Tag Archives: Citesc

Sans Famille

26 Jun

După obsesia cu romanul “Omul Amfibie”  a cărui ultimă frază m-a urmărit luni întregi făcându-mă să alerg după Ichtyandro şi Beleaev un an de zile, o nouă amintire a copilăriei m-a pocnit azi dându-mi dureri de cap vreo jumătate de oră.

“cânt şi la vioară şi la trompetă şi la tot ce se cântă” (nu garantez acurateţea citatului dar e aproximativ..pe acolo)

Ei, ce personaj spunea asta în ce roman şi când naiba l-am citit? Ştiam că e  ceva carte cu copii sărmani.

Din fericire sunt încă tânără iar corporaţiile nu mi-au şters complet bruma de inteligenţă aşa că după ce mi-am chinuit puţin creierii şi internetul am descoperit:

Mattia violonistul vagabond din “Singur pe lume” de Hector Malot.

Aşa-i că e un personaj grozav?

P.S. : pot obţine în sfârşit Omul Amfibie în format PDF dacă îl vrea cineva.

Bagau

9 Apr

First published:28.08.05Am citit-o pe nerasuflate..

E fascinant cum o carte care abunda in “pule”, “pizde” si alte chestii de genul poate sa dezvaluie atat sensibilitate…Culmea e ca iti pare rau..Si nu iti pare rau pentru tine care regasesti cate o bucatica din vechile relatii/experiente..Iti pare rau pentru ea, un personaj…