visat..
De remarcat prestatia bodyguarzilor (care nu stiu daca erau d-ai nostri un pic dar mai educati sau d-ai lor) pentru ca de fiecare data cand dupa crowd surfing pica vreunul dupa gard il luau frumos si il escortau pana inapoi in multime. Atat.. Pogaiala sanatoasa dar totusi civilizata, fara bataie, fara scandal. Am vazut oameni picati pe jos in valtoare care erau ridicati de ceilalti. Fain. Ma bucur ca am inceput sa evoluam si in directia asta.
Vorba umbla ca insusi Moreno a zis ca respecta publicul romanesc pentru ca stie sa « danseze ».

In rest nu stiu ce sa mai spun. A fost bestial. Ca sa citez un status de messenger de a doua zi: Chino is a God.
Pun niste poze sparlite de pe forumul IPR ca nu am avut aparatul la mine.

…ma plangeam acu ceva vreme ca nu se intampla lucruri in Romania
…ei bine anul asta chiar se intampla.Si astea sunt numai doua dintre nenumaratele evenimente de care vom avea(sau am avut) parte.
Si totusi..nu gasiti nimic amuzant la biletele astea?

P.S. Big up pt Dj Hefe si oamenii de la Rock your Mind care ne tot umplu de trupe.