Cakeinmyear

Iar se ia lumea de mine ca nu mai scriu, bai ati ‘nebunit lasati si fata sa respire spatamana asta am alergat dupa chirii caci in curand fundul meu nu va mai putea huzuri in apartament gigea cu fantana si statueta in curte pe banii companiei chiar asa valoroasa nu sunt. E ceva de vis tara asta cand vine vorba de locuinte, toata lumea se muta tot timpul parca-s nebuni, te duci sa vezi un apartament: mai sunt inca douazeci acolo si tre sa faci fain frumos la viitorul coleg de apartament sa te ia pe tine (asta in cazul in care nu e chiar el vreun dubios si atunci fugi cat colo). In fine nu va zic cat sunt chiriile ca provoc sinucideri in masa partea interesanta e ca pentru acelasi pret (foarte mare) poti gasi si camere foarte dragute si unele pe langa care caminele din Regie sunt mega lux. Ba si au o obsesie irlandezii astia cu paturile duble, incredibil, o chichineata de camera mai mica decat a mea de-acasa (unde vorba aia bloc comunist vai de el) si in aia doi metri patrati mai trantesc si un pat dublu, tot ce poti sa faci in camera aia e sa mergi asa pe langa pat frecandu-te cu celalat umar de perete. Ai pat dublu, frate, 5 stele.

Dar, na, daca te chinui oleaca si alergi ca idiotul poti sa gasesti ceva rezonabil, eu cred ca am reusit sa dau peste singura camera marisoara din Dublin. O sa stau cu o tipa care e asistenta medicala si care mi-a zis ca am figura de frantuzoaica si ca ma scoate la baut. Asta dupa ce cu cateva ore inainte unu m-a intrebat daca sunt din Spania.

Ba latini, latini dar nici chiar asa.

Asa ca mai am de rezolvat numa cu semnatul contractului, platit chirie si “deposit”, mutat toate catrafusele, adus cele 3 cutioaie cu tot calabalacul din Romania care sunt pe undeva printr-un TIR, completat cele o mie de formulare referitoare la taxe, aranjat noua adresa cu banca, serviciul social, electrica si alte institutii, setat toate platile online, cumparat bicicleta, behait pana la urmatorul salar si facut oo rosii cu coji de ceapa ca vopsea nu-i.

Si dupa-aia poate reusesc sa-mi vad si eu de viata, sa scot nasul in oras sa ma duc la concerte filme si mai ales..la mare.

Ma intreba un prieten daca e mai bine aici decat acasa, sincer pana nu reusesc sa-mi aranajez toate cele sa vad cum ma descurc cu banii si sa apuc si eu sa ies din casa nu am cum sa trag o concluzie. E fain ca sunt de capul meu si jobul e misto si orasul e foarte tare si ai o gramada de facut si nu e scandal nici aglomeratie nu e praf si nu e fum si e iarba verde si-s lebede si oameni prietenosi si o gramada de natii. E naspa ca nu-s ai mei aici si ca nu aud limba romana si ca vremea e cam de cacat, netul e foarte de cacat si nu gasesti decat banci irlandeze care, evident, sunt de tot cacatul.

Paste fericit!

Sa mancati cozonaci si pasca si pentru mine ca eu n-am.

ps: am facut categorie noua cu bloguri de romani plecti cine stie pe unde. nu am apucat sa ma ocup serios de treaba asta..e pe vine

Scriu repede repede.

Incep sa ma obisnuiesc cu viata de una singura, Dublinul e un oras bestial iar eu mi-am luat detergent de vase si papuci de casa si am reusit sa ard o tigaie.

Imi downloadez manuale de pe net pentru ca in apartamentul in care stau totul e numa butoane, butonase rotite si switchuri pana si prizele au comutator te iei cum mainile de cap.

Am curte cu gazon si fantana. Si un internet de cacat.

St Stephen’s Green este un fel de Cismigiu cu exceptia ca oamenii au voie sa stea pe iarba. Si se intind toti ca lacustele la soare.

Nu a plouat inca.

Maine e prima zi de lucru.

O sa ma fac cat o vaca la ce mancare au astia aici.

Nu am aparat sa fac poze si nici nu o sa am pana la primul salar adica peste o luna.

In curand si un blog in engleza dar numa asa de distractie, blogul lu Cake ramane blogul lu Cake in dulcele grai romanesc.

Si in foarte curand niste posturi detaliate. Numa sa-mi trag si eu sufletul.

Salutari acasa.