Cakeinmyear

Am sarbatorit ziua mea trei zile si trei nopti.

Mai intai am facut chat party cu prietenii de acasa.

Apoi mi-au facut surpriza astia de pe aici, manca-i-ar mama de ingineri (si  alte cateva ocupatii) au aparut cu balonase si prostii plus set nou-noutz de boxe sa-mi stea dumicatu-n gat de fericire.

A treia zi am pus-o de petrecere la mine acasa ca in liceu (ca de atunci nu am mai facut asa ceva, dar ce sa-i faci daca se inchide totul la 1, mai mare rusinea). Si le-am dat tzuica. Doua tipuri: una moldoveneasca mai blanda si una olteneasca, za real shit.

I-am ingenuncheat pe toti. Au zis ca suntem nebuni ca bem asa ceva. De la irlandezi pana la cehi si nordici.

Vai de capul vostru.

Astăzi la ora 12 ora Irlandei am împlinit 27 de ani.

Tot astăzi la ora 12 ora României adică 10 ora Irlandei am primit la diferenţă de câteva secunde 5 mesaje de la mulţi ani din România. Mi-au dat lacrimile aproape instantaneu. Best friends, old friends, boyfriends…

Ştiu că sunteţi mulţi care v-aţi săturat până peste cap şi vreţi să vă băgaţi picioarele şi să plecaţi fără să vă uitaţi înapoi. Eu vă urez succes din tot sufletul. Numai să vă pregătiţi şi pentru momente de genul. Pentru că vă garantez eu că o să fie.

Până una alta să bem,  să ne chefuim şi să ne veselim. Că am făcut 27 de ani. Şi-s tare mândră de ei.

Later edit: de ziua mea îmi dedic super piesă de pe vremuri. ‘94 baby, eram în generală şi îmi plăceau băieţii de la G. Mulţumesc Ada. Pogooooooooooo

Ce faceti ba?

Daca va intrebati de ce nu am mai scris de atata vreme motivul e simplu: de cand m-am intors din vacanta in Romania e numa soare si vreme buna in Irlanda. Atat de buna ca am facut gratare.

Na si o poza. Asta e minunata priveliste de la mine de pe terasa. Stati linistiti cu invidia ca de cele mai multe ori nu se vede nimic din ea, stratul de ploaie e mult prea gros. Pese: zici ca esti la tara nu-i asa?

Voi reveni curand cu un post mai acatarii.

Ce poate fi mai naspa decat sa fii roman in Europa si sa iti zica toti ca esti tigan, hot etc?

Sa fii american in Europa.

Vorbeam cu un coleg new-yorkez abia venit si el in Dublin si-mi povestea ca se simte cam aiurea pentru ca oamenii nu reactioneaza prea fericit cand aud de unde provine si adevarul e ca…De cand sunt aici nu am perceput nicio urma de intoleranta sau de retinere fata de mine ca romanca dar cand e vorba de americani toata lumea are ceva de zis.

Ce stim noi despre ei? Ca sunt grasi, prosti, superficiali si arunca cu bombe. A, si au ghetouri.

Cam trist sa urli in gura mare ca esti judecat aiurea si sa judeci si tu aiurea la randul tau. Dar banui ca asta e firea omeneasca.

ps 1: Mi se pare fascinant la americani si canadieni cat de usor relationeaza cu oamenii si cum pot purta o conversatie cu absolut oricine, oricand, oriunde. Pana acuma irlandezii mi se par singurii europeni care reusesc sa se apropie cat de cat de acest stil relaxat de a intra in contact cu ceilalti. Eu una, cu backroundul meu romanesc, sunt absolut salbatica.

In sensul ca daca vrea sa vorbeasca cu tine americanul vine si vorbeste cu tine, irlandezul te ia la baut iar romanul te ignora si te cauta dup-aia  pe haifaiv. Sau il pune pe prietenul lui sa o faca.

ps 2: colegul american de mai sus a vazut “A fost sau n-a fost”. I-am promis ca-i dau California Dreamin’

Nu stiu altii cum sunt dar eu am remarcat un lucru.

In Romania la toate muzeele micute si alte locatii din astea prapadite si totusi culturale, exista cate o tanti la intrare care vrea sa iti dea bilet redus de student. Chiar daca biletul e 20 de mii o sa iti zica “lasa, maica, intrati amandoi pe un bilet la reducere”. Si de fiecare data imi vine sa-i zic femeee nu mai sunt studenta si vreau sa dau toti banii ca muncesc si am de unde plus ca mie-mi place la muzeu si vreau sa vad si muzeu si cultura si sport ca uite la voi sunteti in curu gol si cu trei rahati in vitrine iar noi pe langa voi suntem cu creierele goale si spalate in masinaria Megastar.

In schimb tot in Romania la “marile atractii turistice” te cauta si in fund ba mai ai si taxa de pozat, taxa de filmat si preferata mea: “taxa pentru straini”. Si atunci imi vine sa zic “_l_ ”

Iar postul asta reprezinta doar o constatare nu are nicio legatura cu experientele bietului Bourdain. Ca pe mine m-a enervat arogantul ala cu rusnacul lui cu tot.

Din capitolul “trebuie sa plec si asta imi ocupa tot timpul” avem azi episodul “Actele”
Pentru ca pentru Irlanda iti trebuie carte de munca, pentru carte de munca iti trebuie hartzoage iar pentru hartzoage iti trebuie birocratie. Si daca e ceva ce urasc e sa ma frec in cereri, cozi si acrituri de la ghiseu. M-am mai sustras eu de la responsabilitati si am rugat-o pe mama sa ma ajute acolo unde era nevoie de fantastica ei abilitate de a imblanzi orice creatura nefe cu voce ascutita dar cand a trebuit sa-mi ridic personal nu stiu cacat de hartie de la Rectoratul Universitatii no inghite-n sec, Madalino, si te du!

Si numa bine ce-mi spusese mama du-te la ghiseul X si vorbeste cu Y ca sunt niste domane dragute etc asa ca ma duc la ghiseul X la doamna cea draguta si zambesc si zic buna ziua si intind buletinul si ii spun ca am venit sa-mi ridic certificatul

“Ce certificat?”

“Pai stiti cel care atesta autenticitatea diplomei pentru echivalarea studiilor in strainatate”

“Aia e adeverinta nu certificat!”.

Si du-te-n pizda ma’tii e injuratura sau blestem?

De cand cu plecarea mea a-nebunit lupu ca bai ce faci unde te duci de ce te duci si unde o sa stai dar e bun salariul si sunt bune beneficiile dar iti ajung banii si de chirie dar ce o sa mananci dar ce o sa bei si vailei si aoleo.

Bai sunteti nebuni? Asa ma stiti voi pe mine?

Of.

Sa fie un lucru clar. Nu ma duc in Irlanda sa ma “realizez” sa imi iau casa si masina, nu ma duc cu gandul ca o sa raman acolo foreva si o sa ma marit ca in Irlanda o curge lapte si miere pe toate gardurile, o fi mai bine o fi mai rau dracu stie si cui ii pasa, poate in 6 luni mi se face dor de mama si ma intorc acasa plangand, poate o sa intru in depresie de la atata ploaie si iar ma intorc acasa plangand, dracu stie poate nici nu-mi dau astia permisul de munca orice se poate intampla.

Ma duc sa vad cum e.

Ma duc ca am ocazia sa lucrez cam la cei mai smecheri oameni din domeniu, ma duc sa vad cum e sa stai pe cont propriu, ma duc sa vad cum e sa respiri viata unei alte tari, a unui alt oras si al unui alt job, ma duc sa observ, ma duc sa cercetez, sa invat si sa experimentez. D-aia ma duc.

Si terminati cu prostiile si hai la o bere ca Cake o sa ramana Cake, si prietenii ei o sa ramana prietenii ei si familia lu Cake o sa ramana familia ei si o sa ne fie dor unii de altii o sa veniti si voi in Dublin si o sa vin si eu acasa si o sa vorbim la telefon si pe chat si pe mail, si o sa mergem la festivaluri in lume, si in calatorii, si in Vama si o sa ne zicem La Multi Ani de zilele noastre si de Anul Nou ca nu se termina lumea, nici prieteniile, nici sentimentele odata cu plecarea mea in mama ei de viata!

Ati observat ca de cand cu era asta a telecomunicatiilor si a exploziei de telefoane mobile, sms-uri, internet si messengeruri, oamenilor le e din ce in ce mai greu sa se intalneasca??

De exemplu ieri pe la pranz stabilisem noi ca trebe sa iesim undeva. Dupa ce am parlamentat juma de ora daca merg si eu sau nu, da’ Iulia vine, de ce nu vine, stai sa o sun bai hai ca pana la urma vin si eu dar scurt ca nu ma simt bine pai si iesim sa mancam la o carciuma sau mai bine la un ping pong in Regie la cat ne vedem sa fie ora 6 sau hai mai bine la 5… am ajuns la cea mai grea dintre intrebari: ne intalnim dar

UNDE?

la Izvor? la Izvor ca mergem la Semanatoarea la Izvor afara sau inauntru hai afara ca e aer oke afara dar la care iesire aia de la parc sau aia de la chiosc? hai la aia de la chiosc dar de ce mai iesim afara daca mergem cu metroul? pai si sa ne intalnim pe peron? hai pe peron care dintre peroane peronul directia Semanatoarea oke pe peron dar in dreptul carui vagon, sa fie la ultimul sau mai bine ne vedem in dreptul scarilor…

Concluzia am tras-o la un sfert de ora dupa ce hotarasem deja ca ne vedem la 5 pe peron la Izvor directia Semanatoarea cand am stabilit ca de fapt Stef are o treaba, eu sunt prea racita ca sa ies si Boogieman nu are ce sa comenteze ca si el a avut diaree si n-a iesit weekendul trecut cand ne stransesem toti.

Pai sa nu te apuce toti dracii?

Ceea ce urmeaza este exagerat si neadevarat, nu s-a intamplat in familia mea si voi nega orice legatura cu oricine, oricand.

Pai era odata un baiat  Mintea ii mergea, note mari avea si viitorul stralucit in fata ii statea.  Sh-o facultate din asta serioasa si de viitor. Hai sa zicem Dreptul. Toate bune si frumoase numa ca personajul nostru a tulit-o de acasa si si-a cumparat un cal.

Dada. Cat se poate de cal. Din ala de face nihoho.

Vise sfaramate, oameni inlacrimati, copil renegat, nu e intreg la minte, las’ ca vede el etc

Cu toata tragedia omul si-a vazut d-ale lui, mai un cal mai o cascadorie a facut ditamai cariera, s-a asezat la casa lui, caine, masina, nevasta tot tacamul.

Se calmara oamenii? Se calmara. Apare copilu’ la teve? Apare.

Brusc din print dezmostenit si nesanatos la cap a devenit exemplu pentru cei mici. Ca uite a lu’ cutare cate-a realizat.

Tema pentru acasa: “Care credeti ca este morala acestei povestiri?”

Acu cateva zile vreo trei pulalai plini de cosuri s-au luat de mine in metrou. Nimic deosebit sau grav, glumitze retarde , hahaiala etc. Ma luasera cu din alea “ce faci roacheritzo” si io ma uitam la mine cum aratam incaltata in niste cizme din alea blanoase (de care rade tot timpul lumea ca am “omorat catzeii”) si cu un fular super “pa trend”. Sa mori de ras s-a dus dracului pana si “cocalarimea”, inainte mai stiau si ei sa recunoasca oamenii cu plete si tricouri negre sa-i alerge pe la festivalurile berii acuma ma gasisera tocmai pe mine care , culmea, in momentul ala ascultam niste piese marca Zale (din alea mai vechi, da?). Ma gandeam cu nostalgie ca nu s-a mai luat nimeni de mine cu din astea cu “rocheritzo” sau “hipioato” din liceu cand aveam si eu unghii negre si tricouri cu scheleti, ia uite ba vad ca sunt pustoaica bine de ma agreseaza din astia de 16 ani, si eu ma plangeam ca in 2 luni mai pun un an peste 25.

Si cuprinsa de un val de o maturitate extrema I gave them the finger.

pese: imediat dupa m-am intalnit cu frate-meu care, ascultand intamplarea, m-a invitat la el in masina sa ma cadoriseasca cu niste mijloace de protectie. Aveam de ales intre un sis ascutit al naibii si o bata de baseball.

Evident ca nu le-am ales pe niciunele dar…cum ar fi, nene, sa umble fetele cu bate de baseball in gentutze??