Cakeinmyear

Bai voi aia care mi-ati furat bicicleta din garaj vedeti ca atunci cand schimbati in a cincea s-ar putea sa va sara lantul

vai de curu vostru de irlandezi ati ajuns sa furati de la romani.

Vineri seara am iesit. La club si noi ca fetili sa-l vedem pe DJ Yoda. Daca nu stiti cine e DJ Yoda va spui eu: un nene din asta care e si VJ si DJ adica mixeaza si sunete si video si e unreal ce combinatii poate sa faca de la Metallica la Jackson 5 de la filme western la Guitar Hero si X-Factor.

In fine nu asta e important, Dj Yoda a fost mega, il recomand cu caldura, si de asemenea am vazut Kormac’s Big Band, Kormac fiind un DJ a la Bodytonic (label irlandez care promoveaza muzica “da calitate”) DJ care printre altele mixeaza swing. Asa ca omul s-a gandit sa aduca pe scena 5 fermecati imbracati ca gangsterii, 1 la baterie, 1 la contrabas si 3 la vocalize si fermecatii respectivi pe langa faptul ca faceau vocalize mai aveau si dans din ala la sincron cu palariile, distractie maxima, recunosc ca a iesit foarte dragut. Si contrabasistul era misto rau.

In fine dar nu despre asta era vorba.

Vorba era ca eu nu mai iesisem de ceva vreme la club si uitasem ca femeile in tara asta ies la club imbracate ca la bal sau ca la trotuar (depinde unde de uiti) cu rochie de seara sau mini maxim si sandale toc cui la 0 grade. Dar ca blondina din seara cu DJ Yoda nu am mai vazut, o rochie mega super scurta si asa de mulata ca pocnea si cu rujul intre tzatze.

Pe bune.

Avea un decolteu cu dantele si din dantele ii iesea rujul, gagi, sa mor, n-ai si tu o poseta, un buzunar ceva? O cizma tapetata cu svarovschi? Sau macar bani sa bagi niste silicoane, sa fie tzatza mai mare decat rujul nu rujul decat tzatza.

Din cate am inteles femeile aici fac la fel si cu mobilul si trebuie sa recunosc ca sunt foarte mult sub pipitele din Romania. Macar ale noastre daca nu au poseta pentru ruj gasesc un fraier sa il care.

Nu stiu daca v-am spus dar catalanul meu se muta. Dupa un an si jumatate de impartit apartamentul, berile si durerile ma paraseste pentru o viata mai buna la New York.

Adevarul e ca mi-ar placea si mie sa parasesc Dublin-ul asa. Trai pe vatrai nineaca.

Eh, tristete mare ca imi pleaca colegul dar tristete si mai mare ca apartamentul nr. 7 are acum nevoie de un nou ocupant. Si gaseste Madalino pe unul care 1. sa inlocuiasca un prieten foarte bun, 2. sa fie normal la cap, 3. sa nu dea foc la casa.

Am dat cu anuntul si au venit cativa sa se uite. Prin urmare potentialii mei colegi de apartament sunt:

- un israelian prapadit care a venit cu doua gagici dupa el sa-l tina de manuta si sa-i spuna ce sa intrebe

- un coleg de munca englez si dubios

- un irlandez “om de vanzari freelance” cam batraior care vorbeste mult si se duce la club sa joace tenis. Eu cred ca e de la Herbalife.

- un indian doctorand care m-a frecat la melodie cu numarul de oameni care vin in general in vizita si numarul de petreceri date pe saptamana.

Dintre toti astia cred ca aleg dubiosul. Cu alcoolicii si drogatii ma mai descurc dar cu maniacii curateniei never.