Bună dimineața, Cake!

21 Jan

Deci prin concluzie si prin urmare, eu zic sa redeschidem pravalia. Ce ziceti?

Noapte bună, Cake!

11 Jun

Ce, mai sunteți încă aici? Pai așa ne-a fost vorba?

Cu părere de rău trebuie să iau o decizie în privința blogului iar aceea e de a-l închide.

Între antrenamentele de fotbal (da, mai nou, joc fotbal), spălatul vaselor și al rufelor, telefoanele acasă, organizarea Goulash Disko (da, mai nou, organizez și petreceri balcanice), munca de la 9 la 6, dusul gunoiului și încercarea efectivă de a supraviețui îmi rămâne foarte puțină vreme să mai și încropesc câteva rânduri. Și decât puțin și prost mai bine deloc.

Încă nu știu dacă voi mai fi în Dublin o lună, două sau zece ani. Încă nu știu dacă atunci când voi pleca biletul meu de avion va fi spre București, Amsterdam, New York sau vreun sătuc uitat de lume din Thailanda . Încă nu știu dacă voi reîncepe a scrie peste două zile, doi ani sau niciodată. Habar n-am.

Și nici nu ma chinui foarte tare să aflu. Am obosit și mi-e somn.

Vă mulțumesc celor care m-ați citit ani de zile. Sper să revin cândva, curând, tot aici, când sunt mai puțin spălată pe creier. Dar dacă o să o fac, nu o să fie cu tam-tam ci va fi un nou început.

Și sper să ne vedem, cândva, acasă.

Mădălina

Două luni de avioane

17 Feb

De Crăciun o colegă din Bulgaria mi-a făcut cadou un calendar cu avioane. De hârtie. Câte unul pe zi de făcut dimineaţa la cafea.

Iată rezultatul după aproximativ două luni

AMR aprox. 313.

Ignore moi

4 Feb

Ieri după o bere şi-un kebab am aterizat din pură întâmplare la un concert Melanie Pain. Cunoscută mai mult prin colaborarea cu Nouvelle Vague domnişoara cu pricina face site-uri web şi are la activ şi două albume solo. Asta vă spun acum căci acum am aflat şi eu, până ieri nu ştiam mai nimic despre ea.

Sincer, nu mă aşteptam la foarte multe de la concertul respectiv din simplul motiv că deşi apreciez muzica mellow-yellow în ultima perioadă am prea mulţi bâzdâci ca să pot sta locului ascultând o singură persoană acompaniată de un singur instrument. Adică ori e scandal ori nu e. Iar Melanie nu este foarte diferită de nenumărate altele din seria cantautoarelor made in France, fetiţe dulci şi minione, cu glas cald, zâmbet inocent şi o engelzo franceză care ar băga în boale şi eunucii.

Însă live este cu totul şi cu totul altceva. Concertul s-a dovedit a fi absolut bestial, foarte dinamic, cu doi instrumentişti care cântă la orice şi,  deşi prea franţuzită pentru gustul meu, o Melanie extrem de plăcută şi foarte spirituală. Am cumpărat şi CD am luat şi autograf tot tacâmul. Recomand cu mare căldură.

Cu această ocazie îi transmit respectele mele lui Paul, care cânta la pianul ăla cu nişte mişcări de poignet de uite-aşa îmi făceau ochii. Şi eu am o mare slăbiciune pentru pianişti. Am zis.

ps: asta e singura piesă live cât de cât decentă pe care am găsit-o dar vă spui eu că e mult mai faină

Viata de după Ionuţ

26 Jan

După evenimente ca cele  din august anul trecut, viaţa se opreşte aşa un pic, nu la modul că stai şi plângi în pernă, dar pur şi simplu trebuie să iei o pauză, să te aşezi în fund şi să te întrebi: “bă, ce mama dracu?˝.

Şi m-am întrebat şi eu ce mama dracu` dar nu am ajuns la nicio concluzie. Şi i-am întrebat şi pe alţii ce mama dracu` dar tot nu am găsit vreaun răspuns care să-mi schimbe viaţa. Am aflat în schimb că în Irlanda se măresc taxele şi se duce totul în budă.

Am fost, din nou, la NewYork. Şi am ajuns la concluzia că băi, mie mi-e foarte somn. Şi am fost şi la San Francisco. Şi tot somn mi-a fost. Şi de Anul Nou am dormit. Am dormit ca niciodată. Cele rele să se spele.

Şi mi-a scris lumea, şi mi-a dat mesaje, şi comentarii

“băi ce faci?”

“băi bine”

“păi încotro?”

“păi habar n-am”

“şi ce-o să faci?”

“mai caut”

Între timp zic să facem o înţelegere. Trebuie să scriu ceva minim o dată pe săptămână. Am ratat o săptămână .. daţi unsubscribe.

Ne-am înţeles?

Aşa, şi?

28 Nov

OK şi acum ce?

Băi Ionuţ

2 Aug

Oi fi tu irlandez dar eu tot Ionuţ îţi zic că aşa te-am alintat eu întotdeauna în dulcele grai românesc, nu de alta dar n-am reuşit niciodată să înţeleg cum se pronunţă numele voastre dubioase galeze cu 10 litere şi 4 accente.

Băi Ionuţ, eşti primul irlandez pe care l-am cunoscut în prima mea zi aici. Şi dup-aia ai zis hai la băut şi am mers cu toţii la băut şi dup-aia ai zis hai la film şi am mers la film şi hai la concert şi am mers la concert. Şi ziceam wow tare ce prietenoşi sunt oamenii ăştia şi eram convinsă că toţi irlandezii sunt aşa.

Şi-am fost şi la surfing unde după o noapte de petrecăreală şi o oră de încercat să stau pe placă am zis că-mi bag picioru`n ea de placă, şi am mers şi cu zmeele pe plajă unde mă enervam cu zmeul ăla mic şi Mo a căzut în nas, şi am jucat la Guitar Hero până ne-a ieşit pe urechi, şi am făcut grătare la mine şi la catalan cu mici şi ţuică

Şi ne-am mai îndepărtat ba cu munca, ba tu cu fetele, ba io cu băieţii dar tot mai mergeam la pizze şi filme la Juan şi ne trimiteam mailuri cu muzici toată ziua.

Şi dup-aia te-ai mutat la New York  şi mai vorbeam din când în când să facem mişto de hipsteri şi de cum staţi voi în curu gol şi beţi bere pe canapelele tale de piele. Şi urma să trec şi eu prin septembrie. Numai că între timp te-ai gândit să te duci cu barca pe mare, să dea furtuna şi să mori puţin. Că de, se mai întâmplă din astea când n-ai vestă de salvare.

Băi Ionuţ băi am fost cu unul aici pe plajă în Sandymount să desfacem pentru tine o sticlă de rachiu sârbesc. Că n-ai ţinut niciodată la tărie, doi păhăruci şi erai sub masă, vai de capul vostru de irlandezi cică mari beţivani da` numa bere şi whiskey ştiţi să duceţi. Şi te-am cinstit, la cîte o duşcă fiecare şi una pentru tine în mare.. toată seara până am gătat sticloanţa şi ne uitam în ea rânjiţi ca proştii. Şi dup-aia juma de noapte am îmbrăţişat buda şi am cântat cu ea de dor şi jăle. Ai fi râs de mine şi mi-ai fi zis că sunt “lightweight”.

Şi te-am tot cinstit dup-aia şi ne-am adunat nişte oameni în Pavilionul din Trinity. Şi-a fost fain că am povestit şi ne-am amintit şi ne-am hlizit şi am văzut o grămadă de lume cu care nu mai vorbisem de ani şi Brew şi Mo şi Ross şi Dani cu nevasta din Cambridge şi Brian tocmai din Australia şi Mel şi mulţi alţii. Că multă lume mai cunoşteai băi frate. Şi am aprins lampadare din alea chinezeşti pe iarbă la Trinity şi am mai băut o bere şi-un whiskey până am închis cârciuma. Si dup-aia ne-am târât la altă cârciumă. Şi dup-aia la McDonalds ;D.

Băi Ionuţ băi sper să ai bere şi voie bună şi în lumea ailaltă. Că în lumea asta o să ne lipseşti. Şi ar fi fost mişto ca toţi irlandezii să fie ca tine.

Bravo băi, bravo!!!!

1 Jul

Eu când vă zic că românii ştiu muzică, nu m-ascultaţi.

Am găsit asta pe Feeder (da urmăresc în continuare tot ce se întâmplă în RO) şi m-a rupt în toate bucăţile posibile. Am pus pe tuităr pe feisbuc pe tot ce -am putut.

Ştiţi care e partea cea mai grea? Să explici străinilor toate emoţiile pe care ţi le poate stârni aşa ceva. Că le place şi zic uau, tare, nice beats, gypsy nu-ş ce.

Da bă beats, gypsy, exotic alea. Da vioara aia, tu înţelegi vioara aia?

Subcarpaţi – Când a fost la `89

Pardon

1 Jul

Îni cer scuze că nu am răspuns mai devreme la comentarii, când am mutat totul pe noul domeniu s-a stricat o rotiţă pe undeva şi comentariile au rămas în aer.

S-a rezolvat acum.  Sper.

PS: mai nou Cake este şi în engleză şi pe Twitter

Pai nu v-am zis domnilor că m-am pus pe treabă?

Sans Famille

26 Jun

După obsesia cu romanul “Omul Amfibie”  a cărui ultimă frază m-a urmărit luni întregi făcându-mă să alerg după Ichtyandro şi Beleaev un an de zile, o nouă amintire a copilăriei m-a pocnit azi dându-mi dureri de cap vreo jumătate de oră.

“cânt şi la vioară şi la trompetă şi la tot ce se cântă” (nu garantez acurateţea citatului dar e aproximativ..pe acolo)

Ei, ce personaj spunea asta în ce roman şi când naiba l-am citit? Ştiam că e  ceva carte cu copii sărmani.

Din fericire sunt încă tânără iar corporaţiile nu mi-au şters complet bruma de inteligenţă aşa că după ce mi-am chinuit puţin creierii şi internetul am descoperit:

Mattia violonistul vagabond din “Singur pe lume” de Hector Malot.

Aşa-i că e un personaj grozav?

P.S. : pot obţine în sfârşit Omul Amfibie în format PDF dacă îl vrea cineva.