Cakeinmyear

Bai voi aia care mi-ati furat bicicleta din garaj vedeti ca atunci cand schimbati in a cincea s-ar putea sa va sara lantul

vai de curu vostru de irlandezi ati ajuns sa furati de la romani.

Vineri seara am iesit. La club si noi ca fetili sa-l vedem pe DJ Yoda. Daca nu stiti cine e DJ Yoda va spui eu: un nene din asta care e si VJ si DJ adica mixeaza si sunete si video si e unreal ce combinatii poate sa faca de la Metallica la Jackson 5 de la filme western la Guitar Hero si X-Factor.

In fine nu asta e important, Dj Yoda a fost mega, il recomand cu caldura, si de asemenea am vazut Kormac’s Big Band, Kormac fiind un DJ a la Bodytonic (label irlandez care promoveaza muzica “da calitate”) DJ care printre altele mixeaza swing. Asa ca omul s-a gandit sa aduca pe scena 5 fermecati imbracati ca gangsterii, 1 la baterie, 1 la contrabas si 3 la vocalize si fermecatii respectivi pe langa faptul ca faceau vocalize mai aveau si dans din ala la sincron cu palariile, distractie maxima, recunosc ca a iesit foarte dragut. Si contrabasistul era misto rau.

In fine dar nu despre asta era vorba.

Vorba era ca eu nu mai iesisem de ceva vreme la club si uitasem ca femeile in tara asta ies la club imbracate ca la bal sau ca la trotuar (depinde unde de uiti) cu rochie de seara sau mini maxim si sandale toc cui la 0 grade. Dar ca blondina din seara cu DJ Yoda nu am mai vazut, o rochie mega super scurta si asa de mulata ca pocnea si cu rujul intre tzatze.

Pe bune.

Avea un decolteu cu dantele si din dantele ii iesea rujul, gagi, sa mor, n-ai si tu o poseta, un buzunar ceva? O cizma tapetata cu svarovschi? Sau macar bani sa bagi niste silicoane, sa fie tzatza mai mare decat rujul nu rujul decat tzatza.

Din cate am inteles femeile aici fac la fel si cu mobilul si trebuie sa recunosc ca sunt foarte mult sub pipitele din Romania. Macar ale noastre daca nu au poseta pentru ruj gasesc un fraier sa il care.

Nu stiu daca v-am spus dar catalanul meu se muta. Dupa un an si jumatate de impartit apartamentul, berile si durerile ma paraseste pentru o viata mai buna la New York.

Adevarul e ca mi-ar placea si mie sa parasesc Dublin-ul asa. Trai pe vatrai nineaca.

Eh, tristete mare ca imi pleaca colegul dar tristete si mai mare ca apartamentul nr. 7 are acum nevoie de un nou ocupant. Si gaseste Madalino pe unul care 1. sa inlocuiasca un prieten foarte bun, 2. sa fie normal la cap, 3. sa nu dea foc la casa.

Am dat cu anuntul si au venit cativa sa se uite. Prin urmare potentialii mei colegi de apartament sunt:

- un israelian prapadit care a venit cu doua gagici dupa el sa-l tina de manuta si sa-i spuna ce sa intrebe

- un coleg de munca englez si dubios

- un irlandez “om de vanzari freelance” cam batraior care vorbeste mult si se duce la club sa joace tenis. Eu cred ca e de la Herbalife.

- un indian doctorand care m-a frecat la melodie cu numarul de oameni care vin in general in vizita si numarul de petreceri date pe saptamana.

Dintre toti astia cred ca aleg dubiosul. Cu alcoolicii si drogatii ma mai descurc dar cu maniacii curateniei never.

M-am prins eu ma de ce nu am mai scris pe blog.

Pentru ca m-am luat cu Feisbuk si Tuitar si alte prostii din astea de spalat creierul. Adica, na, sunt faine de tinut legatura cu lumea nu zic nu mai ales cand suntem prin tari straine, dar asa te obisnuiesti sa scrii pe rahaturile alea din 5 in 5 minute ca se duce naibii toata inspiratia. De asta mi-am dat seama adineauri cand am dat de o piesa misto si in loc sa o impartasesc pe blog am fugit repede pe Feisbuk ca e eftin si bun.

Bah! M-am dilit.

In fine, am fost in Romania si m-a pus lumea la curent cu ce se mai intampla prin muzica “de subsol” si iaca aflai si eu de baietii astia de la Specii care m-au rupt. Pur si foarte “raw”, la Bucuresti am zice ca sunt pusi pe caterinca la Dublin zicem ca “they are taking the piss”…

Voila

Cake nu a facut nimic extrem de special in ultima perioada, a muncit ca nebuna si cam atat. Ii place sa creada ca a meritat, o dadura astia la ziar, veri important person chestii, adevarul e ca munca asta incepe sa sune a spalatura pe creier si nu e bine.

Cum ma sa nu mai scriu eu pe blog de doua luni? Ati ‘nebunit??

In fine acum sunt in Romania de fo doua saptamani, ca de obicei numa pe fuga, nu reusesc sa ma vad cu nimeni mai lung de doua ore sau sa stau cu ai mei dar macar de data asta am facut excese. Ca mi-era pofta de o bere si am zis sa beau una in Timisoara si una in Brasov si dusa am fost si le-am baut pe amandoua.

Uaaai si ca veni vorba sa va povestesc niste povestiri:

1. Cristi

Cristi este un taximetrist cam fara dinti pe care l-am rugat sa ma duca la gara. Problema este ca de cand am plecat in Tara Unde Curge Lapte si Miere m-am obisnuit sa vorbesc cu taximetristii, ca irlandezii, mai ales aia in varsta, sunt super simpatici te intreaba de unde esti si cum e vremea in Romania si iti povestesc tot felul de chestii faine. Asa ca atunci cand Cristi a inceput sa vorbeasca nu mi-am mai luat atitudinea de bucurestean normal la cap adica privire ucigasa cu ochii pe ceas ca sa nu te faca ci i-am raspuns.

Ca cum e traficul ca cum e patronul ca etc.

Si, mama, vede Cristi ca e rost de palavrageala si da-i si povesteste cu taximetria, cu Bucurestiul, cu politica si…

- Da’ unde mergeti?

- La Brasov

- Asa, singura?

Sa ma-nec.

- Nu, nu singura si daca eram sunt om mare merg spre 30 ma descurc.

- Aaa, dar cati ani aveti?

Sa ma-nec partea a doua. Deja incepuse sa fie distractiv.

- 27.

Moama si incepe Cristi sa se dea cu capu de pereti, vai 27, dar eu credeam ca 20 ca facultate ca una ca alta, vai dar ce tanara pari si x si igrec, ce sa mai, eram numa bun de reclama la crema antirid.

Noah, multumesc ce sa-i zic.

- Auzi, da’ cand te intorci? (acuma ca se linistise ca aveam 27 si nu 20 puteam sa ne tutuim).

- Duminica.

- Are cine sa te ia de la gara?

- Metroul.

- Ei lasa, te iau eu.

Nu pot sa descriu cu cata greutate imi ascundeam ranjeala, i-am zis ca nu stiu cand ajung inapoi, nu-i bai suna-ma si vin ca imi face placere ca asa o fata deschisa de cand nu am mai vazut, de obicei sunt numa din alea fitzoase care stau cu nasu-n telefon si suna-ma cand ajungi la Ploiesti si vin de oriunde vin.

Mi-a dat numarul lui de telefon daca aveti nevoie de un taximetrist pe nume Cristi. Eu am uitat sa il sun la Ploiesti.

2. Nea Caisa

Pe Nea Caisa nu stiu cum il cheama ca nu s-a prezentat asa prietenos caCristi, stiu doar ca e de la taxi Total si poarta sacou. L-am cules de la TNB si mi-a povestit ca era cald si acu e frig si a pus sacoul si nu-sh ce.

Pe mine evident ma manca in cur si ii raspund. Caci mie-mi place sa vorbesc cu taximetristii.

Si nu zici ca incepe Nea Caisa sa povesteasca cum a dus-o el pe una la Cluj o data (judetul Cluj), sa duca 70 de mii de euro la parinti ca ea lucra in Australia si au ajuns ei in Cluj acolo in sat si tanti s-a dus sa faca un dus. Si nu zici cum statea el acolo in masina l-a intrebat si pe el daca vrea sa faca dus, si cum facea el dush (aici deja ma intrebam pe care dintre filmele porno cunoscute le vazuse), si cum facea el dush vine tanti aia cu un prosop si intra peste el!(aici mi-am raspuns singura la intrebare: orice fel de pornache  pentru babalaci, cel mai probabil din ala nemtesc din anii 90 de vedeam noi pe VHS cu aia de au freza ca Ricky Dandel)…asa si vine tanti aia cu prosopul si el nu stia daca sa se sperie sau nu ca era la lulu gol.

Mai departe nu mai stiu cum a evoluat povestea ca am ajuns acasa si a trebuit sa cobor. Eram asa distrata ca am si uitat sa ii iau indicativul sa-i fac reclamatie, dar asta e cu banii de amenda isi mai ia si el un film.

Unfuckingbelievable au trecut doua luni  de cand nu am mai scris.

Nu are rost sa mai scriu motive, sunt ale mele, dar va multumesc tuturor celor care mi-ati scris. Sunteti foarte foarte draguti.

V-am zis eu ca nu e a buna cu concertele in tara asta, ok sunt multe, ok sunt ieftine (relativ) dar eu fac ceva pe ele nene daca nu reusesc sa prind bilete.

Pixies au trei concerte in Dublin in octombrie. TREI si eu nu am reusit sa prind bilete la niciunul.  S-au vandut in cateva secunde, norocosii fiind cei cu tzeava de net cea mai buna carora le-a mers refresh-ul la orele 9 fix.

Nu cunosc pe nimeni care sa fi reusit sa prinda bilete la Pixies. Si sincer decat sa vad cum imi trece pe sub nas o formatie pe care o ascult din liceu, cu albume pe care le stiu pe dinafara, in ce an au aparut ce piese sunt pe ele si in ce ordine, (albume pe care le am in format mp3, pe cd si pe vinil), cu versuri pe care ti le pot recita oriunde si oricand, cu o mie de articole si biografii la mine in dulap, cum ziceam decat sa am experienta asta mai bine ma duc in padure.

Sau acasa unde  nici maca nu as indrazni sa visez ca o sa vad vreodata asa un concert.

Ma consolez ca am pus mana pe bilete la Sonic Youth. Daca nu e Kim Deal macar sa fie Kim Gordon.

David Bowie aniverseaza 40 de ani de lansarea celebrei “Space Oddity”, lansare care a coincis cu un nu mai putin celebru moment din istoria omenii: primul pas pe luna. Zeci de ani mai tarziu bietul pas pe luna a devenit atat de controversat si de contestat ca deja nimeni nu mai da doi bani pe el.

Cameleonul David Bowie a reusit insa sa suprevietuiasca istoriei. Iar Space Oddity ramane una dintre acele piese fara de care nu stii cum ai putea respira.

*daca e iar cu this video is not available in your country imi cer scuze. dintr-un motiv sau altul lu iutub nu-i prea place de Romania.

De fiecare data cand ma intorc in tara ma distrez colosal ascultand ceea ce eu numesc “discursul afectat al romanului care vrea sa fie strain” (dar sa fie strain occidental nu ungur sau polac sau mai cine stie ce dubiosi din astia fara bani si “necivilizati”). Ma rog si discursurile astea se remarca prin vesnicele “Romania e de cacat in afara e minunat”, “nu vreau sa fiu roman si le spun tuturor ca sunt grec”, “romanii sunt niste animale ” si alte balarii de genul incununate intotdeauna de geniala fraza “moarte tiganilor”. Pentru ca, evident, e vina tiganilor ca tu te prezinti ca fiind grec cand de fapt esti un roman respectabil si civilizat care munceste afara, prin urmare e normal sa vrei sa le dai foc la toti mama lor de nespalati.

In fine azi in avion am avut parte de cateva discutii de genul absolut delicioase purtate de doua muieri, una maritata-n Franta, alta maritata-n Anglia. Se intreceau romancele noastre care mai de care in a se aburi una pe alta cu a carei viata e mai buna si al carei sot e mai dragut si mai dat in pizda masii (nu ca romanii, niste tarani domle, niste tarani). Bine cunoscand eu ambele natii probabil ca una s-a maritat cu un prostanac pervers si eventual putin pe invers si ailalta cu un parior alcoolic.. dar recunosc, sunt invidioasa.

Si zice aia din Anglia: “eu i-am spus sotului meu, daca suntem in Romania si vezi ca mor sa ma duci repede de aici, sa nu mor in tara asta”

Gagi, nu stiu cum sa-ti zic dar chiar si ingropata in gazon englezesc te-mputi.

Sa mai scriem una alta in timp ce suntem “in constructie” ca sa nu ne plictisim zic.

De curand mi-am schimbat nationalitatea.

Daca pana acu ceva vreme toata lumea vorbea cu mine frantuzeste in Irlanda acu au inceput sa o dea in spaniola. Am intrebat eu la un moment dat pe o tipa 1.de ce e atat de greu de crezut ca sunt din Europa de est si 2. de ce dintr-o data din frantuzoaica am devenit spanioloaica (ca mai neagra nu sunt ci dimpotriva) iar raspunsul a fost de mare exceptie:

“pentru ca porti rochii”.

….

Si eu ma uitam la ea si ziceam ce-ai ma nene si ea “nunu  arati exact ca o gagica din Tara Bascilor”.

…

Bai io zic sa mergem cu totii in Tara Bascilor ca acolo am auzit ca poarta gagicile rochii.