Cakeinmyear

Ce, mai sunteți încă aici? Pai așa ne-a fost vorba?

Cu părere de rău trebuie să iau o decizie în privința blogului iar aceea e de a-l închide.

Între antrenamentele de fotbal (da, mai nou, joc fotbal), spălatul vaselor și al rufelor, telefoanele acasă, organizarea Goulash Disko (da, mai nou, organizez și petreceri balcanice), munca de la 9 la 6, dusul gunoiului și încercarea efectivă de a supraviețui îmi rămâne foarte puțină vreme să mai și încropesc câteva rânduri. Și decât puțin și prost mai bine deloc.

Încă nu știu dacă voi mai fi în Dublin o lună, două sau zece ani. Încă nu știu dacă atunci când voi pleca biletul meu de avion va fi spre București, Amsterdam, New York sau vreun sătuc uitat de lume din Thailanda . Încă nu știu dacă voi reîncepe a scrie peste două zile, doi ani sau niciodată. Habar n-am.

Și nici nu ma chinui foarte tare să aflu. Am obosit și mi-e somn.

Vă mulțumesc celor care m-ați citit ani de zile. Sper să revin cândva, curând, tot aici, când sunt mai puțin spălată pe creier. Dar dacă o să o fac, nu o să fie cu tam-tam ci va fi un nou început.

Și sper să ne vedem, cândva, acasă.

Mădălina