Cakeinmyear

Am implinit o saptamana in Dublin si inca nu-mi vine sa ce repede a trecut timpul.

Viata in Dublin se pare ca imi prieste caci de o saptamana beau in fiecare seara. In afara de marti. Dar azi am baut de doua ori ca sa putem recupera. Guinessul nu-mi place in continuare in schimb am descoperit cidrul sub forma de Bulmers, irlandezii il detesta pentru ca e prea dulce eu insa ma simt tare bine cand il am pe langa mine.

In Irlanda viata sociala se invarte in jurul sticlei de bere. Prima zi la lucru? Bem! Coleg nou in echipa? Bem! Vineri adica weekend? Bem! Luni adica s-a terminat weekendul? Bem! La ei nu exista sa te aduni “la o bere” adica sa stai sa descanti sticla aia pana dimineata, nuu. 10 pints unele dupa altele ca pe suc pana cand esti oficial muci si vorbesti ca Brad Pitt in Snatch. Ca apoi sa te duci acasa dupa ce ai borat de vreo trei ori pe  strada. Dar stati linistit ei tin numa la bere. Orice est-european care se respecta ii baga sub masa cu niste tarie adevarata (mai ales daca le dai shot-uri).

Si eu? Ei bine eu de o saptamana incoace povestesc cam in fiecare zi cum e cu Vlad Spintecatorul Dracula si castelul Bran si cum Budapesht nu e Bukaresht si cum Transilvania nu e un a doilea nume pentru Romania si cum “maiahi maiaho” e alta Moldova decat cea pe care o avem noi… iar misiunea mea secreta e sa-i fac pe toti strainezii sa tina minte numele celor patru regiuni romanesti in frunte cu Tara Vlahilor cea secetoasa si al meu drag Bukale, cel mai frumos oras pe timp de summit.

Acu o saptamana nu as fi crezut ca o sa ma plimb noaptea prin Dublin cantand cantece de capoeira cu cea mai tare unguroaica de cetatenie nemteasca care am cunoscut-o.

Stati linistiti, in continuare raman in limita de o bere jumate.

Nu ploua mai mult de 10 min pe zi.

Baaaaaai cum a foooost. Hezekiah, Bahamadia si Jaguar Wright in Fabrica abia m-am intors si nu-mi vine sa cred. Hezekiah a fost super energie dar numa “ok” in schimb gagicile mi-au rupt capul pur si simplu, una super flow cealalta super voce si trupa live si show nene, show, n-am putut sta locului un minut.

Foarte tare frate. Sunteti nebuni daca nu ati venit ascultatori de hip-hop fiind, sunteti si mai nebuni daca nu veniti la asemenea evenimente numa pentru ca in general ascultati alte genuri muzicale. Va garantez eu ca aveti toate sansele sa fiti foarte placut surprinsi si sa descoperiti ca muzica nu se invarte in jurul unei singure chitari.

Foarte bine Hades si Yazee.  V-as zice “tineti-o tot asa” dar nu suntem la Mamaia si nici pe MTV in concluzie nu mai zic nimic ca se intelege de la sine.

Si cum ma bestializam eu acolo in haosul provocat de bit vine unul la mine si imi zice “felicitari pentru cum ai dansat” apoi isi vede de ale lui…. si eu acuma ce dracu sa fac

sa zic “???? wtf mate?”

sau “yeah, I still got it, Cake rulz”

Am vazut ceva stire la TV, parca la Prima era nu mai tin bine minte, oricum faceau acolo mare balamuc cu niste droguri ca se cumpara si se consuma si se face trafic si ca in cluburi tinerii se duc si beau si inghit pastile de…si acuma scrie mare pe tot ecranul:

ESCTAZY

..’reati ai drec’ de drogomani cu  maryhuana, chokaina si hazijul vostru.

Intotdeauna mi-am dorit sa merg pe strada si sa arunc din furca receptoarele telefoanelor publice asa cum face Billy Joe Armstrong in “When I Come Around” (minutul 1:35)

N-am facut-o insa pentru ca mi-e rusine ca o sa zica lumea ca vandalizez.

Dar le-as pune la loc dupa aceea. Serios.

Bai asta a fost cea mai tare zi ever mai intai vine managementu cu idei marete ca sa facem nu stiu ce sedinta cu toata lumea top of za top ca sa rezolvam toate problemele pe care nu le rezolva nimeni de un an de zile, toti coiosi cu gura mare ca fac ca dreg nu stiu ce, bine fratilor, ma hlizesc io, facem sedinta maine facem la prima ora si le zic la toti pizdosii ba sedinta maine astia sar de cur in sus ce sedinta ati ‘nebunit noi suntem straini catolici si protestanti avem pastele si caii nicio sedinta noi nu venim si ii vezi cum se iau de gat unii cu altii catolicii cu necatolicii, romanii cu englezii si englezii cu olandezii pana la urma se duce dracului totu si sefa sefelor cea mai sefa pune picioru-n prag si zice Madalino fata, (adica eu), sa faci bine sa tii sedinta asta vinerea viitoare. Si de atunci in fiecare saptamana.

Si Cake da-i si razi si razi.

Facem fato cum sa nu aranjam tot dar vezi ca eu s-ar putea sa intarzii ca Joi e ultima mea zi in companie si cre’ ca Vineri ca o sa dorm mai mult decat de obicei.

…

Si dupa ce am lasat-o pe sefa cea mai sefa sa faca spume si sedinte cu mine in timp ce nu sunt pentru ca mi-am dat demisia, ma intorc la treaba mea si zic hai sa-l sun pe nenea X asta ca am nevoie de niste chestii de la ei de la contabilitate (financiare din astea ce fac eu) si sun si zic ba vreau si io chestiile si ei zic ba nu putem sa ti le dam si io zic cum nu puteti ba si ei ”pai stii contabila noastra era foarte in varsta si a murit in Ianuarie”

Si acu nu-sh ce sa fac imi pare rau de saraca mamaie dar asa imi vine sa rad in hohote de nu-i adevarat.

K. este din Brasov si pe tot parcursul excursiei noastre in Timisoara a refuzat categoric sa admita ca vestitii covrigi brasoveni se fierb.

De aceea ii dedic prezentul post. Ca sa stie toata lumea.

Citez de pe net:

“Din aluat se fac cîrnăciori de grosimea unui creion şi cam de 30 cm lungime. Se rulează şi se formează covrigi. Se lasă apoi într-o tavă de cuptor 15 minute să crească, acoperiţi, şi la loc cald. 2 litri de apă se dau în clocot. Cu o lingură de spumă se bagă covrigii în apa care fierbe. Imediat ce apar din nou la suprafaţă se scot şi se aşează într-o tavă tapetată cu făină. Se presară cu sare gronjoasă, mac, susan. Se bagă la cuptor, preîncălzit la 220oC timp de 15-20 minute. Şi gata covrigii de Braşov”

surse: culinar.ro; Monitorul de Brasov

Q.E.D.

Orice poveste buna are si un sequel, eu presimt ca o sa am mai multe dar deocamdata ma limitez in a istorisi partea a doua a episodului “Actele” intitulat si “De ce ti-e frica nu scapi”.

Am facut rost de ele, le-am completat, xeroxat, stampilat, timbrat, sigilat si le-am facut vant la companie in Irlanda cu funda rosie si factura de UPS. Express, urgent, top priority si doua milioane bagate in fundul unui nenorocit de plic. Se confirma plic livrat Vineri la ora 9 si 14 minute fics eu ma relaxez fac bagaj si plec la Timisoara. Unde cum n-am ce lucra ma duc la amicul Mihai acasa si incep sa-mi umblu in mailuri.

Ca Domnisoara Cake fiind Toma Necredinciosul si semi-panicata din nastere avusese o mancarime in fund sa dea mail la companie in Irlanda,  plicu ba, primirati plicu?

NU

Cake albastra face spume cum n-a ajuns ma plicu, trebuia sa ajunga acum trei zile, sfinti morti si dumnezei si acte originale in plicul ala, Mihai saracu zice ia fata o spagheata mie-mi statea spagheata-n gat, toata povestea incepe sa ia proportii apocaliptice ma imaginez tarandu-ma iarasi la ciufuta aia de la Universitate sa-mi dea duplicat de certificat-adeverinta asap asap si spaga si cururi pupate si iar xeroxuri si stampile si semnaturi si hartii si cozi si panica  daca nu e gata permisul la timp ce fac ca eu in aprilie trebuie sa incep si da-i si suna la UPS dar trebuie tracking code-ul de pe factura, factura e in Bucuresti si eu nu sunt langa ea, suna la mama, mama cauta factura, uite factura dar nu gaseste codul si oricum la UPS nu raspunde nimeni ca e trecut de 6 si daca plicul a fost livrat unde naiba e si cine a semnat pentru el si iar sfinti si morti si dumnezei caci Cake cand e nervoasa nu se abtine de la blasfemii.

10 minute mai tarziu primesc alt mail de la companie. Ca e totul ok au gasit plicul era pe la receptie in mama lui de plic

Cake se coloreaza la loc, amicul Mihai e fericit ca are cu cine sta de vorba si nu i-a murit o maniaca in casa.

Sper sa reusesc sa plec inainte sa ma dezintegrez de la atata stres.

Hai sa va povestesc o chestie haioasa: desi excursia in Timi a fost  o petrecere continua, Cake nu a baut deloc. Adica niciun pic de alcool. Zilch. Nada. Pentru ca era in plina criza de bila. Asa ca bere ioc, screwdriver ioc, pleskavita ioc, apa plata si orez fiert la domnisoara ca trebe sa-si ia pastilutele. Si mai am si 3 luni de cand n-am mai pus tigara in gura iar cafea n-am baut niciodata, se duc dracului toate viciile mele, o sa mor sanatoasa si plina de virtuti , yey me.

Faza draguta e ca in Irish Pub-ul din P-ta Unirii ( aia din TM nu aia din Bukale) ..nu se mai servesc bauturi non-alcoolice dupa ora 12. Nici macar apa.

In-cre-di-bil.

Si acuma ma intreb sincer: oare asta ma asteapta peste o luna in tara spiridusilor? Caci tare amuzant o sa fie ))

Din capitolul “trebuie sa plec si asta imi ocupa tot timpul” avem azi episodul “Actele”
Pentru ca pentru Irlanda iti trebuie carte de munca, pentru carte de munca iti trebuie hartzoage iar pentru hartzoage iti trebuie birocratie. Si daca e ceva ce urasc e sa ma frec in cereri, cozi si acrituri de la ghiseu. M-am mai sustras eu de la responsabilitati si am rugat-o pe mama sa ma ajute acolo unde era nevoie de fantastica ei abilitate de a imblanzi orice creatura nefe cu voce ascutita dar cand a trebuit sa-mi ridic personal nu stiu cacat de hartie de la Rectoratul Universitatii no inghite-n sec, Madalino, si te du!

Si numa bine ce-mi spusese mama du-te la ghiseul X si vorbeste cu Y ca sunt niste domane dragute etc asa ca ma duc la ghiseul X la doamna cea draguta si zambesc si zic buna ziua si intind buletinul si ii spun ca am venit sa-mi ridic certificatul

“Ce certificat?”

“Pai stiti cel care atesta autenticitatea diplomei pentru echivalarea studiilor in strainatate”

“Aia e adeverinta nu certificat!”.

Si du-te-n pizda ma’tii e injuratura sau blestem?

M-am intalnit cu un tip in metrou azi, o veche cunostinta baiat fain el asa dar cu o gura cat o sura, trancanitor sef ce sa mai. Na si ajungem la inevitabila discutie de ce faci unde lucrezi, el imi povesteste despre cum e viata in “edvartaising”si cum se plictiseste si vrea sa fie mai creativ si tranca-tranca apoi vine randul meu sa-i spun ca lucrez la corporatie.

Mooaaaaaaaaama.

Vai sa lesine omul, oh doamne e ingrozitor cum poti sa faci asa ceva, ce slujba de cacat ai, deeci eu am lucrat numai doua saptamani intr-o corporatie si mi-am dat demisia ca innebuneam draga innebuneam vai dar nu suport si numa ideea sa  stau in cubicleul ala si open space si oameni care vorbesc in jurul meu si telefoane si imprimante si…  eu sunt de formatie u-ma-nis-ta (a terminat filozofia, ma-ntzelegi) si nu niciodata n-as putea……

…Hai, sa mori tu! 

Cireasa de pe tort a venit atunci cand mi-a povestit cum sta el la el in birou (pen’ca are birou per-so-nal ma scuzatzi) si fumeaza si bea bere cu baetzii si sunt foarte creativi in aceste momente. Pese: si biroul lui este situat in centru nu pe plantatia din Paipira land unde, din nou, nu ar putea sa lucreze ca s-ar sufoca.

Nu i-am mai zis ca lucrez si in Finante ca il aveam pe constiinta saracul, se arunca sub rotile trenului de rusine ca a fost vazut pe peron cu o persoana cu o slujba complet dezagreabila si atat de incredibil de fantastic de plictisitoare.

Oh, da, esti idolul meu in viata si vreau sa fiu tu: sa am diploma de filozof si o slujba creativa si centrala.. in care pot sa ma lafai in propriul birou unde sa beau o bere cu baetzii in timp ce dau citate din Kant si ma scarpin la cojones.