Cakeinmyear

Sa fim bine intelesi, eu mi-am dat licenta in literatura feminista dar…

Nu mai vreau, frate, sa lucrez intr-un birou corporatist unde sunt aproape numai femei…corporatiste.

Daca le iei individual poti descoperi multe persoane faine dar ca si grup ( echipa nu pot sa-i spun) sunt incredibil de plictisitoare si complet neinteresante. Cel mai controversat subiect de discutie din ultima perioada a fost nunta lui Chivu, pe cine mama dracului intereseaza nunta lui Chivu ??

Mie-mi place sa rad la munca, sa fie haos, nu sa stau ca vita cu ochii-n calculator butonand in nestire fara sa intorc capul la stanga sau la dreapta.
Si nu stiu cum se face ca numa parte de multe fete am avut, in liceu erau clasa de 27 de fete si 3 baieti iar la universitate….cred ca erau 3 baieti in toata facultatea.

Si dup-aia am nimerit in call-center unde era haiul de pe lume, galagie, bascalie, normal ca acolo erau o gramada de baieti. Am construit o data o pinata (da eu sh-o prietena ) si am umplut-o cu bomboane si confetti. Initial era vorba de f?ina dar am zis ca totusi suntem la munca. Mama ce bataie a iesit dupa ce am distrus pinata aia era covor de trei palme pe jos de la atatea confetti, a tras saraca femeie de serviciu cu aspiratorul de i-au iesit ochii din cap.

Fa tu pinata si bataie cu confetti in timpul programului cu muierile astea.
Aici barfe, smenuri, susanele, reviste de scandal si tocuri infipte reciproc in cur. Sa te iei cu mainile de parul proaspat coafat nu altceva.

Plus ca eu am acea problema despre care am mai povestit de cateva ori: la serviciu cand sunt nervoasa eu trebuie sa injur. Nu e nimic foarte urat sau de lunga durata dar se pare ca acest comportament nu este profesional. Este mult mai profesional sa nu zici nimic, sa tii totul in tine si dup-aia sa te arunci in fata tramvaiului din cauza stresului. Ceea ce ar demonstra oricum ca nu esti un profesionist si nu faci fata « challenge-urilor » in concluzia mai bine ca ai murit ca nu aduceai niciun profit companiei.

Si daca in mod normal reactiile pe care le starneam cu injuraturile mele erau « ahahaha ia uite-o cum i se umfla vena » intr-un birou corporatist, femeile corporatiste se inrosesc toate, se foiesc, se invartesc si dup-aia repejor la sefu’, spusa lu tovarasa ca angajatul Cake a zis de dracul si nu se poate lucra in conditiile astea.

Ca parca eu pot lucra in plictiseala asta, mai distractiv e noaptea-n cimitir.
Desi probabil fetele mele daca ar vedea un schelet iesind din mormant l-ar intreba ce fel de cura de slabire a folosit.

Asa ca am ajuns sa defulez in alta parte. De exemplu in parole ca si-asa corporatia ne cere sa le schimbam de 10 ori pe luna de nu mai stii ce naiba de parola mai ai. Am inceput timid cu parole de genul « blowme » dar pe masura ce am progresat am vazut ca devine distractiv asa ca am ajuns la « suckcockinhell » si e misto ca poti varia atunci cand iti expira poti sa pui « suckcockinhell2» 3, 4 si asa mai departe.

Maine e luni. Si asta a fost postul cu numarul 800.

Am ajuns la concluzia ca muncesc prea mult.

Azi pentru prima data in viata mea am ratat o programare si asta pentru ca aveam atatea pe cap ca efectiv am uitat de ea.
Nu e bine.

Acu cateva zile o prietena m-a rugat sa postez ceva pe blog pentru ea, am zis binenteles se face, eram convinsa ca am si facut-o, guess what, n-am facut-o.
NU e bine deloc.

Stiam ca lunile septembrie si octombrie sunt mai aglomerate dar 10-11 ore zilnic la birou not fun.

Cake promite sa isi ia viata inapoi.

mi-a scris ofuscat unu dintre manajerii aia de peste mari si tari ca dom’le eu nu stiu cand ti-am cerut nu stiu ce chestie, raport, fisier, tampenii, nebunii si tu nu mi l-ai dat.

serios?

adica eu daca iti trimit 50 de mailuri si tu imi raspunzi numa la alea la care ai chef, cand ai chef, daca ai chef si la restul le dai cu delete e ok. dar ca eu nu mi-am amintit sa fac nu stiu ce aberatie de care ai tu nevoie nu e ok.

o sa iti fac raportul. in septembrie.

Am inceput sa povestesc din ce in ce mai mult despre ce se intampla la corporatie si asta pentru ca oamenii astia sunt din ce in ce mai amuzanti.
Noi cei din echipa cand plecam seara acasa ne uram de obicei “o seara erotica” sau “porno” dupa caz. Evident asta se intampla numa intre noi in echipa ca vorba aia suntem toti de-o teapa. Ei bine ultima gaselnita a oamenilor importanti a fost ca acest comportament al nostru este ne-profesional.

Bici pliiiiz.

Simina a auzit piesa asta in drum spre munca apoi a cautat-o si mi-a trimis-o…iar eu o dau mai departe.

“Chain Gang” for all you working guys out there

1. Codul Bunelor Maniere Corporatiste.

a) Cand esti intr-un training si n-ai chef de el stai in basca mea si uita-te pe pereti nu te apuca sa faci scandal si glumitze ca in clasa a doua astfel incat sa nu mai inteleaga nici ceilalti nimic.
b) Intr-o incapere cu 200 de oameni nu te apuca sa opresti de capul tau aerul conditionat pentru ca “te trage”. Pe altii caldura ii impinge. La sinucidere.
c) Toti am ales sa mancam c..pardon sa lucram in corporatie pentru anumite motive: comoditate, bani, program fix, femei frumoase si destepte (buahah) sau pur si simplu pt ca nu suntem in stare sa facem altceva. Unora chiar le place. Este acceptabil sa te plangi o data pe saptamana ca nu stiu ce dar nu sa bazai ora de ora la altii ca inca nu ti-au marit salariul desi ai deja trei luni de munca si ca masina de facut cafea nu merge. Nici n-o sa ti-l mareasca. Si nici n-o sa mearga.
d) Daca tot esti asa high-class stergeti pipi-ul de pe colacul de la veceu. Ca ai o mie de servetele. Si sapun.
e) Tot pentru ca esti un bestial si un peste medie nu te astepta sa-ti spele femeia de serviciu cana de cafea. Si mai zi un sarumana din cand in cand.
f) Foarte important. Nu te mai autosesiza la sefa cand ma apuca pe mine injuratul. Are si ea urechi. Si daca ai fi putin mai atent ai observa ca eu nu ma balacaresc cu alte persoane ci injur in aer ca sa ma racoresc. Si ca sa nu ajung sa zbier la colegii mei asa cum faci tu.
g) Get a life. All of you.

2. Codul Bunelor Maniere de zi cu zi in varianta cu susu-n jos si litera mica.

a) daca te-ai blocat in trafic claxoneaza cu putere. si daca nu se intampla nimic propteste mana in claxon pana ramai fara baterie. cu siguranta strada se va largi, masinile parcate se vor risipi, gropile se vor astupa si o autostrada se va construi.
b) daca vezi un biciclist pe sosea scuipa-l. ca e sarac si prost si incurca traficul rutier.
c) daca vezi un biciclist pe trotuar scuipa-l. ca e sarac si prost si in loc sa incurce traficul rutier il incurca pe cel pietonal.
d) daca esti la un concert si nu-ti place trupa de pe scena du-te in primul rand si arata-le m..e. si dup-aia arata-le m..e si celor din jurul tau care au venit tocmai sa vada trupa respectiva. si dup-aia incepe sa scandezi numele trupei tale preferate care urmeaza sa cante dar nu poate ca sunt prostii aia pe scena.
f) daca pica un om pe strada in fata ta nu te apropia. probabil era beat si si-o merita.
g) get a life. yes, you too.

Ce ma distreaza cate unii oameni de prin maretele corporatii in care lucram, unii oameni care se plimba asa importanti pe holuri si nu vorbesc cu orisicine pentru ca ei sunt supervaizari sau la cine stie ce departament mega important cu nume pompos. Exemple din astea hilare gen baietii de la “tehnic” care se cred mult mai inteligenti decat restul pentru ca au ars mai mult de doua placi de baza la viata lor sau pisicutele de la financiar care se cred undeva pe Wall Street.

Bai daca erati acu in mijlocul oceanului salvand balene, la spital donand un rinichi sau la voi acasa scriind piese de teatru ma aplecam pana in pamant zicand sarumana si respect. Dar, din pacate, mancati acelasi cacat zilnic ca si mine diferenta intre noi fiind ca semnatura din mail a unora e mai lunga.
Sau mai scurta dupa caz.
Pofta buna!

De 1 Mai lumea are liber , merge la mare, la munte sau la gratarel. Evident eu nu sunt lumea.
NU o sa stau acu sa ma lamentez despre cat de rea e compania care m-a pus sa muncesc de 1 Mai, ma trag eu cu ei de par despre asta mai tarziu. Pana una alta azi m-am gandit ca o sa fie mai putin aglomerat si am venit cu bicla la munca.
Ei bine am avut dreptate.
Liber, frate, libeeer, paradis , raiul pe pamant puteai sa intorci Tirul in intersectie. Ca sa nu mai vorbesc de trotuare, nici tipenie de om (cine naiba umbla dimineata la noua pe strada de 1 Mai?). M-am dat si pe sus si pe jos, offroad, onroad, slalom, escalada ce vreti voi. Totul in limite legale si de bun-simt evident nu-mi place sa fiu kamikaze nici sa rup oglinzi din prea mult entuziasm.
Da’ ce bine a fost. I-am dat pedala serios si acum sunt fleasca numa bine sa ma bata aerul conditionat in cap sa trag o raceala zdravana.
Si nici macar nu am intarziat, am facut fix o ora. Intr-o zi obisnuita cu putin noroc fac doua.
Ai citit sefa, da?

Si acu suntem doua persoane intr-un birou de 200. Uhaaa. Poate ne copiem fundul la xerox.

In acest moment in bucataria de pe etaj s-a strans un intreg departament care intr-o penibilitate maxima ii canta “muuulti aaani traiaaasca” lu’ sefu al mare adica “managerului” ca sa vorbim ca-n carti.
Si acum canta “Happy Birthday to you” ca sa inteleaga si urechea lui de strainez.
Si acum aplauda.
Si acum sarbatoritul a facut o gluma si toata lumea se hlizeste.
Si acum sarbatoritul mai tine un discurs.
Si iar se apaluda.
Si acu s-a format o mare coada de vreo 100 de oameni care stau sa-l pupe.

Totul se incheie fulminant cu bataia de rigoare pe prajituri.

Dupa cum ar zice Adi, pai sa nu te apuce toti dracii?

Ma duc departe de coporatie si Bucuresti sa-mi fac de cap Italian style. Va las cu obsesiile mele recente: Don Carlos si “Lazer Beam”, The Flashbulb si “Passage D”, Noblesse Oblige si “Caligula” plus o piesa de pe compilatia Proiectul Verde care ma distreaza fantastic “Panica pe WWW” (Stoe Toxxic, Deceneu, VD88, Vexxatu’ Vexx, Funky).
Sa nu fiti cuminti ca deveniti plictisitori.

In viata oricarui corporatist exista cateva luni pe an care se numesc “futere in cur”. Acestea sunt momentele cand cineva de la “the higher of the highest” management care habar nu are cu ce se mananca activitatea unui departament sau al altuia se trezeste…ca de fapt ce-i cu rezultatele astea, ca de fapt cifrele nu arata bine ca de fapt procentele si rapoartele si graficele ii spun lui ca ceva nu merge.
Ei, NA!
Si in aceste cazuri se ivesc discutii de genul: “pai voi de ce nu ati facut x si y”, “pt ca nu putem face x si y”, “pai da’ cu sistemul ati putea..”, “pai noi nu avem acces la sistemul ala”…pana cand the higher of the highest isi da seama ca de fapt totul e mult prea imbarligat si mult prea complicat si ca de fapt nu e treaba lui si se duce inapoi in hruba de unde a venit lasand vorba ca sa rezolvam cumva.
Pana data viitoare cand vede iar cifre si il apuca iar strechea.
Azi a fost una din zilele acelea si cam pe la pranz asa vorbeam numa in m…, p…, sfinti si dumnezei, statusul meu pe messenger era “_l_” si ma gandeam ca ar fi misto daca mi-as face un tatuaj full sleeve si m-as duce in Congo.

Fara nici o legatura una cu alta.

Pana la un moment dat cand a trebuit sa-l sun pe unu cu nu stiu ce problema. Un englez cacu astia lucrez eu de obicei.
Bine si cu olandezii dar aia daca si-ar turna benzina peste toata natia si si-ar da foc ar face un mare bine omenirii.
In fine, astea-s frustrarile mele nu le bagati in seama.
Si da-i si suna-l p-ala si intreaba si streseaza-te si streseaza-l si….la sfarsit omu’ zice

“You know, you have a lovely accent I could speak all day to you”.

…..*blush*…*blush*…ahmihmn..pai…

S-au dus naibelui toti sfintii si dumnezeii si stresurile si Congo si tatuajul full sleve si “_l_”.
Mi-am luat o ciocolata calda si am iesit afara sa fumez cu un zambet cretin pe fata lasandu-i pe “cei de sus” sa moara.

Si voi mai ziceti ca femeile sunt dificile cand picam in cap la orice abureala.