Cakeinmyear

1. mă voi trezi în fiecare dimineaţă la 7

2. voi face curat în cameră

3. voi face curat în mailuri şi hârtii

4. nu voi mai cheltui asa mult

5. voi merge cu bicicleta cât mai mult indiferent de vremea de afară

Ce am realizat pana acum:

1. ma trezesc constant cand se lumineaza. Adica la 8 jumate.

2. în acest moment am în mijlocul camerei un maldăr de haine, patru perechi de cizme, două perechi de adidaşi, trei pungi (nu ştiu ce e în ele), un maldăr de reviste, un maldăr de cd-uri, nişte cărţi, un laptop şi un castron cu floricele

3. 294 de mailuri în inboxul de la muncă. 66 în cel personal. trei agende. nenumărate post-ituri. nu mai vorbesc despre reminderele de pe telefon. snooze.

4. într-o săptămână mi-am luat bilete de avion pentru Suedia, Lituania, Portugalia şi România. În aceeaşi săptămână Ipod nou şi un pick-up. săptămâna viitoare vine chiria. haha.

5. acu câteva zile plină de nervi fiind am scos coiotul la plimbare noaptea. ştrampi, jambiere şi polar; geacă, cască şi mănuşi. i-am dat pedală isteric vreo două ore pe lângă coastă, am ajuns la mama dracului, m-a plouat de m-a rupt, mi-am pierdut becul de pe spate (din nou) şi colac peste pupăză când am ajuns acasă nu mai mergea prostia aia de telecomandă de la garaj. Aşa că ia muiere bicicleta plină de nămol în braţe şi car-o pe scări prin bloc.

Din fericire în Bucureşti nu aveam garaj şi stăteam la etajul 10. Şi bicicleta din Bucureşti era de 10 ori mai grea decât asta. De nămolul din Bucureşti nici nu mai vorbesc. Aşa că am ajuns acasă pe la 1 noaptea şiroind a ploaie, cu durere de fund de la şa şi cu cel mai mare zâmbet pe faţă ever. Ştiţi ce frumos se văd feriboturile Dublin- Liverpool pe mare noaptea?

ps: aoleu am uitat să plătesc netul.

Una dintre atractiile principale ale Dublinului este Temple Bar, centru turistic de cantece si betivaneala. Adica cateva stradute inghesuite pline de carisma, cladiri vechi si baruri. E chiar fain in Temple Bar ai artisti stradali, muzica, veselie si o gramaada de lume.

Mie cel mai mult imi place vineri seara.

Pentru ca dupa cum se stie vineri e seara cand toata lumea se face pulbere. Si in Temple Bar e cel mai mare spectacol al depravarii umane intrecut poate numai de turistii de vara din Amsterdam care au auzit ca ala e orasul reprezentativ al Olandei pentru ca se vand droguri acolo. Evident si in Dublin spectacolul este prezentat de turistii care au auzit ca in Irlanda se bea. Nu prea gasesti picior de irlandez sadea pe acolo la baut, unul la mana ca e foarte turistic deci locul e fals si de cacat, doi la mana ca e plin de turisti deci oricum e de cacat trei la mana ca e plin de turisti englezi ceea ce e diaree si voma la un loc.

Sa-i spui unui irlandez ca e englez e ca si cand i-ai spune unui roman ca e ungur. Eventual cu sange de rus.

In fine si vineri seara in Temple Bar trebuie neaparat sa vezi stag party-urile. Adica petrecerile de burlaci. Si o multime de idioti facuti prastie si pusi pe scandal cu tricouri pe care scrie maaare “Gigi’s stag party 2008 (evident in locul lui Gigi se insereaza numele nefericitului care se insoara). Plus echivalentul feminin “hen parties”. Adica o gramada de englezoaice boite care se impleticesc in tocuri, codite si urechi de iepurasi playboy plus fuste pana la cur si urla ca decreieratele. Nu stiu cum se traduce asta in romana (petrecere de femei singure???) dar imaginea unei femei umbland cu tzatzele scoase pe jumatate afara la 10 grade dintr-o bluza pe care scrie petrecerea de gaini a Maricicai (Maricica’s hen party) mi se pare incredibil de distractiva.

Sambata trecuta iesind de la concert The Notwist (mana sus cine ma uraste) m-am dus sa-mi recuperez coiotul tzoacla agatat printre cuttile de bere din Temple Bar. Pe la 11 juma asa. Dezleg si pornesc cu ea agale tinand-o de ghidon ca era prea multa lume ca sa pot pedala. Si nu zici ca apare un stag party boy din asta tot frezat englez evident cu berea-n mana, se protzapeste langa bicla mea si incepe sa mearga in mod ostentativ in acelasi pas cu mine. Eu ma hlizesc in sinea mea il las in pace si merg, el ranjeste si merge, cam impleticit baiatul dar cat de cat, eu merg, el merge, eu merg, el merge, bai si nu zici ca fute dintr-o data o tibie-n pedala, cade pe jos gramada, incepe sa urle, fuck, fuck, fuck, eu busesc in ras, prietenii lui din spate incep sa hohoteasca isteric, mie mi se face mila “you allright there?” el “yeahahaaaaoaaaa” se tavaleste pe acolo, prietenii lui rad ca imbecilii in continuare, eu ajung la bulevard incalec coiotul si ma duc.

Deci daca veniti in Dublin , weekend-ul in Temple Bar e obligatoriu. Pe bune.

The Notwist – Chemicals. Din 1998.

Imi scot intr-o zi Coiotul la plimbare ( asa se numeste tzoacla mea coiot californian, uite poza ), si cum pedalam eu linistit observ ca un dobitoc a parcat pe banda mea. “Eejit” scuip in cea mai pura irlandeza si dau sa trec, langa idiot alta masina asteapta cuminte in coloana la stop. Nu-i bai, zice Cake viteaza, ma strecor eu printre, vjjjjj si zdraaang ii fut un ghidon in oglinda aluia din coloana, i-o dau peste cap lovesc un pic si masina….. ai sa-mi bag picioarele who’s the eejit now?

Verde-albastra indrept oglinda, pipai tabla: o zgarietura infima si ma aplec spre sofer cu cenusa in cap….”i’m soo sorrrrry…..”

“No worries, love”

………huh?

Acuma imaginati-va acest scenariu in Bucuresti.

Intr-un final am reusit sa infaptuiesc un lucru extrem de important pentru mine, pentru planeta si pentru intreaga natiune: mi-am luat tzoacla. Si dupa ce mi-am luat tzoacla mi-am luat si lacat si am dat pe el jumatate din cat am dat pe tzoacla. Ca se fura aici biclele incredibil, stiu oameni carora li s-a furat pana acuma 6 biciclete, cat de ghinionist poti sa fii. Si eu nu am putut sa-mi iau o amarata din aia de oras fara viteze si cu un cosuletz in fata, nuu. Mountain bike nene ca asa am invatat eu sa merg si asa imi place, albastra, lucioasa, cauciucuri noi noute, numa buna de furat.

Dar am o scuza vreau sa merg in Scotia cu ea sa ma dau prin Highlands sa intalnesc nemuritori.

Asa si mi-am luat eu anti-furt si imi explica “kiwi-ul” care mi l-a vandut ca face si drege si ca e din nu stiu ce material mega super nemaipomenit, beton armat nene si eu cascam ochii fascinata la el si nu intelegeam nimic. Ca au neo-zeelandezii astia un accent de te crucesti, irlandezii sunt profesori de dictie pe langa ei. Si dupa ce mi-am luat super lacatul din titan sau ce dracu o fi mi-am pus jambierele, manusile, casca pe care nu am folosit-o niciodata in Romania si i-am dat pedala pe partea gresita a drumului.

Pentru ca binenteles si cand ai bicicleta trebuie sa mergi tot pe stanga. Caci volanul e pe dreapta.

La inceput a fost super dubios, plus ca astia au o boala sa puna doua semafoare la intersectie: unul aici si unul mai incolo, nu stii la care sa te opresti. Am trecut pe rosu de vreo doua ori, m-a claxonat un taximetrist, l-am balacarit si eu pe unul care-si parcase curul pe banda mea (in gand si in romaneste, nu va ganditi ca m-am apucat sa ma iau de gat cu astia pe aici) si cam atat. La primele giratorii am crezut ca mor, nu ca m-ar fi calcat cineva, dar mi se facea rau de la stomac tata, cum sa ocolesti pe partea AILALTA e contrar bunului simt si legii gravitatiei.

Partea buna e ca desi traficul poate deveni infernal (la modul ca sunt multe masini care stau cuminti unele dupa altele, nu va ganditi la taie-i fata cine ti-a dat fa carnetu etc) cum ziceam, partea buna e ca oamenii pe aici acorda prioritate la biciclisti. De asta m-am prins eu cand stateam la stop ca la Romania trasa cat mai mult pe marginea drumului sa nu ma scuipe careva, si cand s-a facut verde asteptam sa treaca conservarii.. ei nimic, ma uit ce-aveti ma de nu plecati cand colo ei stateau dupa mine. Si uite-asa merge: stau la stop baietii in spatele meu, fac semn cu mana la dreapta baietii asteapta sa schimb benzile, urc podul incetisor baietii ma ocolesc in liniste. Asa baietii, asa. Evident ca au si ei taximetristi si mai ales soferi de double-deckere care sa te bage in bordura dar dupa ce ai mers de doua ori cu bicicleta in Bucuresti nu te mai sperie nimic.

Am biciclit in weekend pana nu mi-am mai simtit picioarele si uite-asa au vazut jambierele lu tata cu Rapid jumatate din Dublin, dar sa stiti ca eu tin cu Steaua numa ca nu am jambiere am numa o bricheta.

In concluzie mai am sa-mi iau becuri de noapte si inca un lacat. Si nu radeti ca umblu cu doua lacate la mine aici lumea isi leaga bicicletele cu lanturi de motocicleta.

pese: cica in Bologna poti sa-ti iei bicla cu 20 de euro si e foarte probabil sa fie chiar bicla ta disparuta cu o noapte inainte.

A fost tare frumos la Velorutie, o vreme absolut splendida si neasteptat de multa lume de toata varstele. Si toate biclele. Pe tot parcursul traseului Arcul de Triumf – E-Uranus am fost escortati de Politia motorizata, fericire maxima, nu va pot descrie feelingul de a merge pe sosea liber si cu durere la basca fara sa te claxoneze nimeni, fara a fi nevoie sa franezi la fiecare doua secunde, sa intorci capul in toate partile ca sa nu te agatze careva si mai ales fara a fi nevoie sa ocolesti nesimtitii parcati pe prima banda care lasa usile larg deschise parca special sa intri tu in ele.
Si ce frumos arata Calea Victoriei ocupata toata de biciclete.

Nais. Ne-a placut la Velorutie, mai vrem. Si bicla mea inca mai merge. Si cineva a facut si poze

Imediat dupa am avut ocazia sa vad cum se face un film. Si sa ajut si eu pe acolo. Toata noaptea. Si daca va intrebati cum se face un film va zic eu: al dracului de greu. E incredibil cata munca poate sa fie si e la fel de incredibil faptul ca exista oameni care fac asta fara bani, pur si simplu din placere.
Nais. Ne-a placut si la filmari, mai vrem.

Ce facea Cake duminica la 6 dimineata? Cara recuzita, stative, reflectoare, d-astea.
Ce facea Cake duminica la 7 dimineata? Dadea ture cu bicicleta prin parc. Ca de era in drum spre casa si asa o dimineata placuta…

Maine Timisoara Plai Part II

ps: facem si noi asta ?

In caz ca nu stiati deja Sambata 22.09 de la 16.00 se lasa cu biciclisti si critical mass de la Arcul de Triumf pana la Uranus, sper sa nu ploua ca sa vina cat mai multa lume si mie sa nu-mi moara bicla-n drum ca se mai tine in cateva suruburi

De 1 Mai lumea are liber , merge la mare, la munte sau la gratarel. Evident eu nu sunt lumea.
NU o sa stau acu sa ma lamentez despre cat de rea e compania care m-a pus sa muncesc de 1 Mai, ma trag eu cu ei de par despre asta mai tarziu. Pana una alta azi m-am gandit ca o sa fie mai putin aglomerat si am venit cu bicla la munca.
Ei bine am avut dreptate.
Liber, frate, libeeer, paradis , raiul pe pamant puteai sa intorci Tirul in intersectie. Ca sa nu mai vorbesc de trotuare, nici tipenie de om (cine naiba umbla dimineata la noua pe strada de 1 Mai?). M-am dat si pe sus si pe jos, offroad, onroad, slalom, escalada ce vreti voi. Totul in limite legale si de bun-simt evident nu-mi place sa fiu kamikaze nici sa rup oglinzi din prea mult entuziasm.
Da’ ce bine a fost. I-am dat pedala serios si acum sunt fleasca numa bine sa ma bata aerul conditionat in cap sa trag o raceala zdravana.
Si nici macar nu am intarziat, am facut fix o ora. Intr-o zi obisnuita cu putin noroc fac doua.
Ai citit sefa, da?

Si acu suntem doua persoane intr-un birou de 200. Uhaaa. Poate ne copiem fundul la xerox.

Artistu’ scrie despre bicicleala.

Sa curga, sa ploua cu bicle in tot orasul!
I just love this picture:

Discutie cu un prieten biciclist in timp ce ne odihneam la o apa minerala pe un gard de la Iancului dupa multi kilometri pedalati prin Bucuresti:

- De fapt, nu e chiar asa nasol de dat cu bicla prin oras, e doar multa aglomeratie si n-ai pe unde sa o iei.
- Da, daca n-ar fi atatea masini parcate pe prima banda..
- Si nici pe trotuar..
- Si daca n-ar fi strazile asa stramte si cu masini si cu linie de tramvai…
- Si daca n-ar fi bordurile astea asa inalte…
- Si daca am avea piste pentru biciclete..
- Atunci am fi in Germania.

Part 1 – Amsterdam

1. Avionul
Joi dimineata , dormisem o ora dupa concertul Apocalyptica (foarte tare), la ora 4 in picioare, rucsacul in spate directia Baneasa.
Aveam oarescare emotii dat fiind ca era primul meu zbor cu avionul, auzisem ca poate fi nasol. Din fericire am avut vreme frumoasa ceea ce poate transforma nasolul in feeric, am stat cu nasul lipit de geam, e fascinant sa fii acolo sus.

Ne-a zgaltait un pic la aterizare dar nimic grav, partea dragutza a fost cand domnisoara stewardesa ne-a anuntat cu voce suava :”Va multumim ca ati ales compania noastra bla bla..temperatura la Maastricht este de 8 grade”.
CEEE ?
Am tot sperat ca a zis 18 si nu 8, nici o sansa, ne-a inghetat fundul instant cand am coborat, am pus si pulover si geaca si tot ne clantaneau dintii.
Parca Olanda era in Europa nu in Alaska.

2. Am’dam straight ahead !
Drumul spre Amsterdam nu a fost o problema, partea buna e ca absolut toti olandezii vorbesc engleza de la soferul de autobuz la tanti care plimba catelul plus ca sunt fantastic de amabili si saritori.. Partea si mai buna e ca fiind o tara mica la ei pleaca trenuri in toate directiile la aprox fiecare jumatate de ora, deci indiferent la ce ora ajungi in gara cu siguranta vei gasi un tren spre orasul mult visat.
Dupa 3 ore de tren am ajuns si in Amsterdam unde speram noi sa fie mai cald. ca sa vezi nu era ba dimpotriva batea briza marii de-ti muta fatza la spate. Din gara ne-a cules un olandez pe care il stia Oana si care urma sa fie ghidul nostru. S-a dovedit a fi la fel de aerian ca noi ceea ce m-a dus la gandul ca Amsterdamul seamana un pic cu Bucurestiul : mai bine intrebi turisti decat localnici daca vrei sa ajungi undeva.
O chestie care m-a amuzat teribil a fost faptul ca nu puteai sa fumezi in gari. Adica puteai dar numai in locuri special amenajate. Locul special amenajat insemna ..un stalp. Mai auzisem eu de traznai din astea a la Uniunea Europeana dar alta e cand experimentezi live. Cert e ca..desi esti in aer liber nu ai voie sa fumezi decat daca te duci langa stalpul pe care scrie loc pentru fumat. Chiar langa stalp nu doi metri mai incolo ca acolo nu e voie.

3. Bicicletele
Sunt mii. La inceput am fost fascinata credeam ca am murit si am ajuns in raiul biciclistilor. Partea proasta e ca ei au aici mai multe drepturi decat oricine. Merg si pe strada si pe banda speciala si pe trotuar.N-au nici o taina, ca turist esti tot timpul in pericol de a fi calcat. Si intra peste tot cu ele : in tramvai, pe feribot, in tren, in magazin. Traficul seamna izbitor cu cel din Bucuresti. Numai ca in loc de masini locuitorii orasului folosesc biciclete. Aceleasi claxoane, injuraturi, traffic jamuri ca in Bukale doar ca aici nu te loveste un smecher cu Maybach ci un smecher cu o tzoagla obosita. Caci numa din astea vezi pe acolo, biciclete din alea maretze tip Pegas fara viteze si cu frana la pedala. Rod, olandezul, mi-a povestit ca un locuitor al Amsterdamului are aproximativ 5 biciclete : una pentru mers la piata, una pentru mers la munca, una pentru plimbat etc. Si e de preferat ca toate sa arate cat mai ponosit posibil pentru ca se fura in draci. Exista si mountain bike-uri dar sunt rara avis.

Ultima moda :

VA URMA