Cakeinmyear

Azi am remarcat ca metrourile au nume. De exemplu pe ala in care m-am suit eu in jurul orei doua scria “Crizantema”

Acuma poate Crizantema asta o fi vreo firma de ceva, o fi curatatoria de metrouri ca Nufarul naiba stie, mie mi s-a parut amuzant.

In fine si azi cum era Cake asa adormita si cu muzica urlandu-i in urechi in loc de cafea, s-a trantit pe un scaun langa un tataie. Un tataie pe tip homeless asa, cu niste tzoale ingrozitor de soioase, niste bocanci rupti, o papornita cu ziare si un parfum pe masura. Si Crizantema zburda pe sine si eu dorm pe mine si tare bine e cand, pac, ma trezesc ca ma smuceste nenea de langa.

‘Cat e ceasul”

Opresc muzica, ii zic “n-am, imi pare rau”, mosu n-aude si are impresia ca nu l -am inteles. Incepe sa faca semne disperate aratand spre incheietura mainii “cat e ceasul, cat e ceasul”.

“N-am taica, n-am” imi ridic eu maneca si-i arat.

Pe scaunele de vizavi doi tipi urmaresc cu interes conversatia, unul isi scoate telefonul si-i arata mosului ecranul “e doua jumate”

Tataie nu vede si n-aude “Ce, ce?”

se ridica al doilea tip scoate alt telefon cu ditamai ecranul si ditamai cifrele pe el

“Ceasul, tataie, ceasul uite e doua juma”.

“Aoleu. Si Victoriei unde e?”

“Pai..aici”

“Aoleu”

Si tataia insfaca papornita si zbrrr printre usi.

Eu zambesc la baieti, baietii la mine si Crizantema zburda mai departe pe sine. Ehei, primavaraaaa.

M-am intalnit cu un tip in metrou azi, o veche cunostinta baiat fain el asa dar cu o gura cat o sura, trancanitor sef ce sa mai. Na si ajungem la inevitabila discutie de ce faci unde lucrezi, el imi povesteste despre cum e viata in “edvartaising”si cum se plictiseste si vrea sa fie mai creativ si tranca-tranca apoi vine randul meu sa-i spun ca lucrez la corporatie.

Mooaaaaaaaaama.

Vai sa lesine omul, oh doamne e ingrozitor cum poti sa faci asa ceva, ce slujba de cacat ai, deeci eu am lucrat numai doua saptamani intr-o corporatie si mi-am dat demisia ca innebuneam draga innebuneam vai dar nu suport si numa ideea sa  stau in cubicleul ala si open space si oameni care vorbesc in jurul meu si telefoane si imprimante si…  eu sunt de formatie u-ma-nis-ta (a terminat filozofia, ma-ntzelegi) si nu niciodata n-as putea……

…Hai, sa mori tu! 

Cireasa de pe tort a venit atunci cand mi-a povestit cum sta el la el in birou (pen’ca are birou per-so-nal ma scuzatzi) si fumeaza si bea bere cu baetzii si sunt foarte creativi in aceste momente. Pese: si biroul lui este situat in centru nu pe plantatia din Paipira land unde, din nou, nu ar putea sa lucreze ca s-ar sufoca.

Nu i-am mai zis ca lucrez si in Finante ca il aveam pe constiinta saracul, se arunca sub rotile trenului de rusine ca a fost vazut pe peron cu o persoana cu o slujba complet dezagreabila si atat de incredibil de fantastic de plictisitoare.

Oh, da, esti idolul meu in viata si vreau sa fiu tu: sa am diploma de filozof si o slujba creativa si centrala.. in care pot sa ma lafai in propriul birou unde sa beau o bere cu baetzii in timp ce dau citate din Kant si ma scarpin la cojones.

Azi dimineata un tataie cu o sacosa incerca sa intre la metrou pe “contrasens” cand sute de oameni ai muncii se revarsau spre plantatiile din platforma Pipera:

” fire-ati ai drec’ ca multi mai sunteti!”

Azi in metrou gasesc un loc liber si ma asez. In stanga mea statea un domn. In dreapta o doamna. La un moment dat domnul stranuta puternic.

“Sanatate” zice doamna.

“Multumesc frumos” zice domnul.

Si nu, nu se cunoasteau. E frumos de sarbatori.

Acu cateva zile vreo trei pulalai plini de cosuri s-au luat de mine in metrou. Nimic deosebit sau grav, glumitze retarde , hahaiala etc. Ma luasera cu din alea “ce faci roacheritzo” si io ma uitam la mine cum aratam incaltata in niste cizme din alea blanoase (de care rade tot timpul lumea ca am “omorat catzeii”) si cu un fular super “pa trend”. Sa mori de ras s-a dus dracului pana si “cocalarimea”, inainte mai stiau si ei sa recunoasca oamenii cu plete si tricouri negre sa-i alerge pe la festivalurile berii acuma ma gasisera tocmai pe mine care , culmea, in momentul ala ascultam niste piese marca Zale (din alea mai vechi, da?). Ma gandeam cu nostalgie ca nu s-a mai luat nimeni de mine cu din astea cu “rocheritzo” sau “hipioato” din liceu cand aveam si eu unghii negre si tricouri cu scheleti, ia uite ba vad ca sunt pustoaica bine de ma agreseaza din astia de 16 ani, si eu ma plangeam ca in 2 luni mai pun un an peste 25.

Si cuprinsa de un val de o maturitate extrema I gave them the finger.

pese: imediat dupa m-am intalnit cu frate-meu care, ascultand intamplarea, m-a invitat la el in masina sa ma cadoriseasca cu niste mijloace de protectie. Aveam de ales intre un sis ascutit al naibii si o bata de baseball.

Evident ca nu le-am ales pe niciunele dar…cum ar fi, nene, sa umble fetele cu bate de baseball in gentutze??

Am vazut de curand un film britanic: “Tube Tales” care nu este altceva decat o serie de intamplari separate si aparent banale ce au loc in metroul londonez . Fiecare povestioara are un regizor separat printre care si Bob Hoskins, Jude Law sau Ewan McGregor si un feeling foarte bun, recomand film cu multa caldura.

Se pare ca si americanii au un film de gen facut cu doi ani inainte, “SUBWAYstories” si bazat pe fapte reale, nu l-am vazut inca, incerc sa fac rost.

In schimb mi-am seama ca eu petrec o foarte mare parte din viata mea in metroul bucurestean si vad la fel de multe intamplari ca in filmele de mai sus, as ca am adaugat o noua categorie la tag cloud care se numeste “Metrou Stories” – deocamdata are cateva posturi mai vechi dar presimt ca o sa devina din ce in ce mai folosita.

1. In asteptarea metroului in statie stai intotdeauna in dreptul scarilor. Cu cat vin mai multi oameni care asteapta si ei in dreptul scarilor incapataneaza-te sa nu pleci de acolo. Imagineaza-ti cum ar fi sa mergi kilomeeeetriiii pana la primul vagon unde ar putea fi mai liber plus ca atunci cand vei cobori va trebui sa mai mergi cativa metri sa ajungi la scari ceea ce pentru curul tau sanatos (ca sa fim politically correct) ar fi o corvoada.

2. Daca auzi vreun mesaj de genul “va rugam sa folositi toate usile de acces ale trenului” ignora-l. Daca auzi vreun mesaj de genul “pe scara rulanta va rugam stationati pe partea dreapta” ignora-l.Cine mama dracului sunt astia sa iti spuna tie ce sa faci.

3. Atunci cand vrei sa ocupi un loc pe scaun este esential ca in momentul in care se deschid usile sa arunci cu plasa. Cu cat arunci cu mai multe plase cu atat ai sansa sa ocupi mai multe scaune. Best score pentru cine arunca cu bolta. Daca nu ai plase iti poti croi drumul pana la scaun cu ajutorul aceluiasi cur sanatos (ca sa fim politically correct) impingand la nemernici in stanga si in dreapta.

4. Daca tu stai jos si metroul e super aglomerat cu oameni care stau gramada in picioare, nu te ridica pana nu ajunge metroul in statie. In momentul in care se deschid usile napusteste-te spre iesire impingand din toate puterile si strigand panicat lasati-ma sa cobor. Pai ce curu’ tau.

4 Daca ai o geanta foarte mare nu o da jos de pe umar cand te tii de mansetele alea de deasupra scaunelor. Trozneste-l constant pe nesimititul care sta jos sub cotul tau si misca-te cat mai mult ca sa-i bagi geanta in ochi nas si alte orifcii. Poate se invata minte sa nu mai faca scheme din alea cu plasele.

7. Este absolut interzis sa fii relaxat. Nu zambi, niciodata nu zambi, eu fac asta foarte des si esti in pericol nu numai ca oamenii sa iti zambeasca inapoi , ba chiar sa iti si faca loc sa treci si atunci curul tau sanatos isi va pierde utilitatea si vei deveni un complexat. Ca sa fim politically correct.

Cu aceasta ocazie doresc sa le multumesc oamenilor care imi ofera zilnic o portie grozava de ras la metrou ca daca n-ar fi ei nu s-ar mai povesti si m-as plictisi de moarte. Pe bune.

Azi in metrou pe la 10 juma eu dormitam pe un scaun ca orice om care se duce sa-si castige painea la corporatie. Si da 10 juma e chinuitor de devreme pentru ca inseamna ca m-am trezit la 8 jumate. Si asta pentru mine e inuman. In fine si cum stateam eu acolo in durerea mea cu muzica zbierand in urechi tipul de vizavi se ridica, imi da o hartie lucioasa si impaturita si coboara. Hartia un fel de fluturas cu o banca pe spatele ei era scris X-ulescu 072….

Prima reactie: Cake mirata
A doua reactie: Cake placut impresionata
A treia reactie: Cake flatata si amuzata
A patra reactie: asta vrea sa imi vanda ceva.

Si culmea e ca reactii asemanatoare au avut si cei carora le-am povestit. Si stateam si ma gandeam ca de fapt nici nu mai conteaza ce a vrut in realitate respectivul se ajunge oricum la concluzia clara ca era ceva naspa.
Oamenii sunt din ce in ce mai incapabili sa creada ca cineva (altcineva) poate face pur si simplu ceva dragut. Si asta e foarte trist.

Azi dimineata in metrou o domnisorica cu ochii intr-o revista glossy face ce face si lasa sa-i scape o hartie pe jos. Abia asteptam.
Am cules frumusel obiectul in cauza si l-am infipt intre fatuca si Cosmopolitan cu cel mai suav zambet cu putinta:”iertati-ma v-a cazut asta pe jos”.
Hrr, marr, zambet, batut din gene, o vai multumesc. A luat-o si a coborat.

Cake se simte plina de mandrie ca a mai salvat putin planeta. Intrebarea este ce dracu ma faceam daca imi raspundea “a nu mersi am aruncat-o eu ca nu-mi mai trebuie”.

….

Am vazut ca au inceput sa bage metrouri noi si pe linia Dristor -Obor-etc. Ceea ce e bine intr-un fel dar e si rau pentru ca asta inseamna ca o sa dispara vagoanele vechi cu toate minunatiile alea de grafuri pe ele care imi faceau ziua frumoasa. Pacat.