Cakeinmyear

Prima data am zis bai sa ajung eu in Londra si pot sa mor.

Si culmea culmilor am ajuns in Londra. De doua ori in acelasi an chiar. Si acu e la o aruncatura de bat.

Apoi am zis bai sa ajung eu in Barcelona si pot sa mor.

Nu numai ca am ajuns acolo dar acu stau impart apartamentul cu un barcelonez get-beget care ma tot bate la cap sa vin la el cand se duce in vizita acasa. 

Si a treia oara am zis…bai sa ajung eu la New York si pot sa mor.

Si iaca pozna. Astazi este prima mea zi de vacanta in NYC. 

Sa-mi bag picioarele, am facut-o si p-asta. Aveti grija ce va doriti ca s-ar putea sa se indeplineasca.

ps: aici taximetristii vorbesc ca in filme . Freaky

Dau copy paste dintr-un mail pe care tocmai l-am trimis unor prieteni ca sa nu stau sa scriu acelasi lucru de doua ori:

Dacă cineva ajunge pe această pagină căutând informaţii despre Stockholm o să fie dezamăgit, Stockholm-ul este într-adevăr un oraş bestial iar Suedia o ţară superbă dar ăsta nu e un blog despre călătorii şi peisaje ci mai curînd unul despre viaţă.

Profund.

Că mă duc cu Irina în Stockholm pe weekend în speranţa că acolo plouă mai puţin decât în Dublin, şi probabil că în general aşa e… dar evident când ajungem noi e ceaţă şi ploaie în timp ce irlandezii se lăfăiesc la cer senin şi 10 grade în mijloc de ianuarie.

De ciudă intrăm într-un restaurant de pe lângă hostel să potolim foamea şi setea şi să ne uscăm oasele chinuite de burniţă. La o masa de lîngă vreo zece muieri sănătoase, made in Sweden, cu sticlele de bere şi gura pînă la urechi se hlizesc şi încep să cânte. Şi dă-i şi cântă şi mai dă-i o bere şi mai dă-i o băşcălie de hohotesc toate că se cutremură barul şi apoi încă o cântare că noaptea-i lungă în Suedia şi berea-i bună. Mamă gagica aşa vreau să fiu şi eu când voi fi mare mă emancipez eu admirativ la Irina, dada, aşa să fim dar nu e vreme acu de parlamentat că a venit vinul şi nenea ăsta de ne serveşte e amabil rău, parcă prea amabil.

Un pahar doua, trei între timp muierile au plecat şi noi am mîncat şi acu petrecem. Hahaha se hlizeste Irina, hihihi o urmez si eu amândouă holbându-ne la posteriorul unui splendid exemplar din rasa locală care îşi îmbracă haina chiar în faţa noastră. Exemplarul se întoarce şi se uită curios la noi, ai sa-mi bag picioarele tocmai ne-am făcut de rahat ne înroşim noi ca nişte şcolăriţe apoi ne apucă iar rânjitul… Hahaha, hihihi încă un pahar două trei…din partea casei zice nea chelnerul cel amabil, faaaaci mişto? Nunu, că am întârziat să vă aduc nu ştiu ce, mbine cum zici tu ia paharul toarnă tămâioasa, gagica ăsta vrea să ne îmbete, taci mă şi bea că vine iar. Nenea zice voi nu ieşiţi la club în seara asta hai că vă zic eu un club mişto, a nu noi vrem nota, ei lăsaţi nota hai că vă mai dau un vin din partea casei. Hahaha, hihihi gagica ăsta chiar vrea să ne îmbete..ce dracu să mai îmbete ..iar vine uite vă aduc nota dar mă aşteptaţi şi pe mine să ies din tură să vă duc la club. Hahaha, hihihi, gagica nu vrei să te măriţi în Suedia cu un libanez de patrujdeani? Gagica lasă prostiile plătim nota şi-o tulim….zbrrr pe uşă afară şi hăhăială până la hostel unde am intrat cu o mină serioasă şi super băţoase că de, vorba unui coleg de la corporaţie, păi aveţi serviciu şi salariu acuma…de ce mai staţi la hostel??

Că aşa ne place nouă, băi, să o “ardem” boem.

Gagica eşti pulbere. Tu prima.

Băi fiţi atenţi că o să încep să scriu cu diacritice, nu ştiu cât e dor de ţară şi cât e lene, la muncă trebuie să scriu cu ă, ş şi ţ  vreau-nu-vreau că deh, e part of ză job (da ştiu am lucrat patru ani în ţară numa cu englezi şi irlandezi şi am venit în Irlanda să lucrez cu români). Izănt zeat fani.

No, cert e ca mi-a luat o grămadă până să mă obişnuiesc cu tastatura românească, adică cu aia din windows că laptopul tot butoane americane are, şi mi-am salvat o poză de pe net cu tastatura aşa cum ar trebui să arate ea pe care mi-am lipit-o în cubicle, pardon, birou. Deşi uneori mă gândesc că ar arăta destul de trendi laptopul meu dă firmă care are o grămadă de stickere culeanu pe el dacă aş începe să lipesc pe butoane hârtiuţe cu î şi â.

Evenimentele acestui sfârşit de săptămână sunt următoarele:

- o răceală zdravănă

- patru catalani la mine in casă

Catalani care au venit, evident, să-l viziteze pe colegul inginer şi care probabil au zis despre mine ca sunt complet sălbatică. Pentru că eu eram cu cinzeci de ceaiuri şi tot atâtea parcetamoale şi singurele momente în care m-au văzut au fost cele în care mă târam până la bucătărie să-mi încălzesc ceaiul cu o moacă de “urăsc pe toată lumea lăsaţi-mă-n pace că vreau să mor” în rest mulţumindu-mă să bolesc în depresie la mine în cameră ştergând pe furiş câte o lacrimă la “Amelie” şi alte filme de genul.Deci nimic picant, numa că vorbesc foarte repede într-o limbă foarte ciudată pe care nu o înţeleg.

În concluzie nu am nimic interesant de spus doar că săptămâna viitoare mă duc să văd Roots Manuva (mi-e o o foame de nişte “real hip-hop” de nu vă pot povesti), voi refuza o excursie până-n Barcelona ca să văd un meci de rugby irlandez în schimb voi compensa cu un mic weekend în însoritul (sper) Tenerife. A şi m-am plictisit de blogul ăsta trebuie să schimb una alta la el.

Decolare insula Rodos, Grecia: 30 de grade si soare

Aterizare Dublin, Irlanda: 14 grade si ploaie

Welcome home.

4 zile si vin acasa.

Haha nici nu am plecat inca in Dublin, habar nu am cat o sa fie chiria, daca o sa mor de foame sau de la prea multa ploaie ca deja mi s-au planificat chestii. Cica prin septembrie trebuie sa rezerv avion pentru New York.

Iar Oana mea care e acum mandru cetatean al orasului Haga m-a anuntat ca pe 3 iulie mergem sa vedem Massive Attack in Amsterdam.

Whoa. Semne bune anul are.

Cate de tare ar fi sa vad asta live?

Hai sa va povestesc o chestie haioasa: desi excursia in Timi a fost  o petrecere continua, Cake nu a baut deloc. Adica niciun pic de alcool. Zilch. Nada. Pentru ca era in plina criza de bila. Asa ca bere ioc, screwdriver ioc, pleskavita ioc, apa plata si orez fiert la domnisoara ca trebe sa-si ia pastilutele. Si mai am si 3 luni de cand n-am mai pus tigara in gura iar cafea n-am baut niciodata, se duc dracului toate viciile mele, o sa mor sanatoasa si plina de virtuti , yey me.

Faza draguta e ca in Irish Pub-ul din P-ta Unirii ( aia din TM nu aia din Bukale) ..nu se mai servesc bauturi non-alcoolice dupa ora 12. Nici macar apa.

In-cre-di-bil.

Si acuma ma intreb sincer: oare asta ma asteapta peste o luna in tara spiridusilor? Caci tare amuzant o sa fie ))

Excursia mea la Timisoara se poate rezuma in felul urmator:

trei bucuresteni un brasovean si o portugheza intr-o masina, drum, noapte, cantat, panarama, ajuns Timi, cazat, somn, trezirea, birt 1, birt 2, intalnit oameni, plimbat, intalnit oameni, birt 3, haos, acasa, somn, trezirea, birt 4, intalnit oameni, plimbat, birt 5, intalnit oameni, birt 6, birt 7, birt 6 again, birt 8, haos, acasa, somn, trezirea, trei bucuresteni un brasovean si o portugheza intr-o masina, drum, birt 9, iar masina, iar cantat, iar panarama, restul de drum, noapte, acasa in Bukale, somn.

PS:

1. Cake nu reusit vazut toti oamenii pe care dorit in Timi si tare rau parut

2. Cake nu prins Blazzaj caci ajuns abia la 4 dimineata

3. festivalul Plai de anul asta foarte tare va fi, don’t miss it

4. Cake darts ore intregi jucat. Acuma mana dreapta febra musculara facut.

5. Baieti dat flori si martisoare la Cake si ea toata impresionat si rosit. Baietii care nu dat flori si martisoare la fete in Martie tare fraieri este. Fete care nu placut flori si martisoare in Martie proaste de-a dreptul este.

6. la Cake o sa-i fie dor rau de Cimisoara. Rau de tot .

Via Sera am descoperit o trupa foarte interesanta de la Italia, Gabin se numesc si au un vibe super misto.

In colaborare cu Dee Dee Bridgewater

Si un videoclip de mare clasa

Maine fac o ultima excursie la Cimisoara sa-mi iau la revedere de la oameni, de la oras si de la pleskavica.

Si iar o sa dorm la oameni pe care nu-i cunosc

Si daca avem noroc si merge masina repede prind si un concert Blazzaj chiar la ei acasa.

Uff. Sa va dau vestea.

Pai, se pare ca Cake iz bai bai. Adica pleaca. In tara dealurilor verzi si a berii Guinness, tot la o corporatie evident, dar lumea zice ca aceasta corporatie e mai buna decat alelalte.

Deci job nou, tara noua, lume noua si volan pe dreapta. Plus ca n-o sa mai stau cu ai mei. O me ge.

Acuma Cake e impartita intre o dorinta de a dansa de bucurie in chiloti la Universitate si un sentiment de semi-panica. Panica pentru ca mai am doar o luna in care sa-mi rezolv  toate actele, sa ciocnesc tequile cu toti prietenii, sa-mi fac bagajul, sa o pup pe mama si sa plec.